Organizație (partea 2)

De la Ro JW United
Jump to navigation Jump to search
 



TURNUL DE VEGHE

Și Vestitorul

Prezenței lui Cristos.

Voi sunteți

martorii mei zice Iehova,

că Eu sunt Dumnezeu.

Isaia 43:12

Străjerule, cât mai este din noapte?
Isaia 21:11

Vol. LIX
BILUNAR
Nr. 12
15 Iunie, 1938
CUPRINS
ORGANIZAȚIE (Partea 2)
179
Pace
180
Dreptate
180
Timpul Lui Potrivit
183
Muncitori
186
Întrebări pentru studiu
187
Deschizând Sigiliile
188
Organizație Militantă
190
Scrisori
192
„Ultimatumul Său”
178
Vacanță
178
Corespondenţă
178

“Organization-part-II-1938.djvu”


TURNUL DE VEGHERE
PUBLICATĂ BILUNAR DE
WATCH TOWER BIBLE & TRACT SOCIETY
Strada Adams numărul 117 - Brooklyn, N.Y., S.U.A.
FUNCȚIONARI
J.F. RUTHERFORD Președinte
W.E. VAN AMBURGH Secretar

„Și toți copii tăi vor fi învățați de Iehova; și mare va fi pacea copiilor tăi.” - Isaia 54:13.

SCRIPTURILE ÎNVAȚĂ CLAR
CĂ IEHOVA este singurul Dumnezeu adevărat, este din veșnicie în veșnicie, Făcătorul cerului și al pământului și Dătătorul de viață la creaturile sale; că Logosul a fost începutul creației sale și agentul lui activ în crearea tuturor lucrurilor; că Logosul este acum Domnul Isus Cristos în glorie, îmbrăcat cu toată puterea în cer și pe pământ și Directorul Executiv al lui Iehova.
CĂ DUMNEZEU a creat pământul pentru om, a creat omul perfect pentru pământ și l-a pus pe el; că omul a neascultat cu bunăștiință legea lui Dumnezeu și a fost condamnat la moarte; că din cauza actului greșit a lui Adam toți oamenii sunt născuți păcătoși și fără dreptul de a trăi.
CĂ ISUS a fost făcut om și omul Isus a suferit moarte pentru ca să producă răscumpărarea sau prețul de scăpare pentru toată omenirea; că Dumnezeu la ridicat pe Isus la natură divină și l-a înălțat la cer mai presus de orice creatură și mai presus de orice nume și l-a îmbrăcat cu toată puterea și autoritatea.
CĂ ORGANIZAȚIA LUI IEHOVA se numește Sion și că Isus Cristos este Ofițerul Șef și prin urmare este Regele de drept al lumii; că unșii și credincioșii urmași ai lui Cristos sunt copii Sionului, membri ai organizației lui Iehova și sunt martorii săi a căror datorie și privilegiu este să mărturisească supremația lui Iehova, să declare scopurile lui cu privire la omenire așa cum sunt exprimate în Biblie și să poarte fructele regatului înaintea tuturor celor ce vor auzi.
CĂ LUMEA s-a sfârșit și Domnul Isus Cristos a fost pus de Iehova pe tronul său de autoritate, a alungat pe Satan din cer și procedează la stabilirea regatului lui Dumnezeu pe pământ.
CĂ ALINAREA și bunăstarea popoarelor pământului pot să vină doar de la și prin regatul lui Iehova sub Cristos, care acum a început; că următorul mare act al Domnului este distrugerea organizației lui Satan și stabilirea dreptății pe pământ și că sub regat toți aceia care se vor supune legilor sale drepte vor trăi pe pământ pentru totdeauna.
MISIUNEA SA
Această revistă este publicată cu scopul de a da posibilitatea oamenilor să-l cunoască pe Dumnezeul Iehova și scopurile lui așa cum sunt exprimate în Biblie. Aceasta publică instrucțiuni Biblice concepute special pentru a ajuta martorii lui Iehova și pe oamenii bine. Ea aranjează studiu Biblic sistematic pentru cititorii ei și Societatea furnizează și altă literatură ca ajutor pentru asemenea studii.
Aderă strict la Biblie ca autoritate pentru declarațiile sale. Este cu totul liberă și separată de orice partide, secte sau alte organizații lumești. Este pe deplin și fără rezervă pentru regatul Dumnezeului Iehova sub Cristos Regele său iubit. Nu este dogmatică, dar invită o examinare atentă și critică a conținutului ei în lumina Scripturilor. Nu se complace în controverse și coloanele ei nu sunt deschise părerilor personale.

PREȚUL ABONAMENTULUI ANUAL
STATELE UNITE, $1.00; CANADA ȘI DIFERITE ZONE EXTERNE, $1.50; MAREA BRITANIE, AUSTRALIA ȘI AFRICA DE SUD, 7s. Remiterile Americane ar trebui făcute prin Poștă sau Mandat Expres sau prin transfer bancar. Remiterile Canadiene, Engleze, Sud Africane și Australiene ar trebui făcute direct la birourile respective. Remiterile din alte țări decât cele menționate pot fi făcute la biroul din Brooklyn, dar doar prin mandat poștal internațional.
BIROURI EXTERNE
Britanic
Terasa Craven, numărul 34, Londra, W.2, Anglia
Canadian
Bulevardul Irwin, numărul 40, Toronto 5, Ontario, Canada
Australian
Strada Deresford Road, numărul 7, Strathfield, N.S.W., Australia
Sud African
Casa Boston, Cape Town, Africa de sud
Vă rugăm să vă adresați Societății în fiecare caz.

(Diferite traduceri ale acestei reviste apar în mai multe limbi.)

Toți studenții sinceri ai Bibliei care din motiv de infirmitate, sărăcie sau adversitate care sunt incapabili să plătească prețul abonamentului pot avea Turnul de veghere gratuit printr-o cerere scrisă adresată editorilor, odată pe an, specificând motivul pentru această solicitare. Prin urmare suntem bucuroși să ajutăm pe cei în nevoie, dar cererea scrisă necesară reglementărilor poștale trebuie să fie trimisă o dată pe an.
Anunț pentru abonați: recunoașterea unui abonament nou sau reînoire va fi trimsă doar când este solicitată. Schimbarea adresei, când este solicitată, se poate aștepta ca să apară pe eticheta adresei în termen de o lună. O reînnoire în alb (conținând anunțul de expirare) va fi trimisă cu revista cu o lună înainte de expirarea abonamentului.
Intrat ca și conținut secundar la officiul poștal din Brooklyn, N.Y., sub Actul din 3 Martie, 1879.



„ULTIMATUMUL SĂU”
Perioada de mărturie de la miezul verii, de la 6 August la 14 August inclusiv, este numită „Ultimatumul Său”. Mesajul cărții Inamici este foarte potrivit pentru acest nume și în timpul acestei perioade această carte împreună cu o altă carte legată de această serie va fi oferită tuturor cu o contribuție de 50c. Acest sezon fiind în general pentru vacanțe în ceea ce privește serviciul laic, mulți ar trebui să poată să-și aranjeze vacanțele ca să coincidă cu perioada de mărturie, ca să poată prin urmare să-și dedice timp suplimentar pentru a transmite ultimatumul Domnului înainte de apropierea rapidă a bătăliei finale. Sezonul va fi excellent pentru lucrarea în zonele rurale. Aranjați expedierea de literatură necesară cât mai repede posibil pe lângă toate celelalte aranjamente cu privire la teritoriu, etc. Rapoartele voastre prompte vor fi așteptate cu interes pentru a fi înregistrate.




VACANȚĂ
Se dă anunț cu privire la închiderea fabricii Brooklyn și a biroului pentru două săptămâni începând cu Sâmbătă, 30 Julie până Duminica, 14 August. Aceasta va permite familiei Bethel, după un an de activitate intensă aici, să lipsească pentru o schimbare temporară de la munca de producție regulată zilnică și să se poată bucura de oportunitățile serviciului pe teren în comun
cu ceilalți vestitori ai Regatului. Prin urmare toți vestitorii vor comanda în avans suficiente provizii de literatură pentru a le ajunge în perioada vacanței Betel și până la sfărșitul lui August. Faceți aceasta în timp util pentru a permite expedierea înainte de închiderea fabricii Vineri seara în 29 Iulie. Nu se vor face sau expedia comenzi și nici nu se vor citi și răspunde scrisorilor în perioada de vacanță.




CORESPONDENȚĂ
Toată frățietatea ar trebui să scrie Societății în engleză oridecâteori este posibil. Scrisorile scrise în limbi străine, ca și italiană, greacă, poloneză, etc., necesită timp și muncă suplimentară suplimentară pentru a fi gestionate. Sugestia oferită pentru grupele vorbitoare de limbi străine este să selecteze un tânăr, frate sau soră, ca și secretar care poate vorbi și scrie în limba engleză la dictarea servului de grupă și apoi scrise, servul de grupă poate semna scrisorile. Aceasta va rezulta în gestionarea promptă a comenzilor și scrisorilor dumneavoastră.
Frățietatea care locuiește în țări din afara Statelor Unite și în care sunt filiale ale Societății ar trebui să scrie mai degrabă la astfel de filiale decât la Brooklyn.

179



TURNUL DE VEGHERE

ȘI VESTITORUL PREZENȚEI LUI CHRISTOS

Vol. LIX
15 IUNIE 1938
Nr.12

ORGANIZAȚIE

Partea a II-a
„În loc de bronz voi aduce aur, în loc de fier voi aduce argint, în loc de pietre, fier. Voi numi supravegherea peste tine pentru prosperitate și împărțirea sarcinilor tale pentru dreptate.”—Isaia 60:17, Rotherham.


