Information not available on data.jwunited.org for Q21 - (conform cu originalul în română)
SUSȚINEREA SERVULUI SĂU
Partea I.
„Dumnezeu a despicat crăpătura stâncii din Lehi, și a ieșit apă din ea. Samson a băut, duhul i s`a întremat, și s`a înviorat. De aceea s`a numit, izvorul acela En-Hacore (Izvorul celui ce strigă); el este și astăzi la Lehi”. - Judecători 15:19.
1 Iehova susține pe servul său care-i este credincios și devotat. toți oamenii sunt slabi în sine din pricina păcatului creditar; când însă un om devine un serv al lui Dumnezeu și după aceea continuă cu inimă curată să rămână devotat în mod credincios lui Dumnezeu, atunci poate fi sigur că în timpul critic va fi susținut. „Căci Domnul își întinde privirile peste tot pământul, ca să sprijinească pe aceia a căror inimă este întreagă a lui”. (2 Cronici 16:9) Aceasta este regula fixă și neschimbătoare a lui Iehova. Inima omului reprezintă motivul și devotamentul său. Dacă cineva este consacrat cu totul lui Dumnezeu și motivul său față de Dumnezeu este curat și drept, atunci în timpurile de necaz va avea de sigur parte de harul sprijinitor al lui Dumnezeu. Fiecare face greșeli și nimeni nu poate face de la sine însuși ceva perfect. Dacă cineva este conștient de slăbiciunea sa și-și aruncă apoi sarcina asupra Domnului apreciind pe deplin că tăria sa trebuie să vină de la Iehova, și prin mila lui Dumnezeu se decide să rămână credincios și să-și îndeplinească cu sârguință legământul, și dacă motivul care-l îndeamnă la aceasta este dezinteresare, atunci poate avea încredere în aceea că Dumnezeu îl va sprijini. „Aruncă-ți sarcina asupra Domnului, și el te va sprijini. El nu va lăsa niciodată să se clatine cel neprihănit.” - Psalm 55:22
2 O inimă curată nu înseamnă numai că cineva are intențiuni bune; el nu-i permis să fie mânat la modul său de a lucra de o dorință după câștig egoist, ci de străduința de a face voința lui Dumnezeu. Atunci are o inimă curată și este scris: „Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu!” (Matei 5:8) Cineva este un serv al lui Iehova dacă-l servește și dacă face lucrul acesta în mod dezinteresat sau cu inimă curată. (Romani 6:16) Servii lui Dumnezeu au fost în general judecați în mod fals de cei mai mulți oameni, deoarece oamenii se uită la lucruri pe cari le poate vedea ochiul natural. Dumnezeu însă cunoaște inima sau motivul servilor săi, și el îi judecă drept. (Ioan 7:24) Comentatorii au făcut o critică asupra lui Samson și ei au făcut aceasta fără motiv sau îndreptățire. Critica lor însă n-a schimbat întru nimic lucrul.
3 Samson a fost un serv al lui Dumnezeu și nimeni nu este autorizat să judece pe servul său. „Cine ești tu, care judeci pe robul altuia? Dacă stă în picioare sau cade, este treaba stăpânului său; totuși va sta în picioare, căci Domnul are putere să-l întărească pentru ca să stea.” (Romani 14:4) Așa a susținut Dumnezeu și pe Samson ca să îndeplinească voința sa, și după aceea a făcut să se scrie aprobarea sa cu privire la Samson. (Evrei 11:32) Aceasta dovedește că Samson a lucrat sub conducerea lui Dumnezeu și a reprezentat pe o clasă de servitori credincioși ai lui Dumnezeu cari voi fi pe pământ la sfârșitul lumii.
