Pagină:A-memorial-of-integrity-1947.pdf/4

De la Ro JW United
Jump to navigation Jump to search
Această pagină nu a fost verificată


52
TURNUL DE VEGHE
BROOKLYN, N. Y.


Subiectul regatului lui Dumnezeu a fost prin urmare introdus în celebrarea Paștelui din acel an. În timpul celor trei ani și jumătate înainte de aceasta, Isus a arătat că regatul lui Dumnezeu este chestiunea principală în fața întregii omeniri. Isus a făcut aceasta prin predicarea publică și în privat a veștii bune a regatului lui Dumnezeu. După călătoria sa triumfală în Ierusalim, el a rostit multe pilde și profeții cu privire la Regat, pentru a clarifica cine va fi asociat cu el în acesta și cum va fi înființat și când. În ziua Paștelui, el a murit pe un lemn la Calvar, cu scrisul de mână postat deasupra capului său ca acuzație de revoltă împotriva lui: „Isus din Nazaret, Regele Iudeilor”. (Ioan 19:19, 20) În a treia zi după moartea sa, Iehova Dumnezeu a răspuns rugăciunilor oamenilor de „Osana!” care urcase la el. El l-a salvat pe Regele său, Fiul lui David, din îmbrățișarea morții, înviundu-l la viață nemuritoare, pentru ca la vremea potrivită, el să-i zdrobească capul Șarpelui. Dumnezeu L-a răsplătit pe Isus în acest mod glorios pentru că niciodată, sub toată suferința până la vărsarea sângelui său, Isus nu și-a întrerupt integritatea față de Iehova, Majestatea Suverană a întregului univers și Fondatorul Regatului.
6 Cu un preț scump, Isus Cristos a câștigat locul principal în regatul lui Dumnezeu, dar Isus a fost dispus să-l plătească. De ce? Pentru că Regatul este problema principală înaintea întregului univers. Regatul este Guvernul universal pe care Dumnezeul Prea Înalt îl pune în putere și în funcțiune pentru a-și justifica propria suveranitate ca universală și neschimbată și pentru a-și curăța numele său sfânt de toate ocărurile și calomniile pe care Șarpele, ispititorul, le-a aruncat asupra acestuia în acești șase mii de ani. Văzând că Iehova Dumnezeu este Cel Suprem și Sursa întregii vieți și a creației, justificarea suveranității Sale universale și a numelui Său bun este de o importanță mai mare decât salvarea creaturilor umane păcătoase. Și totuși tocmai prin această îndreptățire se realizează răscumpărarea și salvarea oricăror oameni păcătoși. În mod evident, realizând că principalul motiv pentru care a coborât în moarte era acela de a-și dovedi integritatea și de a justifica numele și suveranitatea lui Iehova, Isus a înființat o comemorare printre imitatorii săi în noaptea acelui Paște din anul 33 d.Cr. Dar mai întâi a mâncat Paștele cu ei.
ACEA ULTIMĂ CINĂ TIPICĂ
7 Fiind evreu prin nașterea sa umană, Isus a sărbătorit pe bună dreptate Paștele la Ierusalim, orașul în care Iehova Dumnezeu făcuse ca numele Său să fie pus și templul său să fie construit. Data acestei sărbători anuale a Paștelui a fost a paisprezecea zi din Abib, sau a paisprezecea zi din Nisan, așa cum a fost numită mai târziu. Iehova Dumnezeu a stabilit ca Abib să fie prima lună a anului evreiesc. El a făcut-o o lege ca israeliții să sărbătorească Paștele anual ca o comemorare al primului Paște pe care strămoșii lor l-au ținut în Egipt. La acel timp, el i-a eliberat din sclavie în

Egipt și i-a ucis pe toți întâii născuți ai Egiptului pentru a înfrânge voința egiptenilor de a rezista părăsirii Egiptului de către Israel. Dumnezeu le-a spus israeliților prin Moise ca profet: „Și această zi va fi pentru voi o comemorare și o veți ține ca o sărbătoare pentru Domnul; (Ex. 12:14, Am. Stan. Ver.) Uciderea unui miel pascal și stropirea sângelui afară, pe cadrul ușilor, și apoi mâncarea mielului prăjit în interior, în ultima noapte de sclavie în Egipt, au fost reprezentate proeminent în sărbătoare. Dar viitoarele celebrări ale sărbătorii nu trebuiau să fie în amintirea mielului pascal, ci trebuiau să fie o comemorare pentru Dumnezeu, o „sărbătoare a lui Iehova”. Sărbătoarea a comemorat actul lui Iehova de a-și justifica puterea supremă asupra Egiptului și de a-și elibera poporul ales, și nu de a aminti în primul rând mielul pascal.
8 Eliberarea lui Israel din Egipt a venit acum mai bine de trei mii de ani. A ilustrat în mod profetic cum Iehova îi eliberează pe toți cei care devin poporul său din această lume apăsătoare a cărei Șarpele, ispititorul, este conducătorul mai puternic decât Faraonul Egiptului. Mielul pascal, din pricina al carui sange primii nascuti ai israeliților au fost trecuți și cruțați de moarte, a simbolizat pe cineva. Pe cine? Cel prin care Iehova își justifică numele și își eliberează poporul. Din acest motiv Ioan, care L-a botezat pe Isus în râul Iordan, a arătat spre Isus și a spus: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii”. Că aceasta a fost în mod special o referire la mielul pascal este arătat de apostolul Pavel, care scrie: „Pentru că până și Cristos paștele nostru este jertfit pentru noi; de aceea să prăznuim sărbătoarea, nu cu aluat vechi, nici cu aluat de răutate şi de nelegiuire; ci cu azimele sincerităţii şi adevărului.” (Ioan 1:29; 1 Cor. 5:7, 8) Prin urmare, a fost de acord cu potrivirea lucrurilor că Isus, după ce a sărbătorit ultimul Paște tipic cu ucenicii Săi la Ierusalim, a fost ucis mai târziu în aceeași zi, 14 Nisan. în felul acesta a împlinit pe deplin ilustrația profetică a mielului pascal și a făcut din celebrarea Paștelui o datină depășită. Odată cu moartea sa ca Mielul al lui Dumnezeu, venise timpul să fie celebrate realitățile eterne pe care Paștele antic doar le reprezentase sau le prefigurase.
9 Isus știa că trebuia să sufere pentru Regatul lui Dumnezeu în aceeași zi și, prin urmare, era foarte dornic să sărbătorească acest paște final cu ei. El le-a spus lor, după cum citim, în Luca 22:13-18: „Și când a venit ceasul, S-a așezat și cei doisprezece apostoli cu el. Și le-a zis: Cu dorință am vrut să mănânc paștele acesta cu