1 Iehova cunoaște sfârșitul de la început și, cunoscând dinainte întemeierea Bisericii Sale pe Cristos, Piatra din Capul Unghiului, a început zidirea ei cu apostolii credincioși. „Fiind zidiți pe temelia apostolilor și proorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Cristos. În El toată clădirea, bine închegată, crește ca să fie un templu sfânt în Domnul. Și prin El și voi sunteți zidiți împreună, ca să fiți un locaș al lui Dumnezeu, prin spirit.” - Efeseni 2:20-22.
2 El a știut dinainte și a prezis prin servul Său o „lepădare de credință” înainte de venirea lui Isus Cristos la templu. (2 Tesaloniceni 2:1-3) El a făcut ca profeția Sa să fie scrisă cu mult timp în urmă, în deplină concordanță cu această situație. Întreaga mărturie a Bibliei arată că, odată cu venirea lui Cristos la templu, are loc o schimbare în bine a celor consacrați, în sensul că acestora li se arată care este calea cea dreaptă și potrivită pentru a fi urmată. Judecata de la Templu îi pune la încercare pe cei consacrați, iar cei aprobați sunt aduși în Templu, luminați și conduși în mod clar pe calea pe care trebuie să meargă. Atunci, ei încep să învețe și să aprecieze că Organizația lui Dumnezeu este o guvernare teocratică. Nu există niciun motiv pentru care consacrații de odinioară să fie învinuiți datorită conduitei lor din timpul perioadei Ilie. Domnul a permis aceasta pentru motivele Lui bune. Întrebarea este: Cine se va alătura de bunăvoie și cu bucurie Domnului, și cine va merge pe calea Sa, atunci când adevărata situație le este adusă la cunoștință? Poporul lui Dumnezeu a ieșit din Babilon cu veșmintele pătate, dar petele nu dispar imediat, ci treptat, pe măsură ce Domnul revarsă lumină asupra Cuvântului Său. Acum se vede în mod categoric faptul că Domnul Dumnezeu face ca poporul Său să aibă un rol în împlinirea profeției, iar mai târziu, la timpul și în modul fixat de El, le dezvăluie dovezile care arată această împlinire și rolul pe care îl au ei în aceasta. Lumina crescândă aduce mare bucurie celor unși, deoarece ea este o dovadă clară că ei se află în mâna Domnului, fiind călăuziți de El.
3 Profeția de la Isaia 60:17 descrie situația care avea să existe și a existat o lungă perioadă de timp, iar apoi o schimbare în bine a ei în organizația văzută a Domnului, în timpul căreia ei vor fi aduși la o înțelegere mai bună și o apreciere mai adâncă a relației lor cu Domnul. Profeția nu descrie relația rămășiței cu lumea exterioară, care este organizația lui Satan, ci descrie relația lor unii cu alții. Să observăm cu atenție cuvintele profeției care arată că Iehova aduce schimbarea: „Eu [Iehova] voi aduce... Eu [Iehova] voi... face”. (Versiunea Autorizată) Aceasta arată în mod clar că membrii grupelor nu au nimic de a face cu schimbarea, cu excepția faptului că trebuie să se conformeze atunci când o vor înțelege. Iehova declară că va aduce o situație mai bună și că îi va face pe servi sau supraveghetori să aibă o relație apropiată cu El. Pentru beneficiul cititorilor Turnului de veghere, sunt folosite diferite traduceri ale acestei profeții. „Pentru aramă voi aduce aur, pentru fier voi aduce argint, pentru lemn, aramă și pentru pietre, fier. Voi face supraveghetori ai tăi pacea și funcționari ai tăi dreptatea.” (Isaia 60:17, Versiunea Autorizată) „Pentru aramă voi aduce aur, pentru fier voi aduce argint; pentru lemn voi aduce aramă, iar pentru pietre voi aduce fier. Îi voi face pe supraveghetorii tăi pace și pe funcționarii tăi dreptate.” (Versiunea Americană Revizuită) „În loc de aramă voi aduce aur, în loc de fier voi aduce argint; în loc de lemn aramă, iar în loc de pietre fier. Îi voi face pe inspectorii tăi pace și pe magistrații tăi dreptate.” (Barnes, Noua Traducere) „În loc de cupru voi aduce aur, în loc de fier voi aduce argint, în loc de lemn cupru și în loc de pietre fier; și voi pune pacea ca autoritate a ta, iar dreptatea ca supraveghetor.” (Lesser) „Iar în loc de aramă voi aduce aur; și în loc de fier îți voi aduce argint; și în loc de lemn îți voi aduce aramă; și în loc de pietre, fier; și-ți voi da conducători în pace și supraveghetori [episkopous] în dreptate.” (Septuaginta)

180



180
TURNUL DE VEGHERE
BROOKLYN, N. Y.


„Pentru aramă voi aduce aur, iar pentru fier voi aduce argint; iar pentru lemn aramă, și pentru pietre, fier; și voi face pacea inspecția ta, iar dreptatea supraveghetorii tăi.” (Douay) „În loc de bronz voi aduce aur, în loc de fier voi aduce argint, în loc de lemn, bronz și în loc de pietre, fier. Voi numi supravegherea peste tine pentru prosperitate și împărțirea sarcinilor tale pentru dreptate.” (Rotherham)
4 În profeția de mai sus de la Isaia 60:17, cuvântul „supraveghetori” (Versiunea Autorizată) este traducerea cuvântului ebraic phakad, însemnând „a conduce, a supraveghea”. Același cuvânt phakad este tradus în alte texte ale Versiunii Grecești Septuaginta prin cuvântul grecesc „episkopos”: Numeri 4:16; 31:14; Judecători 9:28; 2 Regi 11:15, 18; 2 Cronici 34:12, 17. Cuvântul „funcționar” din Versiunea Autorizată este tradus din cuvântul ebraic nahgas, însemnând „a îndemna, a impulsiona, a conduce”, de aici și expresia „cei care împart sarcini” folosită în alte traduceri englezești. În Versiunea Greacă Septuaginta același cuvânt este redat episkopos, supraveghetor sau conducător. Scripturile descoperă că toți apostolii au fost supraveghetori. Înțelesul cuvântului episkopos este indicat de următoarele texte: „Luați seama dar la voi înșivă și la toată turma peste care v-a pus spiritul sfânt episcopi [supraveghetori; episkopos, în greacă] ca să păstoriți biserica Domnului, pe care a câștigat-o cu însuși sângele Său.” (Faptele 20:28) „Căci erați ca niște oi rătăcite. Dar acum v-ați întors la Păstorul și Episcopul [Supraveghetorul, ARV] sufletelor voastre” (1 Petru 2:25) (Vezi și 1 Petru 5:1, 2) Deci profeția lui Isaia și alte scripturi arată că, la timpul fixat al lui Dumnezeu, El va aduce o anumită situație referitor la serviciul și servii din biserică, arătându-le mai clar celor credincioși relația lor cu Domnul, precum și îndatoririle și obligațiile lor specifice.


Pace
5 O lungă perioadă de timp a existat ceartă, vrajbă și lipsă de pace și armonie în poporul mărturisit al lui Dumnezeu; în unele grupe mai mult, în altele mai puțin. După ce Isus a venit la Templu, iar cei credincioși au fost adunați la El, toți sunt în unitate în Cristos (Efeseni 4:13, 15) și ca urmare trebuie introdusă o situație mai bună. Acolo unde există unitate, în mod necesar trebuie să fie și pace. Astfel, Iehova spune în profeție: „Voi face ca supraveghetori ai tăi pacea”. Aceasta trebuie să însemne că vine timpul când este pace și armonie în organizația Domnului, pe întreg pământul. Dumnezeu poruncește să fie așa, deci este voința Lui să fie pace. Aceasta înseamnă că este unitate și armonie între cei din clasa templului. Este unitate și armonie în organizare, în serviciul pe teren, în metodele de studiu, cu ocazia adunărilor, în întreaga activitate, și nu mai trebuie să existe ceartă, conflicte și boicoturi, sau orice
astfel de lucruri care au existat în trecut când „bătrânii aleși și diaconii” dețineau titluri și conduceau în mod arogant. Cei care sunt în templu vor aprecia această situație și, cunoscând responsabilitatea ce le revine, se vor strădui cu toată puterea lor să umble în smerenie cu Dumnezeu.
6 Profeția indică în mod clar o schimbare în bine prin aceasta: Așa cum aurul este mai bun decât bronzul, argintul mai bun decât fierul, bronzul mai bun decât lemnul, iar fierul mai bun decât piatra, tot astfel, prin comparație și contrast, o situație mai bună este creată, deoarece Domnul Iehova spune prin profeție: „Voi numi supraveghetorul tău pentru prosperitate”, „împărțirea sarcinilor tale pentru dreptate”, „funcționarii [supraveghetorii, ARV] tăi să fie dreptatea”. În armonie cu aceasta, Domnul pune în gura celor consacrați rugăciunea care se aplică în mod special „zilei lui Iehova”, când Domnul vine la templu, iar clasa templului se roagă: „O, Doamne, Te implorăm, trimite acum prosperitate.” (Psalmii 118:24, 25) Prosperitatea trebuie să fie însorită de pace și armonie. De aceea, în mod necesar profeția trebuie să însemne că toți cei care sunt numiți să servească în grupele organizației se angajează să facă pace, să se roage pentru ea, să lucreze pentru ea și să o mențină. (Psalmii 122) Este sigur că toți cei care aspiră la Împărăție, dar care nu se străduiesc să mențină pacea și să lucreze în armonie cu progresul intereselor Împărăției, vor fi scoși afară de îngerii Domnului și aruncați în întuneric. (Matei 13:41) Acesta nu este un timp pentru certuri sau controverse în organizația lui Dumnezeu, ci toți trebuie să fie în unitate desăvârșită.


Dreptate
7 Domnul mai spune în profeție: „Voi face... funcționarii tăi dreptatea”. (ARV) „Funcționarii tăi” (vezi diferitele traduceri de mai sus) înseamnă episkopous (greacă), supraveghetori, conducători sau progresiști, cei care duc războiul împotriva dușmanului și care sunt toți servi ai dreptății. Cu siguranță, aceasta trebuie să însemne că dreptatea va fi forța conducătoare în organizația Domnului aflată acum pe pământ, dar mai ales de când a fost curățat sanctuarul în 1932. De aceea, „dreptate” înseamnă că nu va mai exista asuprire, ca aceea practicată de șefii „bătrâni aleși”, care sunt plini de importanță proprie și îi terorizează pe ceilalți. Nu mai trebuie să fie depuse eforturi în direcții greșite, precum dezvoltarea de caracter, ploconirea în fața pretinselor autorități superioare ale lumii, adularea indivizilor sau creaturilor, și de aceea „toiagul de cârmuire al celor răi nu va rămâne [și nu va domni] peste moștenirea celor drepți, pentru ca să nu întindă cei drepți mâinile spre nelegiuire”. - Psalmii 125:3.