4 Înstrăinarea lui Samson de femeia s-a trebuie c-a fost cunoscută în general printre Filisteni, căci altfel Samson ar fi vizitat-o în chipul obișnuit. „După câtva timp, pe vremea seceratului grâului, Samson s-a dus să-și vadă nevasta, și i-a dus un
ied. El a zis: Vreau să intru la nevastă-mea în odaia ei.” - Judecători 15:1
5 El a așteptat timpul rânduit al lui Dumnezeu înainte de a se coborî din nou la Timna. Aceasta s-a făcut la un timp potrivit pentru a păgubi pe Filisteni, și anume prin nimicirea recoltei lor. Samson și-a luat pe filisteancă de femeie tocmai în acest scop original: „căci Samson căuta un prilej de ceartă din partea Filistenilor. În vremea aceea Filistenii stăpâneau peste Israel.” (Judecători 14:1) Neamurile sale naturale din Israel nu s-au adunat ca să-l sprijinească deoarece ele n-au recunoscut pe Samson ca pe cel ales al Domnului care a trebuit să înceapă să elibereze pe Israel. Samson a trebuit să meargă singur și a reprezentat în această parte a dramei pe clasa servului credincios. Neamurile sale însă reprezintă pe calea neglijentă și necredincioasă, cari susțin a fi servii lui Dumnezeu dar cari se tem de oameni. Iehova nu s-a amestecat când femeia care a fost logodită cu Samson a fost dată altuia, ceea ce Dumnezeu ar fi făcut fără îndoială dacă logodnica ar fi fost o roabă a Domnului. - Geneza 20:1-18.
6 A fost după cât se pare voința lui Dumnezeu ca Samson servul său să umilească acum mai departe pe Filisteni. „Dar tatăl nevestei nu i-a îngăduit să intre. Am crezut că o urăști, a zis el și am dat-o tovarășului tău. Nu este sora-sa cea tânără mai frumoasă ca ea? Ia-o dar în locul ei.” (Judecători 15:2) Tatăl femeii a zis lui Samson: „Am crezut că o urăști.” și după aceea a oferit lui Samson de femeie pe fata sa cea mai tânără. Noi trebuie să ne aduce aminte că Samson n-a fost nicidecum în căutarea unei femei, ci a căutat o ocazie să pedepsească pe cei ce-au ocărât pe Dumnezeu. Aceasta dovedește că Dumnezeu nu alege nici o persoană de serv care arată a fi atât de bună încât toți ceilalți se simt obligați să zică: „Uitați-vă ce om bun.” Ceea ce-i place însă Domnului Dumnezeu este un serv care urmează în mod credincios poruncile sale și-și păzește în tot timpul neprihănirea. Când Diavolul vede pe cineva care face în mod credincios serviciul lui Dumnezeu, atunci se poate aștepta sigur că Diavolul va scorni ceva minciună scandaloasă împotriva acestui om ca să dea altor oameni pretext de a zice: „Dumnezeu de bună seamă nu va întrebuința pe nici un om de felul acesta care este acuzat de astfel de lucruri; aceasta dovedește că el nu este un serv al lui Dumnezeu.” Să ne cugetăm însă la aceea că Dumnezeu judecă pe servii săi, și de aceea servul nici nu trebuie să-și bată capul cu sentința de condamnare a creaturilor imperfecte. Cine caută să placă oamenilor este o urâciune în ochii lui Dumnezeu. Cine caută însă în mod zelos să placă lui Iehova și primește aprobarea sa este servul credincios al Celui Prea Înalt.
7 După ce Samson sa hotărât pentru calea pe care a trebuit să o urmeze, a știut prea bine că Filistenii îl vor ține vinovat, însă el a știut și aceea că el nu va fi vinovat deoarece el a îndeplinit numai voința lui Dumnezeu: „Samson le-a zis: De data aceasta nu voi fi vinovat față de Filisteni, dacă le voi face rău.” - Judecători 15:3
8 Samson a fost însărcinat să aducă nenorocire sau rău distrugător peste Filisteni, și de aceea a fost fără vină în ceea ce le-a făcut. În același chip în decursul periodului Ilie al lucrului făcut de servii lui Dumnezeu, acești servi au fost întrebuințați să aducă rău asupra Filistenilor moderni prin vestirea adevărului, deoarece Cuvântul lui Dumnezeu al adevărului este mai ascuțit decât o sabie cu două tăișuri. Mânuirea acestei săbii „înțeapă susceptibilitatea religioasă” a societății de fățarnici și „le pustiește locul de pășune.” - Ezeciel 34:1-8; Ieremia 25:31-38.
9 Vestirea mesajului adevărului a pedepsit adeseori pe Filistenii moderni. Cu ocazia împlinirii acestui lucru servii lui Dumnezeu stau fără vină înaintea sa, întocmai după cum n-a avut vină nici Samson: „Samson a plecat. A prins trei sute de vulpi (alt. trad.: șacali), și a luat niște făclii: apoi a legat vulpile coadă de coadă, și a pus câte o făclie între două cozi, la mijloc.” - Judecători 15:4.