181



15 IUNIE, 1938
TURNUL DE VEGHERE
181


8 Dreptate înseamnă să împlinești bucuros voința lui Dumnezeu, ducând la bun sfârșit misiunea pe care Dumnezeu a dat-o poporului Său uns și ridicându-te la înălțimea ei. Aceasta nu înseamnă conducerea celor care nu doresc aceasta, ci faptul că iubirea dreptății este forța conducătoare sau motrice, cauza care mișcă la acțiune. Iubirea de Dumnezeu și justificarea numelui Său este ceea ce le dă imbold să meargă înainte cu lucrarea de îndeplinire a misiunii pe care Dumnezeu le-a încredințat-o. De aceea, toți trebuie să fie uniți în acțiune și, în mod armonios, „să îl slujească zi și noapte în templul Său”, de bunăvoie și cu o bucurie de nedescris. Astfel, motivul corect conduce sau pune în mișcare poporul lui Dumnezeu în acțiune armonioasă. Astfel de lucrări de dreptate și astfel de lucrători sunt cei care obțin aprobarea Domnului. Ca exemple îi avem pe: Zorobabel, guvernatorul; Iosua, marele preot; profeții Zaharia și Hagai; scribul Ezra; guvernatorul Neemia, care s-au asociat cu rămășița evreilor întorși din Babilon, mai întâi să reconstruiască templul, iar apoi zidurile Ierusalimului. (Ezra 5:1, 2; 7:1-10; Neemia 5:6-19) De asemenea, alte exemple aprobate sunt apostolii, care au lucrat pentru pace și dreptate în organizația Domnului. Toți cei care acum sunt la templu și vor rămâne acolo trebuie, de asemenea, să fie lucrători ai dreptății.
9 Numirile făcute de către Societatea Turnul de Veghere nu sunt ceea ce religioșii denumesc „ordinare” sau „hirotonire”. Cei care au tradus Biblia, dar și alții, au aplicat greșit cuvântul „hirotonit”, folosindu-l într-un sens contrar înțelesului scriptural adevărat. Felul în care folosesc religioșii cuvântul „ordinat” este de natură să declare sau să pretindă că în organizația lui Dumnezeu există aranjamente numite „ordine”, iar persoanele repartizate în astfel de „ordine” sunt superioare, sau se află într-o clasă diferită de ceilalți din biserică. Aceasta este baza folosirii titlurilor și funcțiilor de către clerici și alții de rang înalt din organizațiile religioase. Religioșii numesc acestea „ordine sfinte”. Confirmarea unor astfel de „ordine” sau funcții este considerată a fi un sacrament ce este acordat beneficiarului de către un episcop. Acest lucru este în întregime contrar Cuvântului lui Dumnezeu. Influența vicleană și ispititoare a Diavolului a fost cea care i-a condus pe oameni să facă asemenea aranjamente ca „ordine” și „hirotoniri”, să susțină și să învețe că unii oameni îi pot hirotoni pe alții conferindu-le titluri, onoruri și demnități care să îi situeze deasupra semenilor lor.
10 Conform Scripturilor, cuvântul tradus „a hirotoni” înseamnă „a numi, a desemna, a constitui, a pune în ordine”, dar în nici un caz nu înseamnă rang sau distincție de clasă. Apostolul spune: „Toți sunteți una, în Cristos Isus.” (Galateni 3:28) Dumnezeu a pus mădularele în corp așa cum a voit El. (1 Corinteni 12:18) În corpul lui Cristos nu există astfel de „ordine”, așa cum este folosit termenul de către religioși. Diferite persoane din grupă îndeplinesc diferite servicii în corpul lui Cristos.
Există multe membre, dar un singur corp. (1 Corinteni 12:20) Așa cum mâna nu îndeplinește funcțiile ochiului, tot astfel un membru al corpului nu îndeplinește toate funcțiile corpului lui Cristos, dar toți sunt la același nivel. Nu exista nicio autoritate sau nevoie ca astăzi „Societatea” să folosească ceremonia „punerii mâinilor” peste cei numiți în locuri de serviciu. Simpla desemnare, numire și aprobare de către Societate, făcută prin poștă, telegraf sau telefon, este suficientă și întrunește toate cerințele. Nici nu este nevoie ca vreun reprezentant al Societății să fie prezent și să facă mișcări din mâini, sau vreo altă ceremonie cu ocazia unei astfel de numiri. În fața Domnului, o astfel de prezență personală nu ar putea adăuga nimic la puterea și efectul numirii. Apostolii au fost învestiri cu o anumită autoritate specială de către „Autoritățile Superioare”, dar astăzi, pe pământ, nu există nimeni care să fie învestit cu astfel de autoritate specială ca aceea conferită apostolilor.
11 În zilele de început ale bisericii, prin punerea și întinderea mâinilor, bătrânii își exprimau doar judecata matură, aprobând pe cei propuși să servească. Acum, odată cu strângerea la Templu și ungerea lor, clasa templului a ajuns la bătrânețe sau maturitate în Cristos. În locul apostolilor și a altora învestiți cu astfel de autoritate, care au acționat în absența lui Cristos Isus, acum la Templu se află însuși Cristos Isus, marele Apostol al lui Iehova, care deține controlul deplin. (Evrei 3:1) Cristos Isus este învestit cu autoritate absolută și, deținând controlul deplin asupra organizației Sionului, conduce lucrarea acesteia. De aceea, Cristos Isus, Capul Sionului, aflat acum la Templu, ocupă toate funcțiile, adică: Mare Bătrân și Fratele Mai Mare în Biserică, (Evrei 2:11,13; Ioan 21:5); Mare Diacon (diakonos), slujitor (Matei 20:28; Romani 13:4); Mare Pastor sau Păstor (Ioan 10:11; 1 Petru 5:1-4); Mare Episcop (1 Petru 2:25); Mare Evanghelist sau Proclamator al veștii bune (Matei 4:23; Luca 4:18, 43); Mare Învățător (Isaia 31:20; Ioan 13:13, 14); Mare Profet (Matei 21:11; Ioan 4:19; Faptele 3:22,23; Apocalipsa 19:10); Marele Judecător (Ioan 5:22, 26-30; Faptele 10:42; 17:31) și Marele Sfătuitor (Apocalipsa 3:18; Isaia 9:6). Trimițându-L pe Cristos Isus la Templu, Iehova a împlinit, printr-un singur act, profeția din Isaia 1:26: „Voi face iarăși pe judecătorii tăi ca odinioară și pe sfetnicii tăi ca la început. După aceea, vei fi numită cetatea dreptății, cetatea credincioasă.” Astfel, Iehova instalează Sionul, cetatea sau organizația Sa credincioasă, cu Cristos Isus conducător absolut ca Ofițerul Executiv al lui Iehova Dumnezeu. De aceea, 'domnia este pe umărul Lui Cristos Isus'. (Isaia 9:6) El este Autoritatea Superioară după Iehova, Autoritatea Supremă. (Romani 13:1, 4) El este Conducătorul în Israelul spiritual. (Matei 2:5, 6) De aceea, partea de pe pământ a organizației Domnului acționează sub directa supraveghere și control al Domnului Isus Cristos la templu, Cel care este Capul Sionului.

182



182
TURNUL DE VEGHERE
BROOKLYN, N. Y.


12 Iehova Dumnezeu este marele Teocrat, iar Cristos Isus îndeplinește toate acțiunile oficiale ale lui Iehova, inclusiv numirea și destituirea servilor. Organizația este a lui Dumnezeu, și nu a omului; deoarece Societatea este reprezentanta Domnului pe pământ, El o folosește pentru scopul Lui. Așa cum regele Solomon a exercitat o putere asemănătoare într-o manieră tipică, la fel Mai Marele decât Solomon, Cristos Isus, își exercită deplina putere dându-l afară pe „servul rău” și ridicându-l și punându-l în serviciu pe „servul credincios și înțelept”, pe care mai târziu îl folosește pentru scopul Său. - 1 Regi 2:1-6, 26-35; Matei 24:45-51.
13 Împărăția este aici și Regele își îndeplinește îndatoririle, iar acest lucru fiind adevărat, nu mai poate fi cazul de a folosi metoda „perioadei Ilie” sau forma democratică de guvernare în grupele sau adunările poporului lui Dumnezeu, votând pro sau contra celor propuși pentru serviciu, „Dumnezeu domnește peste Iacov [cei unși] până la marginile pământului.” (Psalmii 59:13) De la venirea Domnului Isus în 1918 are loc o reorganizare a servilor Domnului, chiar dacă cei consacrați ajung să aibă cunoștința acestui lucru la un timp după ce schimbarea este făcută. Este prerogativa exclusivă a Marelui Teocrat să numească și să pună membrii la locurile lor în corpul lui Cristos după cum îi place. (1 Corinteni 12:18, 28) El acționează prin Oficialul Principal, Isus Cristos, care este Marele Judecător al timpurilor noastre. (Faptele 17:31) El își revarsă spiritul Său sfânt peste „toată carnea”, începând cu anul 1922, și din acest motiv Dumnezeu nu a înființat o clasă separată, superioară, a clericilor sau așa numitele „ordine sfinte”, ci toți cei din Sion se află pe picior de egalitate. „Unul singur este Maestrul [lor] [kathegetes, în greacă] călăuza, liderul, conducătorul, comandantul și învățătorul], Cristos.” - Matei 23:8, Parkhurst.
14 Toți participă la îndeplinirea generală a misiunii pe care Dumnezeu a încredințat-o rămășiței, dar, în mod necesar sunt diferite locuri de serviciu în guvernarea teocratică, așa cum au fost și în serviciul tabernacolului. Oficialii sau titlurile nu înseamnă nimic, deoarece serviciul poate fi îndeplinit la fel de bine sub un nume sau altul. Isus Cristos, Capul, poartă pe bună dreptate toate titlurile. El arată supunere totală față de Marele Teocrat. Isus Cristos poartă cu bucurie numele de „serv ales”, „servul Meu”. Rămășița constituie „picioarele Lui” și de aceea sunt numiți în mod corect servi. În armonie cu cele spuse mai sus, nu demult Societatea i-a denumit pe toți cei din organizație „servi”, fără vreo referire la locul pe care cineva îl ocupă. Repartizarea și numirea cuiva într-un anumit loc înseamnă că servului i s-au repartizat anumite îndatoriri într-o sferă de acțiune delimitată și toți servii lucrează în mod armonios pentru atingerea aceluiași scop.
15 Domnul a dezvăluit treptat poporului Său semnificația corectă a „organizației Sale”; reiese acum clar din Scripturi că toți servii aflați în diferite poziții în organizația rămășiței sau a celor unși din poporul lui Dumnezeu pe pământ, sunt numiți corespunzător de către Societate, ca reprezentanți văzuți ai Domnului la templu. Această obligație de a numi servii nu este dată fiecărei grupe separat, pentru a acționa în mod democratic cu voturi pro și contra. Grupa poporului lui Dumnezeu din Londra, Anglia, a sesizat această situație cu ceva timp în urmă și, printr-o rezoluție a cerut Societății să numească servii grupei. Astfel, acționând în supunere față de Scripturi și în armonie cu această cerere, grupa din Londra a fost organizată ca o singură grupă, alcătuită din câteva unități, având un serv de grupă numit peste toate unitățile și câte o căpetenie sau serv de unitate pentru fiecare dintre unitățile care alcătuiesc grupa. Marea grupă din New York, grupa din Chicago, cea din Los Angeles și altele, au fost organizate și acum funcționează în aceiași mod. La cererea fiecărei grupe, Societatea le-a reorganizat și a numit servii. Modul acesta pare a fi în întregime Scriptural și în ordine, ca o grupă a poporului lui Dumnezeu să ceară Societății să facă acest aranjament organizatoric, lucru pe care îl poate face fiecare grupă a poporului lui Dumnezeu. Fiecare grupă locală poate, în mod potrivit, să propună numele celor care par a fi cei mai calificați pentru a ocupa respectivele poziții de serviciu, iar apoi să trimită aceste propuneri la sediul Societății din Brooklyn sau la sediile din diferitele țări de pe pământ, iar aceste nume vor fi analizate pentru numire. Cei unși au deplina credință că Domnul va îndruma astfel încât să fie făcută alegerea potrivită. Acest lucru nu înseamnă că nu vor exista greșeli, deoarece unii după ce vor fi numiți se pot dovedi necredincioși, dar Domnul a făcut aranjamente complete pentru demiterea acestora. Toate grupele poporului lui Dumnezeu care văd că acesta este un aranjament potrivit și scriptural, să adopte o scurtă rezoluție pe care să o trimită la sediile menționate mai sus, rezoluție care poate avea următorul conținut: „Noi, grupa poporului lui Dumnezeu ales pentru numele Său din _____, recunoaștem că guvernarea lui Dumnezeu este o teocrație pură, că Isus Cristos este la templu și deține controlul complet al organizației văzute, cât și al celei nevăzute a lui Iehova, că „SOCIETATEA” este reprezentantul văzut al Domnului pe pământ. De aceea cerem „Societății” să organizeze această grupă pentru serviciu și să numească servii ei, astfel încât toți să putem lucra împreună în pace, dreptate, armonie și unitate deplină. În acest sens atașăm o listă cu numele celor care ni se par a fi mai maturi și cei mai potriviți pentru a ocupa pozițiile respective desemnate pentru serviciu.”

183



15 IUNIE, 1938
TURNUL DE VEGHERE
183


16 Cu siguranță, acum întreg poporul lui Dumnezeu trebuie să vadă că a sosit timpul pentru o mai bună organizare armonioasă pentru serviciul Domnului, și că acum e timpul pentru pace și dreptate în organizația văzută a lui Dumnezeu, timp în care fiecare din cei aflați în organizație și în serviciu să mențină pacea și dreptatea pentru înaintarea intereselor Împărăției ale organizației Domnului. Domnul cere o organizație armonioasă și de aceea trebuie menținută o unitate deplină în acțiune. Aceasta este porunca Domnului, iar poruncile Lui trebuie respectate. (Faptele 3:23) Nu este așa că acum cei unși văd clar că Iehova Dumnezeu a împlinit cele spuse în profeția de la Isaia 60:17? Așa cum aurul este mai bun decât argintul și celelalte materiale amintite acolo spre comparație, tot astfel Dumnezeu a adus acum o mai bună stare și înțelegere în organizația Sa, i-a adus și i-a făcut pe servii Lui aprobați pace și dreptate, și El cere din partea tuturor armonie deplină, precum și unitate în acțiune. În trecut, mulți care au condus în poporul lui Dumnezeu, au condus cu forță și cu asprime. Dumnezeu a promis că va face să înceteze această situație și de aceea a zis: „Le stăpâniți cu asuprire și asprime! Așa vorbește DOMNUL Dumnezeu: „Iată, am necaz pe păstori! Îmi voi lua înapoi oile din mâinile lor, nu-i voi mai lăsa să-Mi pască oile și nu se vor mai paște nici pe ei înșiși; căci îmi voi izbăvi oile din gura lor și nu le vor mai sluji ca hrană!” - Ezechiel 34:4, 10.
17 Această profeție se aplică tuturor celor care au dat dovadă de un spirit greșit în rândul poporului lui Dumnezeu, incluzând în special clerul și elementul „bătrâni aleși”, precum și alții care au arătat înclinația de a face pe șefii și de „a domni peste moștenirea lui Dumnezeu.” Din când în când sosește la Societate câte un raport care arată că într-o grupă se manifestă spiritul de „bătrâni aleși” sau de șefie din partea unora care pretind a fi unși și care acționează în mod arogant atât față de rămășiță cât și față de ionadabi. Să fie clar înțeles că datoria servilor în biserică, și de fapt a întregii clase a templului, este de a se mângâia unii pe alții și pe „alte oi”. În misiunea încredințată clasei unse a templului apar aceste cuvinte: „Să vestească ... ziua de răzbunare a Dumnezeului nostru; să mângâie pe toți cei întristați.” De aceea este datoria clară a rămășiței să vestească ziua răzbunării lui Dumnezeu și să facă acest lucru în unitate absolută în acțiune; tot datoria rămășiței este de a-i mângâia pe „toți cei întristați”, care se referă în special la cei cu bunăvoință care suferă din pricina situației în care se află. (Ezechiel 9:4) Domnul nu va tolera șefii, tulburătorii, murmurătorii, conducătorii aspri sau duri în organizația Sa sau în oricare parte a ei, fie că este la tipografie, la fermă sau pe teren. Domnul dezvăluie acum clar scopul Lui de a avea pace și dreptate în organizația Sa, și
deci rezultă că pe toți cei care nu se vor supune cu bucurie acestei porunci, marele Ofițer Executiv îi va scoate afară cu ajutorul îngerilor Săi. (Matei 13:41) Acesta este un timp de război împotriva dușmanului, deci timpul acțiunii unite a tuturor celor din organizația lui Dumnezeu. Este timpul păcii, dreptății și unității depline, deci a acțiunii armonioase în serviciu din partea celor devotați lui Iehova. Fiecare din organizația lui Dumnezeu să se străduiască să umble smerit și supus cu Dumnezeul lui (Mica 6:8), adică cu Isus Cristos, „Dumnezeul Puternic”, și cu Iehova, Cel Suprem.


Timpul Său fixat
18 La timpul Său fixat, Iehova descoperă poporului Său credincios care este voința Lui, ca ei să știe; lucru dovedit și de felul de a proceda cu ei, în special în ultimii ani. El a arătat acum poporului Său că acesta este timpul când vor porni la război împotriva dușmanului. De aceea este necesar ca în rândurile organizației lui Dumnezeu să existe o deplină armonie. Să înceteze orice discordie, conflict și rivalitate. Sionul este acum zidit și toți cei din Sion trebuie să cunoască și să îndeplinească voința lui Dumnezeu. Regele Solomon a fost un tip al lui Isus Cristos, care este ziditorul adevăratului templu al lui Dumnezeu, iar ceea ce a fost înregistrat, printre alte lucruri, cu privire la zidirea templului tipic, „s-au întâmplat ca să ne slujească drept pilde și au fost scrise pentru învățătura noastră... pentru ca prin răbdarea și prin mângâierea pe care o dau Scripturile, să avem nădejde.” (1 Corinteni 10:11; Romani 15:4) Având această informație clară și sigură, următoarea comparație între ceea ce s-a întâmplat referitor la Solomon și templul tipic, și cele împlinite de Isus Cristos, Mai Marele Solomon, în adevăratul templu, poate fi analizată cu folos.
19 „În al patru sute optzecilea an după ieșirea copiilor lui Israel din țara Egiptului, Solomon a început să ridice casa Domnului, în al patrulea an al domniei lui peste Israel, în luna Ziv [înflorire], care este luna a doua.” (1 Regi 6:1) Timpul menționat aici era anul 1035 î.C., iar luna a doua, ziua a doua (2 Cronici 3:1, 2), și pare să corespundă anului 1918 d.C., cam prin 15 aprilie al acelui an, aproximativ timpul apariției Domnului Isus Cristos la templu. În anul 1918, Comemorarea a fost celebrată în a 14-a zi a primei luni evreiești, adică 26 martie 1918. Regii iudei erau întronați și încoronați oficial în primăvara anului. Deși „cele șapte timpuri ale Neamurilor” s-au sfârșit în toamna lui 1914, cam prin 1 octombrie, totuși, potrivit modelului iudaic, Iehova L-a instalat pe Regele Său domnitor în primăvara următoare, adică în 1915 A.D.