10 Șacalii (un fel de câini sălbatici din Orient) cari trăiesc în acea țară umblă în cele, nu însă vulpile. Nimic nu arată în darea de seamă că Samson ar fi avut ajutor omenesc când a prins șacali și le-a legat cozile, și de aceea este vădit că cu ocazia împlinirii acestui lucru mare a avut ajutorul necesar de la Domnul. Ceea ce a făcut Samson n-a fost nicidecum o ștrengărie sau o năzbâtie răutăcioasă ci o faptă bărbătească bine cugetată și adusă la îndeplinire împotriva pângăritorilor numelui lui Dumnezeu și apăsătorilor poporului său. Aceasta a fost un plan bine pus la punct pentru pedepsirea acelor dușmani. Samson a reprezentat aici limpede pe servii credincioși ai lui Dumnezeu din decursul periodului Ilie al lucrării sale. Faptul că a trebuit să întrebuințeze șacali pentru a realiza scopul propus arată că niciunul dintre frații săi nu i-a fost de ajutor la pedepsirea Filistenilor. În chip asemănător vedem că tot așa niciunul dintre slăbănogii cu mască de evlavioși ai periodului Ilie n-a dat ajutor celor credincioși, ci mai bine s-a purtat mereu ca niște amețiți de sentimentalism, mofturoși și inofensivi. Astfel de slăbănogi au zis în acel timp: „Noi ar trebui să curățăm pe preoțime și să nu o facem de batjocură și să nu amintim nici slăbiciunile ei, ci noi ar trebui să vorbim mai mult despre iubire.” Cum ar putea fi cineva un serv credincios al lui Dumnezeu și în același timp să vorbească în mod evlavios și sentimental despre ceea ce s-a înțeles atunci sub „iubire”? Iubire față de Dumnezeu înseamnă a asculta poruncile sale cu bucurie. (1 Ioan 5:3; Ioan 14:15) Acei servi presupuși ai lui Dumnezeu din periodul Ilie cari au lucrat după bunul lor plac ca să evite ocara, n-au fost mânați de iubire, prin urmare n-au fost cu inimi curate. Cine are o inimă curată se va strădui în mod silitor să facă voința lui Dumnezeu așa cum a poruncit el fără să țină seama de ceea ce cugetă sau zic creaturile; și unor astfel de credincioși le arată Dumnezeu în timpuri e necaz tăria sa.
11 Când Samson a avut ceata sa de șacali gata de plecare, a aprins făcliile dintre cozile lor și le-a dat drumul; ei au laut-o la fugă prin grâne și grădine de măslini aducând pustiire în tot locul pe unde au ajuns: „A aprins făcliile, a dat drumul
vulpilor în grânele Filistenilor, și a aprins astfel atât stogurile de snopi, cât și grâul care era în picioare, ba încă și grădinile de măslini”. (Judecători 15:5) Numirea „grâne” a cuprins grâu, orz, secară, meiu, ovăz și semințe asemănătoare. O ceată de șacali ca purtători a 150 de făclii fugind în toate direcțiile prin holde și grădini de măslini, a trebuit să facă o mare devastare, și focul s-a răspândit cu iuțeala vântului încât Filistenii nu l-au putut slăvili până când focul a mistuit totul și a încetat de a arde. Fapta aceasta a trebuit să aducă bine înțeles o foamete peste Filisteni. Grânele lor au fost în acest timp fără îndoială coapte și trebuie că au ars ușor, și Filistenii n-au putut face nimic decât să privească neputincioși ruina lor.
12 Lucrul Ilie al servilor credincioși ai lui Dumnezeu a fost de asemenea stricăcios Filistenilor moderni. Un mare număr de tractate, broșuri și cărți au fost răspândite printre oamenii bisericoși ai „creștinizmului organizat”. Rezultatul a fost că acest mesaj de adevăruri de foc a mistuit provizia de hrană a clerului, pe care preoțimea a ținut-o ca hrană pentru popor și din care au rezultat și veniturile sale. Periodul Ilie al lucrului a făcut pe cler bolnav, și de multe ori a fost auzit văietându-se: „Acești mileniști ne pustiesc bisericile!” Fapt este că Dumnezeu i-a întrebuințat într-adevăr la pustiirea locului de pășune al păzitorilor fățarnici ai turmei.