184



184
TURNUL DE VEGHERE
BROOKLYN, N. Y.


Deci „al patrulea an” al domniei lui Cristos, corespunzând cu începerea zidirii templului de către Solomon, ar începe în primăvara lui 1918 A.D., iar „luna a doua” a acestuia ar începe la scurt timp sau cam la o jumătate de lună după Comemorarea din acel an, adică pe la jumătatea lui aprilie 1918, marcând începutul construirii templului antitipic de către Domnul. Să observăm progresul construirii templului tipic: „în anul al patrulea, în luna Ziv, s-au pus temeliile casei DOMNULUI; și în anul al unsprezecelea, în luna Bul [ploaie], care este a opta lună, casa a fost isprăvită în toate părțile și așa cum trebuia să fie. În timp de șapte ani a zidit-o Solomon.”- 1 Regi 6:37, 38.
20 A urmat sărbătoarea corturilor și dedicarea templului. „Toți bărbații lui Israel s-au strâns la regele Solomon, în luna Etanim, care este a șaptea lună.” (1 Regi 8:2; vezi și 2 Cronici 5:3) „În vremea aceea Solomon a prăznuit sărbătoarea șapte zile și tot Israelul a prăznuit împreună cu el; venise o mare mulțime de oameni, de la intrarea Maniatului până la pârâul Egiptului. Iar în ziua a opta [după cele șapte zile de praznic], au avut o adunare solemnă de sărbătoare; căci sfințirea altarului au făcut-o șapte zile, și sărbătoarea tot șapte zile [paisprezece zile în total]. În a douăzeci și treia zi a lunii a șaptea, Solomon a trimis înapoi în corturi pe popor, care era vesel și mulțumit de binele pe care-l făcuse DOMNUL lui David, lui Solomon și poporului Său, Israel. Solomon a isprăvit Casa DOMNULUI și casa regelui, și a izbutit în tot ce-și pusese de gând să facă în Casa DOMNULUI și în casa regelui.” (2 Cronici 7:8-11; vezi și 1 Regi 8:62-66) Acel „al unsprezecelea an” menționat la 1 Regi 6:38 era la șapte ani după 1035 î.C., când Solomon a început să zidească templul, adică în 1028 î.C., iar dedicarea templului în a șaptea lună a acestuia ar corespunde cu octombrie 1925 d.C. Dedicarea a fost la șapte ani, cinci luni și jumătate după ce a început zidirea templului. Comemorarea din anul 1925 a avut loc în 8 aprilie. Deci a șaptea lună evreiască coincidea aproximativ cu octombrie 1925. Terminarea templului în „a opta lună” a aceluiași an era cam la șapte ani și șase luni după ce începuse construcția. Deci terminarea ar corespunde cu noiembrie 1925.
21 La dedicarea templului, regele Solomon s-a rugat, iar în rugăciunea lui a făcut referire la „străinul” care, datorită numelui mare al lui Iehova, urma să vină la templu pentru îndurare. (2 Cronici 6:32,33; 1 Regi 8:41-43) Acești „străini” ar preumbri sau ar corespunde cu „alte oi” ale Domnului, ionadabii sau oamenii cu bunăvoință, care vin să formeze „marea mulțime”. Să observăm acum faptele care arată că Dumnezeu începe să descopere poporului Său „marea mulțime”.
22 În „al unsprezecelea an” după 1914 (adică primăvara lui 1915, când Iehova L-a instalat pe Regele Său domnitor, așa cum
s-a arătat mai sus), sau la șapte ani după ce Domnul Isus a venit la templu și a început să îl ridice, poporul consacrat al lui Dumnezeu s-a adunat la un congres în Indianopolis, Indiana. Pe data de 29 august 1925, acel congres al poporului lui Dumnezeu a adoptat o rezoluție intitulată „Mesaj al speranței”, care a fost prima și singura, dintr-un număr de șapte rezoluții adoptate pe o perioadă de șapte ani, adresată „Tuturor oamenilor cu bunăvoință”. În legătură cu aceasta să observăm faptul că „marea mulțime” (Apocalipsa 7:9, 10), fiind alcătuită din oameni cu bunăvoință, s-a alăturat rămășiței unse a lui Dumnezeu din clasa templului pentru a celebra marea sărbătoare antitipică a corturilor. De aceea este interesant de notat că celebrarea timp de paisprezece zile a sărbătorii și dedicarea clădirii, în a șaptea lună iudaică a anului 1028 î.C., include nu doar ziua iudaică a ispășirii (în a 10-a zi), ci și întreaga sărbătoare de șapte zile a corturilor (din 15 până în 21, inclusiv) cu adunările în corturi și la templu, unde poporul flutura ramuri de palmier.
23 După celebrarea sărbătorii și dedicare, regele Solomon a terminat templul în a opta lună iudaică, ceea ce corespunde cu noiembrie 1925. „Mesajul speranței”, rezoluția menționată mai sus, adresată fiind „Tuturor oamenilor cu bunăvoință”, a început să fie distribuită în milioane de exemplare, pe întreg pământul, sâmbătă, 31 octombrie 1925, continuând un timp după aceea. Astfel „Mesajul Speranței” a fost primit de „oamenii cu bunăvoință”. A condus Domnul această chestiune? Cu siguranță, da!
24 Templul de la Ierusalim a fost tipic pentru clasa „unsă” a lui Iehova, a poporului ales pentru numele Său, clasă al cărei Cap este Isus Cristos. (Matei 3:16,17; 1 Corinteni 3:16) Cu ocazia împlinirii antitipice din zilele noastre a dedicării templului de către Solomon, se cuvenea ca atenția poporului uns al lui Dumnezeu să fie atrasă asupra revărsării sau ungerii spiritului sfânt al lui Dumnezeu asupra celor aprobați. Prin harul și îndrumarea Domnului, cu ocazia congresului mai sus menționat de la Indianopolis, din 1925, printr-o cuvântare publică, s-a atras atenția tuturor celor adunați acolo asupra împlinirii profeției din Ioel 2:28, 29, referitoare la revărsarea spiritului sfânt peste „toată carnea”, inclusiv peste cei care au ajuns la cunoștința adevărului și care au fost adunați în templu după 1922 A.D. Este adevărat că acel discurs public a fost auzit doar de câteva mii de oameni, dar la timpul fixat, pentru a corespunde cu terminarea templului de către Solomon, revista Turnul de veghere din 15 noiembrie 1925 a publicat articolul, expus anterior, și anume „Revărsarea spiritului sfânt”. Aceste lucruri nu au fost aranjate dinainte de vreun om, ci fără îndoială Domnul le-a condus.

185



15 IUNIE, 1938
TURNUL DE VEGHERE
185


25 La dedicarea templului lui Solomon s-a manifestat gloria Domnului. Era în prima zi a dedicării, adică în a opta zi a celei de a șaptea luni, în 1028 î.C., atunci când chivotul legământului a fost adus în cel mai sfânt loc al templului. Templul răsuna de cântările și muzica preoților, când „casa, și anume Casa DOMNULUI s-a umplut cu un nor. Preoții n-au mai putut să stea acolo ca să facă slujba, din pricina norului; căci slava DOMNULUI umpluse Casa lui Dumnezeu.” (2 Cronici 5:13, 14) Apoi Solomon s-a rugat, iar în rugăciunea lui a menționat „străinul”, iar „când și-a isprăvit Solomon rugăciunea, s-a pogorât foc din cer și a mistuit arderea de tot și jertfele, și slava DOMNULUI a umplut casa. Preoții nu puteau să intre în Casa DOMNULUI , căci slava DOMNULUI umplea Casa DOMNULUI. Și când toți copiii lui Israel au văzut pogorându-se focul și slava DOMNULUI peste casă, și-au plecat fața la pământ peste pardoseală, s-au închinat și au lăudat pe DOMNUL, zicând: „Căci este bun, căci îndurarea Lui ține în veac!” - 2 Cronici 7:1-3.
26 Evenimentele pe care Domnul le-a făcut să aibă loc în anul 1925 arată împlinirea acestei ceremonii profetice. În acel an numele lui Iehova a început să iasă în prim plan și a început să se aprecieze faptul că acum Iehova își va face un nume. La începutul primei luni evreiești, Turnul de veghe din 1 martie 1925 a publicat articolul intitulat „Nașterea națiunii”, fapt ce însemna că regatul a început să funcționeze. Un comitet editorial, prevăzut de oameni, era gândit atunci să controleze publicația Turnul de veghe și majoritatea celor din comitet s-au opus cu înverșunare publicării articolului „Nașterea națiunii”, dar, prin harul Domnului, el a fost totuși publicat, fapt care a marcat începutul sfârșitului acelui comitet editorial, indicând că însuși Domnul își conduce organizația. După aceea, la congresul de la Indianopolis din 1925, a fost publicată rezoluția „Mesaj al speranței”, care, printre altele, conține următoarele cuvinte: „A sosit vremea ca Dumnezeu să Își facă un nume pe pământ, pentru ca oamenii să afle adevărul despre scopul divin, singura cale de salvare a lumii. De aceea, în numele și spiritul Domnului, stindardul adevărului și dreptății lui Dumnezeu este ridicat aici împotriva dușmanului și spre binele popoarelor. Acest stindard înseamnă că Iehova este adevăratul Dumnezeu, Cel Preaînalt, Cel Atotputernic, Autor și Realizator al marelui Său scop pentru salvarea omului. El este răsplătitorul tuturor celor care se străduiesc să îl caute și să I se supună.” Aceea a fost prima ocazie publică în care s-a anunțat că scopul lui Iehova este să își facă un nume. Atunci a început să fie văzută gloria lui Iehova în templul adevărat și într-o nouă relație cu poporul Său, iar acea viziune a gloriei lui Dumnezeu a tot crescut până ce s-a văzut că scopul principal al lui Dumnezeu este justificarea numelui Său. La scurtă vreme
după aceea, adică în 1 ianuarie 1926, în Turnul de veghe a fost publicat articolul intitulat „Cine îl va onora pe Iehova?”, atrăgând astfel atenția, asupra gloriei numelui lui Iehova și evidențiind modul Său de a-Și face un nume. (2 Samuel 7:28) Astfel, la momentul potrivit s-a adus în atenția „creștinătății” în mod public gloriosul scop al lui Iehova, prin distribuirea „Mesajului Speranței”. Întocmai ca a patra plagă descrisă în Apocalipsa 16:8, 9 și a patra trâmbiță (Apocalipsa 8:12), acel „Mesaj al speranței” a început să umbrească gloria mulțimii lui Satan pe pământ și să scoată în evidență gloria Domnului, iar poporul lui Dumnezeu a fost mult îmbărbătat și s-a bucurat. - Lumină, volumul I, pagina 130.
27 Cu ocazia dedicării templului tipic, Solomon s-a rugat și, printre altele, rugăciunea lui a conținut următoarele: „Când străinul, care nu este din poporul Tău, Israel, va veni dintr-o țară îndepărtată, pentru numele Tău, căci se va ști că numele Tău este mare, mâna Ta este tare și brațul Tău este întins, când va veni să se roage în casa aceasta, ascultă-l din ceruri, din locuința Ta, și dă străinului aceluia tot ce-ți va cere, pentru ca toate popoarele pământului să cunoască numele Tău, să se teamă de Tine ca și poporul Tău Israel, și să știe că numele Tău este chemat peste casa aceasta pe care am zidit-o eu. Când poporul Tău va ieși la luptă împotriva vrăjmașului său, urmând calea pe care i-o vei porunci Tu; dacă vor face rugăciuni Domnului, cu privirile întoarse spre cetatea pe care ai ales-o Tu, și spre casa pe care am zidit-o eu numelui Tău.” - 1 Regi 8:41-44.
28 În paralel cu acestea, „Mesajul speranței” (paragrafele 12 și 13) conține următoarele cuvinte: „Noi facem apel cu încredere la popoare să se alăture stindardului adevărului divin astfel înălțat și astfel să afle calea ce duce la viață și fericire. Facem apel la toți oamenii cu bunăvoință din orice națiune, neam și de orice limbă, să renunțe la învățăturile eronate inventate de dușmanul Satan și care timp de mulți ani au fost învățate de către om, să primească și să creadă scopul divin pentru salvare așa cum este prezentat în Scripturi. Împărăția lui Dumnezeu, pentru care oamenii se roagă de multă vreme, este aproape. Ea singură va stabili și va consolida lumea astfel încât să nu poată fi clintită. Stema ei a dreptății este acum stindardul ridicat pentru popoare. Isus Cristos, în calitate de Rege glorificat și mare Ofițer Executiv al lui Iehova Dumnezeu, a devenit Conducătorul de drept al lumii. Să îl primească popoarele, să creadă în El și să I se supună Lui și legilor Sale de dreptate. Toți cei care fac astfel, cu siguranță vor primi binecuvântări de pace, prosperitate, sănătate, viața, libertate și fericire veșnică.” Astfel, se vede acum mâna Domnului călăuzind poporul Său de legământ, așa cum a promis, pe calea pe care trebuie să meargă. (Proverbele 3:5, 6) Chiar înainte de aceasta s-a anunțat cu sinceritate că 1925 părea că va fi un an important, dar adevărata importanță nu a fost văzută până în prezent.

186



180
TURNUL DE VEGHERE
BROOKLYN, N. Y.


29 Alte fapte interesante sunt următoarele: „Solomon și-a zidit și casa lui, și a durat treisprezece ani până când a isprăvit-o de tot. A zidit mai întâi casa din pădurea Libanului, lungă de o sută de coți, lată de cinzeci de coți și înaltă de treizeci de coți. Se sprijinea pe patru rânduri de stâlpi de cedru [ca o pădure de cedri din Liban], și pe stâlpi erau grinzi de cedru. Apoi a făcut pridvorul scaunului de domnie, unde judeca, pridvorul judecății; și l-a acoperit cu cedru, de la pardoseală până în tavan; Casa lui de locuit a fost zidită în același fel, într-o altă curte, în dosul pridvorului. Și a făcut o casă la fel cu pridvorul acesta pentru fata lui Faraon, pe care o luase de nevastă.” (1 Regi 7:1, 2, 7, 8) „După douăzeci de ani Solomon zidise cele două case, casa DOMNULUI și casa regelui.” (1 Regi 9:10; 2 Cronici 8:1) Finalizarea acestui program special de construcții al lui Solomon includea templul, casa regelui și casa pentru judecată din pădurea Libanului (și de asemenea un depozit de arme, 2 Cronici 9:15, 16); aceasta a avut loc în al douăzecilea an de la începerea templului, 1016 î.C.; „al douăzecilea an se termină cu începutul primăverii lui 1938, deci corespunde cu anul 1937 ce se termină în primăvara lui 1938, și asupra căruia este acum îndreptată atenția.
30 Anul 1937 pare să fie un an marcant în ce privește importanța pentru poporul lui Dumnezeu, incluzând atât rămășița cât și „tovarășii” lor, oamenii cu bunăvoință. În acel „al douăzecilea an”, 1937, au avut loc cele mai constructive și importante congrese ale Martorilor lui Iehova organizate până atunci, și anume la Paris (Franța), în august și la Columbus (Ohio), în septembrie. Cu ajutorul transmisiilor radio, martorii din alte părți ale pământului, din Europa, Africa, Australia și de pe insule, au luat parte la acele congrese. Cuvântarea publică, indicând calea Domnului spre „Siguranță”, a fost prezentată unei audiențe văzute formată din 30.000 de persoane, dar în același timp a fost transmisă și de multe stații de radio (în 18 și 19 septembrie). Apoi, în data de 26 septembrie, 125 de stații radio au transmis cuvântarea „Să ne închinăm lui Dumnezeu”, în care a fost condamnată atitudinea operatorilor și a posturilor de radio comerciale, care utilizau în mod necorespunzător această facilitate dată de Dumnezeu. Ulterior, în 31 octombrie, a fost exprimată o judecată împotriva proprietarilor de posturi de radio comerciale, a operatorilor și controlorilor acestor stații prin renunțarea la difuzarea contra cost a programelor cu privire la Împărăția lui Dumnezeu la astfel de posturi radio. A fost acest lucru dirijat și făcut la inițiativa Regelui Isus Cristos, în „pridvorul
judecății”? El nu a fost aranjat dinainte de vreun om, cu gândul la împlinirea profeției.
31 Faptul că, la încheierea acestui „al douăzecilea an’’, se analizează și se pregătește a fi publicată în Turnul de veghere chestiunea templului lui Iehova și a casei regale, cine se află acolo, precum și obligațiile și responsabilitățile lor, are o anumită însemnătate. De asemenea, pare sigur faptul că așa cum în cei „treisprezece ani” în care Solomon a construit palatul Său regal și casa de judecată ca pe o pădure a Libanului, tot astfel în răstimpul celor treisprezece ani din 1925 încoace, Isus Cristos, Regele Judecător al lui Iehova, pronunță judecățile Sale, inclusiv „curățirea sanctuarului”, și aceasta prin organizarea serviciului și lucrării. Individualismul de care dădeau dovadă unele grupe a fost eradicat, iar Societatea, prin harul și voința lui Iehova, și-a luat locul potrivit în guvernarea teocratică a lui Iehova. Unitatea celor unși și cooperarea armonioasă cu tovarășii lor se manifestă astăzi mai mult ca oricând. Revista Turnul de veghere a prezentat în acest „al douăzecilea an” dovezile referitoare la cine face parte din casa regală și cine din „marea mulțime”, relația unii cu alții și relația cu Domnul. În mai 1937, Turnul de veghere a anunțat că ionadabii capabili pot fi aleși în organizațiile de serviciu din grupe. Turnul de veghere din 15 august 1937 a publicat articolul „Tovarăși”, prezentând relația dintre „turma mică” și „marea mulțime”. Sfârșitul celui de-al „douăzecilea an” în 1015 î.C. (care corespunde cu anul 1938) se împlinește pe 2 aprilie 1938. Comemorarea în anul 1938 a fost celebrată pe 15 aprilie. Turnul de veghere, numerele din 1 și 15 martie, a publicat articolul „Comemorare”, prezentând în mod clar cine se va împărtăși și deosebirea dintre cei unși și „mulțimea mare”. Astfel se apropie de sfârșit paralela „celui de al douăzecilea an”, chestiune văzută pentru prima dată acum, când acest articol este în curs de publicare.
32 Așa cum s-a stabilit în prealabil, prin harul și călăuzirea Domnului, pe 9 aprilie 1938 a început și este în curs perioada internațională de mărturie „Tovarăși”, în timpul căreia sunt prezentate și distribuite peste tot cărțile Bogăție și Dușmani, împreună cu broșura Vindecare. De asemenea, și revista Mângâiere este promovată în această perioadă de mărturie. Este cât se poate de evident că Domnul își călăuzește poporul și că guvernarea Sa teocratică funcționează și deține controlul complet, în ceea ce privește organizația Sa văzută de pe pământ. Se vor conforma și își vor ocupa locul potrivit toți cei care îl iubesc pe Domnul?

187



15 IUNIE, 1938
TURNUL DE VEGHERE
187


Lucrători
33 În timpul celor „douăzeci de ani” cât a durat programul de construire al lui Solomon, el s-a folosit și de lucrători care nu erau izraeliți, sau de lucrători străini. Acest lucru pare să corespundă clar cu ionadabii, sau cei ce nu sunt unși, care participă la lucrarea de serviciu. Dovezile scripturale sunt analizate aici cu interes și folos: „Regele Solomon a trimis și adus din Tir pe Hiram [acesta nu era regele Baram]. El era fiul unei văduve din seminția lui Neftali, și al unui tată din Tir [era un străin] care lucra în aramă. Hiram era plin de înțelepciune, de pricepere și de știință în săvârșirea oricărei lucrări de aramă. El a venit la regele Solomon și i-a făcut toate lucrările.” - 1 Regi 7:13, 14; 2 Cronici 2:13,14.
34 Regele Hiram și-a trimis slujitorii să lucreze pentru Solomon. „Hiram, regele Tirului, a trimis pe slujitorii săi la Solomon; căci auzise că fusese uns rege în locul tatălui său, și el iubise totdeauna pe David.” „Iar DOMNUL a dat înțelepciune lui Solomon, cum îi făgăduise; între Solomon și Hiram a fost pace, și au făcut legământ împreună.” „Lucrătorii lui Solomon, ai lui Hiram și ghebaliții, le-au cioplit și au pregătit lemnele și pietrele pentru zidirea casei.” (1 Regi 5:1, 12, 18; 2 Cronici 2:8-10) Și alți străini sau prozeliți ai Israelului au fost aduși în serviciu: „Iar Solomon a numărat pe toți străinii care erau în țara lui Israel, și a căror numărătoare fusese făcută de tatăl său David [arătând că cei ce se aflau în afara tării lui Israel nu fuseseră numărați]. S-au găsit o sută cinzeci și trei de mii șase sute. Și a luat din ei șaptezeci de mii [străini] ca să poarte sarcinile, optzeci de mii să taie pietre în munte [al Libanului] și trei mii șase sute ca să supravegheze și să îndemne poporul la lucru.’’ (2 Cronici 2:17, 18) Aceasta corespunde cu oferirea unei părți în lucrarea de mărturie din timpul prezent „marii mulțimi” sau ionadabilor. - Apocalipsa 22:17.
35 Alte fapte interesante sunt următoarele: Solomon a început construirea templului la 480 de ani după ieșirea din Egipt. (1 Regi 6:1) Deci programul de construire de douăzeci de ani al lui Solomon s-a sfârșit la 500 de ani după exod. Cu 500 de ani înainte de 1938, adică în 1438, au existat mișcări de eliberare a poporului de sub robia religioasa a Papalității. În acel an, în cea de-a treizeci și una sesiune a sa, Conciliul de la Basel, Elveția, l-a declarat rebel pe papa Eugeniu al IV-lea, l-a suspendat din exercitarea tuturor drepturilor, atât lumești cât și spirituale, și a anunțat că toate acțiunile sale vor fi nule și fără valoare. (Mc. Clintock and Strong, Cyclopædia, vol. 1, pag. 689) Enciclopedia Britannica, ediția IX, vol. 5, pag. 731, spune: „În anul 1438, Conciliul din Ferrara [un oraș italian], convocat de Eugeniu al IV-lea, s-a opus Conciliului de la Basel; au fost de față și împăratul Ioan Paleologul [al Imperiului de Răsărit, sau Grec] și Patriarhul grec. Papa fusese demis de părinții din Basel, iar aceștia din urmă au fost excomunicați la Ferrara.” Enciclopedia Americană, vol. 10, pag. 572, relatează despre controversa continuă dintre papă și Conciliul de la Basel.
36 Scripturile arata că, după cei douăzeci de ani, Solomon s-a angajat într-un program național de construire. (1 Regi 9:10,17-23; 2 Cronici 8:1-10) Apoi a veni regina din Seba „de la marginile pământului, pentru a asculta înțelepciunea lui Solomon.” (Matei 12:42; 1 Regi 10:1-10; 2 Cronici 9:1-9, 12) Aceasta sugerează întrebarea: Ce va fi în viitorul apropiat pentru poporul lui Iehova pe pământ? Cu deplină încredere, vom aștepta și vom vedea.
37 Prin contrast sau comparație, putem vedea acum că Iehova a adus o situație mai bună în mijlocul poporului Său decât cea de până acum. El a făcut lumină asupra profeției Sale cu privire la guvernarea poporului Său. Așa cum aurul este mai bun decât arama, argintul mai bun decât fierul, arama mai bună decât lemnul și fierul mai bun decât piatra, tot astfel, în locul controverselor, contestațiilor și certurilor care predominau de obicei pe vremea când se exercita metoda democratică de alegere a servilor, acum Iehova, prin Isus Cristos, își numește pentru serviciu în organizația Sa „funcționarii” Lui, adică supraveghetorii, oficialii sau servii, pentru pace, prosperitate și dreptate, și toți trebuie să trăiască și să lucreze împreună în pace și armonie. În locul rivalității în alegerea servilor și în locul unei conduceri a șefilor auto-înălțați, acum domnește Isus Cristos, în calitate de Reprezentant special al Marelui Teocrat, Iehova, și toți servii Săi trebuie să fie în deplină armonie cu El. Orice gâlcevitor și cauzator de necazuri să se ferească! Nu există loc pentru ei acum în organizația Domnului. Guvernarea teocratică a lui Iehova are control deplin asupra poporului lui Dumnezeu; orice genunchi se va pleca înaintea marelui Profet, Rege și Judecător, și orice gură va mărturisi bucuros că Isus Cristos este Domn, Rege și Conducător, spre gloria lui Dumnezeu, Tatăl Său. (Filipeni 2:10, 11) Toți cei din clasa templului sunt una în Isus Cristos, „și în templul Lui, toți vorbesc despre gloria Sa.” Servii credincioși ai lui Iehova se odihnesc în siguranță în mâna Atotputernicului Dumnezeu, despre ei fiind scris: „Să salte de bucurie credincioșii Lui îmbrăcați în slavă; să scoată strigăte de bucurie în așternutul lor! Laudele lui Dumnezeu să fie în gura lor și sabia cu două tăișuri în mâna lor.” - Psalmii 149:5, 6.


Întrebări pentru studiu


188



188
TURNUL DE VEGHERE
BROOKLYN, N. Y.


189



JUNE 15, 1938 elders represented the number of all the ‘‘royal priest- hood’’ under the Head, Christ Jesus, including the ones who ‘preach this gospel of the kingdom’. Fur- thermore, it is stated, at Revelation 14:3 and 15: 2, 3, that the 144,000 faithful members of Christ’s body stand by the ‘‘sea of glass’’ with Christ Jesus, harp- ing upon their harps. This picture includes the rem- nant on earth engaged in singing the ‘‘new song’’ to the praise of Jehovah God. The twenty-four elders are described as having golden vials or bowls full of incense, ‘‘which are the prayers of saints.’’ In the tabernacle and temple service of the nation of Israel a golden censer burned in the Most Holy, and was carried there by the high priest on the yearly ‘‘day of atonement’’, (Heb. 9:3, 4) This further supports the conclusion that the twenty- four elders are members of the body of the great High Priest of the order of Melchizedek, to wit, Christ Jesus, and that in the picture they symbolically represent all the body members ; and the prayers’ being ‘‘ the prayers of saints’’ is further proof that the twenty-four elders are the 144,000 faithful saints constituting the body of the High Priest. This also shows that prayer is an essential part of the life of the faithful. No one can hope to get on in his faithful service of the Lord with- out frequent prayer. This being ‘‘the last day’’, it is the time to ‘‘continue in prayer, and watch in the same’’, (Col. 4:2) The remnant will not be able to stand without prayer and watchfulness. (Eph. 6: 13-18) The Lord hears the prayer of the right- eous, and the prayer of the upright is his delight. (1 Pet. 3:12; Prov. 15:8,29) ‘‘Let my prayer be set forth before thee as incense.’’ (Ps. 141:2) They pray for victory.—Ps. 118: 25. “(And they sung a new song.’’ (Rev. 5:9) Thus is pictured that no longer is this a time of weeping, but - the time has come to sing the new song to the honor and glory of Jehovah and his glorious King. The new song in effect says: ‘A new epoch has begun; the kingdom is here and the tried and precious Stone, Christ Jesus, has been laid in Zion and made the chief Stone of the corner’; ‘‘a tried stone, a precious corner stone, a sure foundation.’’ (Isa. 28:16) He is a tried, precious and sure foundation, and the Head of God’s organization, and every member thereof sings his praises and the praises of Jehovah. All these (rep- resented by the twenty-four elders) say: ‘Thou art worthy to reccive this portfolio and to open the seals and to reveal the truth; thou hast redeemed us by thy. blood and made us unto our God kings and priests,’ Thus the Lord Jesus is identified as the Redeemer and Savior, High Priest and King, and the twenty- four elders are members of his royal line. She WATCHTOWER. 189 Then John marks that others join in the song of praise. As stated at verse 11: ‘‘I heard the voice of many angels round about the throne and the beasts and the clders {that is, God’s organization, including Christ’s body members]: and the number of them was ten thousand times ten thousand, and thousands of thousands.’’ Thus is shown the entire organization of Jehovah God giving praise to the Lamb which has received the riches and power and glory at the hands of Jehovah as his reward for faithfulness. The angels mentioned must be that myriad of angels who act as the retinue of servants to the Lord Jesus and who are at the general assembly. (Heb. 12: 22, 23, Diag.) The song thus begun continues until every creature that has breath and lives praises God. (Ps. 150: 6) The living ones of God’s entire organization say ‘fAmen’’, And the members of his royal house fall down before Jehovah and worship him for ever and ever. (Rev. 5:14) They are obedient to his orders, and in the ages to come are the recipients of the ex- ceeding riches of his grace through Christ Jesus, the Head of his organization, and the Chief Offieer of Jehovah. Jehovah spoke through his prophet, saying: ‘‘I have installed my king on Zion my holy mountain, let him teli my decree!’ (Ps. 2:6, Rotherham) The period of waiting ended with A.D. 1914, and there Jehovah installed his King upon his throne and di- rected him to begin action. (Ps. 110:1,2) When on earth Jesus gave his great prophecy concerning his second coming and the end of the world. (Matthew, chapter twenty-four) Chapter six of The Revelation parallels that prophecy, and is a tableau in which Christ Jesus is the chief actor. It is Christ Jesus who opens the ‘‘seven seals’’ of the book ‘‘in the right hand of him that sat on the throne’’, thus proving that no man can open the prophecies; but God permits his men to understand the prophecies after the seals are opened. It does not even follow that a man would understand the proph- ecies as soon as the seals are open. It can now be seen that the events pictured in the first five seals were fulfilled from A.D. 1914 to 1918, but the meaning thereof man could not understand until after the coming of the Lord to his temple, in 1918. Prior thereto the faithful church had been applying the prophecy of Matthew twenty-four to the events that came to pass from A.D. 1874 to 1914. Not until after 1918 was it understood by the church that these sealed events apply after 1914; and hence the seals were not open to or discerned by the John class, that is to say, by the remnant, until after 1918, and, in fact, very little until after 1922. O thou that tellest good tidings to Zion, get thee up on a high mountain; O thou that tellest good tidings to Jerusalem, lift up thy voice with strength; lift +t up, be not afraid; say unto the cities of Judah, Behold, your God!—Isaiah 40:9, 4.2.7.

190



MILITANT ORGANIZATION Battle. He has a fixed time for war and a fixed time for peace, and by making war he will estab- lish everlasting peace among his creatures. When he sent Jesus Christ forth in A.D. 1914 to reign in the midst of his enemies, war in heaven immediately fol- lowed, and Christ Jesus was the victor. The field of military action is then transferred to the earth, and the forces for the great combat must be prepared. In the first vision of the prophet Zechariah (chapter one) there appeared a company of horsemen led by their Chief, who was Christ Jesus, and the first work of which was to make a careful survey or inspection of things in the earth before beginning operations. Horses symbolize war equipment; and that advance company of horsemen spying out the land shows that the Lord’s forces are preparing for the greatest war on earth. During the building of the temple at Jerusalem after the return of the Jewish remnant from Baby- lon Zechariah was again given a vision of the militant organization of Jehovah. That means that while Christ Jesus is gathering his true followers to himself into the temple of God these faithful ones are given a vi- sion of Jehovah’s great war organization. The prophet looked again, and tells what he saw. ‘‘And I turned, and lifted up mine eyes, and looked, and, behold, there came four chariots out from between two moun- tains; and the mountains were mountains of brass.’’ (6:1) ‘‘Chariots’’ are symbols of Jehovah’s militant organization, and there being four chariots means that God’s organization is a four-square one, fully equipped to push the enemy from every point and to completely defeat and destroy him. ‘‘For, behold, the Lord will come with fire, and with his chariots like a whirlwind, to render his anger with fury, and his rebuke with fiames of fire. For by fire and by his swora will the Lord plead with all flesh: and the slain of the Lord shall be many.’’ (Isa. 66: 15,16) ‘‘Like the noise of chariots on the tops of mountains shall they leap, like the noise of a flame of fire that devoureth the stubble, as a strong people set in battle array.’’ (Joel 2:5; Hab. 3:8) These war chariots’ coming out from be- tween two mountains of brass symbolizes that they are exceedingly strong, and the ‘‘brass’’ (copper) shows that they are beyond the earthly quality, there- fore superhuman, and are sent by Jehovah, and hence are in no way a part of Satan’s earthly government. These chariots picture the fighting organization of Jehovah God under the leadership of Christ Jesus. In the fire these mountains would not become ‘‘a burnt mountain’’, such as Satan’s organization will become according to Jeremiah 51:25. The fighting organization of Jehovah will in the fire of battle glow with brightness like the feet of Christ Jesus, as seen in the vision of the apostle John, who writes: ‘‘ And his feet like unto fine brass, as if they burned in a J bette a OF HOSTS is the almighty God of 190 furnace ; and his voice as the sound of many waters.’’

    • And unto the angel of the church in Thyatira write:

These things saith the Son of God, who hath his eyes like unto a flame of fire, and his feet are like fine brass.’’ (Rev. 1:15; 2:18) Both the prophets Daniel and Ezekiel had a vision of this Mighty One and say that his arms and feet looked like polished brass. (See Daniel 10:6.) Ezekiel 40:3 says of him: His ‘‘ap- pearance was like the appearance of brass’’. These ‘‘mountains of brass’’ together picture the universal organization of Jehovah and also the capital organi- zation thereof, coming forth with the military equip- ment after the war in heaven had ended. It is, to quote Daniel 2: 34, 35, ‘‘out of the mountain’’ or organiza- tion universal of God that the ‘‘stone was eut out without hands’’; whereas the stone or capital organi- zation, symbolic of the anointed King, grew to be ‘‘a great mountain [that] filled the whole earth’’, and is therefore the capital or chief part of Jehovah’s organization. The horse-drawn war chariots seemed to appear at the same time, all moving abreast. By having in mind now that the Jews read from right to left, this picture would indicate that the first horses and chariots to be observed would be on the extreme right. ‘‘In the first chariot were red horses, and in the second chariot black horses, and in the third chariot white horses, and in the fourth chariot grisled and bay horses.’’ (6: 2, 3) These chariots drawn by horses show preparation for and moving into position for the great battle. The horses on the extreme right are called “‘ved’’, according to the Hebrew, and are called “‘bay’’, in verse seven of this chapter. The second chariot is drawn by black horses, the third on the left center by white horses, and the fourth by ‘‘grisled and bay {(margin) strong] horses’’. The American Revised Version renders this part of the text ‘‘grizzled strong horses’’; which horses are on the extreme left and go to the south and which are thus distinguished from bay horses on the extreme right. The prophet asked the angel the meaning of the chariots and the horses, and the answer is: ‘‘ And the angel answered and said unto me, These are the four spirits [(margin) winds] of the heavens, which go forth from standing before the Lord of all the earth.’’ (6:4,5) These picture the organization of Jehovah God, ‘‘who maketh his angels spirits.’’ (Ps. 104: 4) It is a complete organization, because it is symbolized by four, and at the same time is heavenly, and in- cludes the remnant of Jehovah’s witnesses on earth, who have been made to ‘‘sit together in heavenly places in Christ Jesus’’. (Eph. 1:3; 2:6) The faithful rem- nant in the temple have been ‘delivered from the power of darkness and translated into the kingdom of Jehovah’s dear Son’, (Col, 1:13) The Lord by his angels has gathered out the remnant and brought them together since 1918, ‘‘from the four winds, from one

191



JuNE 15, 1938 end of heaven to the other.’’ (Matt. 24: 31; Zech. 2: 6) These ‘‘four spirits’? have an approved standing be- fore Jehovah, and they willingly serve him in this day. (Ps. 110:3) They come forth from presenting themselves unto the Lord, the same as the seven men described in the ninth chapter of Ezekiel’s prophecy. Babylon is on the north of Palestine, hence is called “‘the north country’’. (Zech. 2:6,7; Jer. 10:22) The earthly Babylon was overthrown eighteen years before Zechariah began to prophesy; hence this prophecy must apply to Satan’s organization which bears the name of Babylon, and applies to ‘‘Gog, of the land of Magog’’, the chief marshal of Satan’s invisible organization, concerning which Ezekiel prophesied. (See Ezekiel 38:2,15; 39:2, R.V.) Zechariah sees “the black horses [which draw the second chariot] go forth into the north country’’. (6:6) That divi- sion of the Lord’s army takes its position for the as- sault against the strongholds of Satan’s organization which are led by Satan’s prince Gog and move out for action. ‘‘ And the white [horses, drawing the third chariot] go forth after them,’’ (6:6) These two horse- drawn chariots assaulting the north country comport with the facts that two armies under two kings to- gether assaulted and destroyed literal ancient Babylon. As stated at Daniel 5:28: ‘‘Thy kingdom [Babylon] is divided, and given to the Medes and Persians.”’ There are two divisions of Gog’s army, the invisible and the visible division, both of which are in the con- spiracy against God’s anointed people, and both must be attacked and destroyed by the army of the Lord. The two chariots, the second and third, moving against the enemy here picture Jehovah’s sanctified ones, em- ployed to destroy what Zephaniah 3:8 calls ‘‘the earth’’, Quoting Isaiah 13:3,5,19: ‘‘I have com- manded my sanctified ones, I have also called my mighty ones for mine anger, even them that rejoice in my highness. They come from a far country [from heaven, and are no part of this world at any time}, even the Lord [leading his army], and the weapons of his indignation, to destroy the whole land [Baby- lon, the ‘north country’ or stronghold of Satan’s or- ganization]. And Babylon, the glory of kingdoms, the beauty of the Chaldees’ excellency, shall be as when God overthrew Sodom and Gomorrah.’’ The grizzled horses wheel their war chariot into position on the south line of battle: ‘‘The grisled [(Roth.) spotted] go forth toward the south coun- try.’’ (6:6) These horses draw the fourth chariot; and in the third verse of the prophecy they are called ‘‘grisled and bay horses’’. Edom or Idumea (the north- ern section was also calied Teman), Egypt and Ethi- opia, all are south of the Holy Land. The prophecy, therefore, must refer to the antitypes of these coun- tries, because those countries suffered defeat at the hands of Jehovah's executioner prior to the time of Zechariah’s prophecy. In the prophecy Edom or Idumea pictures the ‘“‘wicked servant’’ class, the fhe WATCHTOWER. 191 ‘‘man of sin’’, ‘‘the son of perdition’’; Egypt pic- tures Satan’s visible organization, made up of the commercial, political and religious elements; and Ethi- opia represents the hireling military strong-arm squad. All of these shall fall at Armageddon, and Jehovah’s forees are moving into position for the attack. (Jer. 25:15, 16) Ezckiel’s prophecy shows that the hirelirg crowd in particular joins forces with Gog in making the assault on Jehovah’s covenant people, and which fact shows a combining of the enemy forces north and south against the anointed of the Lord.—Ezek. 38 : 3-5. The bay horses of verse seven represent the rem- nant of God’s anointed people on the earth. These are the same as those mentioned in verse two as ‘‘red horses’, The American Revised Version designates them as ‘‘strong’’ horses, and Rotherham refers to them as ‘‘deep red’’. These horses are not the grizzled or bay (of verse three) which draw the fourth chariot. These ‘‘deep red’’ horses, of verses two and seven, draw the first chariot on the extreme right and would be the first ones to be observed by the covenant peo- ple of God on earth; and this is in accord with the facts. They picture God’s remnant people on the earth who are pictured by Ezekiel under the symbol of ‘the man in linen with the writer’s inkhorn by his side’ who scatters fire over the city. (See Ezekiel 9 and 10.) These horses drawing the first chariot symbolically say: The witness work, or ‘marking in the foreheads those that sigh and ery’, must be done before the battle of the great day is fought. ‘‘And the bay went forth, and sought to go, that they might walk to and fro through the earth: and he said, Get you hence, walk to and fro through the earth.’’ (6:7) The fact that these ‘‘sought to go’’ proved that they were willing in the day of the King’s power, ready to obey the command to go through the earth and preach the gospel of the kingdom. (Matt. 24:14; Ps. 110:3) The angel of the Lord said to this remnant: ‘‘Get you hence, walk to and fro’’; meaning that they must busy themselves in the witness work, This was their signal to go. Note how the Lord by his angels directs the move- ments of his people, and that without their knowl- edge at the time. It was on the 8th day of Septem- ber, 1922, when a convention of Jehovah’s people had learned that Christ Jesus is at the temple for judg- ment and that there was much work for them to do, that the Lord caused these words to be spoken to the assembled multitude: ‘‘Do you believe that the Lord is now in his temple, judging the nations of earth?’’ The multitude shouted: ‘‘Yes!’’ The speaker contin- ued: ‘‘Do you believe that the King of glory has be- gun his reign?’’ ‘‘Yes!’’ responded the multitude. The speaker continued: ‘‘Then back to the field, O ye sons of the Most High God! ... Herald the message far and wide. The world must know that Jehovah is God

192



192 and Jesus Christ is the King of kings and Lord of lords. This is the day of all days. Behold, the King reigns! You are his publicity agents. Therefore adver- tise, advertise, advertise the King and his kingdom.”’ (See The Watchtower 1922, page 337.) In obedience to the Lord’s command the faithful remnant then went forth and walked through the earth proclaiming the message of the kingdom, and are still at that work. They asking how long this work must continue, the Lord makes it known that it must continue until the battle of the great day of God Almighty. (Isa. 6: 11) The army of the Lord is on the trek and the day of war draws nigh. The division of the army that moves against the enemy in the north country does the chief part of the work. ‘‘Then cried he upon [unto] me, and spake unto me, saying, Behold, these that go toward the north country have quieted my spirit in the north eountry.’’ (6:8) The war chariots drawn by the black horses and white horses move against Gog in the land of Magog, and this is pleasing to Jehovah; showing that this is the division of his army that vindicates his name. ‘‘These . . . have quieted (the indignation of) my spirit’’ (Leeser) ; ‘‘have settled my spirit,’’ or, ‘‘eaused mine anger to rest.’’ (Roth., footnote) These bring satisfaction to the spirit of Jehovah be- cause they execute his vengeance upon Satan’s organ- She WATCHTOWER. BROOKLYN, N. Y¥. ization. (Ezek. 39:6) This work they do after the witness work by the earthly division is completed. The division pictured by the grizzled horses that move on the ‘‘south- eountry’’, the earthly part of Satan’s organization, do their part to the pleasure of Jehovah; but the division that destroys the invis- ible enemy, Gog and all those of the land of Magog, does the chief executing work. The earthly division of Satan’s army is merely the ally of Gog and in the conspiracy. After the fall of his organization, then Satan the old Dragon is bound and put to death. (Rev. 20:1-3) All of this must be done before Jeho- vah’s name is completely vindicated. Satan’s organi- zation, head, body and tail, must be destroyed, and then Jehovah will be pleased. (Ezek. 5:18; 16:42; 21:17; 24:13) The fact that the leader of the army of the Lord cries with a loud and positive command to this division moving on Gog shows that the army is moving into action and the noise of battle is on. All of this proves that Jehovah’s witnesses on the earth are not the ones that put the Devil’s organiza- tion out of business, but that they must do their wit- ness work before the big fight is really on. The rem- nant could not accomplish the destruction of the enemy by bearing witness for a million years. They present themselves and perform their part according to the will of God, and then the great war follows. LETTERS DECLARE ALLEGIANCE TO JEHOVAH Dear BROTHER RUTHERFORD: We, the Birmingham (England) company of Jehovah’s wit- nesses, wish to declare our allegiance to Jehovah and to the Society as His channel in providing ‘*meat in due season’’ and instructions in preaching the kingdom message. We rejoice as we see our ‘‘tompanions’’ coming forward week by week and entering into the ‘joy of the Lord’. We thank you personally for your interest in the British field, and particularly for changes which have recently added to the zeal and enthusiasm of us all. The work here is increasing, and never before have we as & company felt a keener desire to co-operate with the British Branch office, and indeed the Society as a whole, as we do at the present time. We therefore continue to pray for the pros- perity of Zion and for the peace of Jerusalem that the Lord may continue to show his favor upon us all. Yours in Jehovah, BIRMINGHAM COMPANY OF JEHOVAH’S WITNESSES. JEHOVAH HAS GRANTED THE “INCREASE” DeEsR BROTHER RUTHERFORD: Your recent encouraging letter, calling attention to the im- portance of the hour and to the message of the Lord that must now be delivered to the people, has given rise to the desire to express our appreciation of the great privilege set before us to have a share in this world-wide work, and out of that desire has come the following resolution: ‘¢That we stand unitedly behind you as president of the Watch Tower Bible and Tract Society, the Lord’s visible organization on earth, and do wish to convey to you our sincere co-operation in the most important work done on earth today.’’ We are a ‘‘young’’ company, having been organized for a little more than a year, but feel that Jehovah has granted the

    • increase’’ which he has promised unto those who are willing

to obey his commands. (Matt. 24: 14) We are indeed grateful for the truths published in the Watch Tower publications and accept same as food convenient to strengthen us at this time. May our heavenly Father continue to guide and uphold you and your colaborers in your strenuous part of the great work he has entrusted to your hands, Your brethren by His grace, JouN FISCHER IRENE Moore ANDREW Van DYK BENJAMIN MILLER FLORENCE MANN Rurs M. Suortway —New Jersey. Lronarp A, MILLER Barney VAN DYKE Sabre BauMANN Haze, A, MILLER Ruth ACKERMAN SIBYLLA FISCHER SHARE IN THE GREATEST WORK Dear BROTHER RUTHERFORD: : May I take a few minutes of your time, to tell you that I enjoy the book Enemies and each issue of The Watchtower immensely, My heart is thrilled as I see the time approaching for the vindication of Jehovah’s great name. How grateful one can be to our heavenly Father for all the blessings enjoyed through the columns of The Watchtower, My heart 13 full of joy as I feed at His table and share in the Greatest work ever given to human creatures. Doily my prayer is that Jehovah may give strength to his people as they go forth in this day of battle. With sincere Christian love, I remain Your fellow servant, Mas. Jos. Martin, Michigan,