13 Filistenii au fost îngrozitor de întărâtați din pricina acestei nenorociri și au clocotit de mânie pentru ceea ce li s-a făcut. Ei s-au strâns laolaltă și s-au întrebat unul pe altul: „Filistenii au zis: Cine a făcut lucrul acesta? Li s-a răspuns: Samson, ginerele Timneanului, pentru că acesta i-a luat nevasta și a dat-o tovarășului lui. Și Filistenii s-au suit, și au ars-o cu foc pe ea și pe tatăl ei”. - Judecători 15:6.
14 Altcineva le-a dat informația, deoarece textul spune: „Li s-a răspuns”. Cine a dat răspunsul? Evident Izraeliții slăbănogi și necredincioși cari au fost înțeleși cu Filistenii și au preumbrit pe acei necredincioși ai periodului Ilie cari mai târziu au format ceata „servului rău”. Aici se arată dealtfel și soarta de care va avea parte „servul rău”, clasa trădătoare. Ceea ce a venit peste femeia trădătoare care a fost logodită cu Samson este un tablou ce reprezintă soarta care va lovi pe „robul rău”.
15 Samson n-a părut întărâtat din pricina că Filistenii au ars pe femeia sa trădătoare. Nici măcar aceasta n-a fost deajuns. El însă a fost însărcinat să pedepsească pe Filisteni, și el n-a voit să se odihnească în executarea acestui lucru până ce nu va fi făcut ce i-a poruncit Dumnezeu: „Samson le-a zis: Așa faceți? Nu voi înceta decât după ce-mi voi răzbuna pe voi (după Biblia engleză: Deși ați făcut lucrul acela. totuși mă voi răzbuna pe voi și după acea voi înceta)”. - Judecători 15:7
16 Cuvintele lui Samson arată după cât se pare că Filistenii au lucrat drept răzbunându-l prin arderea femeii și a tatălui ei: deoarece a zis: „Deși ați făcut lucrul acesta, totuși mă voi răzbuna pe voi și după aceea voi înceta” (după Biblia engleză). Ca nazareu Samson a trebuit să-și țină legământul cu Dumnezeu, și el n-a putut face lucrul acesta decât împlinindu-și însărcinarea pe care i-a dat-o Dumnezeu. Cuvintele sale înseamnă că el numai atunci va înceta să facă pustiiri printre ei când Dumnezeu își va fi răzbunat pe deplin asupra lor și nu mai curând. aceasta reprezintă că servii credincioși ai lui Dumnezeu vor continua până la sfârșit să împlinească porunca Domnului și nu vor înceta mai curând până când Dumnezeu le va porunci să înceteze. Cauza lui Iehova nu cunoaște neizbândă și exprimarea răzbunării sale trebuie să continue până când va fi exprimată pe deplin.
17 După cât se pare toți Filistenii din toată țara veniseră la Timna ca să execute pe femeia și pe tatăl ei care a încheiat învoiala de căsătorie cu Samson. Arderea acelui om și a fetei sale a dat lui Samson o ocazie să atace pe Filisteni, și așa s-a ajuns la o luptă adevărată: „Și el îi bătu la șold și la coapse cu ucidere mare; și se pogorî, și locui în crăpătura stâncii Etam”. (Judecători 15:8; trad. Dr. N. Nitzulescu) Câți Filisteni a ucis Samson în acea luptă nu este cunoscut, însă trebuie ca fost un mare număr deoarece este spus ca făcut o ucidere „mare” printre ei.
18 Nu trebuie conchis numaidecât că conflictul lui Samson cu Filistenii a preumbrit evenimente cari trebuie să se întâmple Filistenilor moderni în ordine cronologică; ci el a preumbrit mai multe înfrângeri ale Filistenilor din timpul modern, ale preoților organizații lui Satan, în decursul periodului lucrului Ilie al adunării lui Dumnezeu. Prin conflictele pe cari le-a avut Samson cu Filistenii sunt preumbrite în mod potrivit și înfrângerile pe cari le-au suferit „Filistenii” după sfârșitul periodului Ilie și în decursul periodului Eliseu al adunării. După „uciderea mare” a Filistenilor, Samson s-a pogorât și a locuit în crăpătura stâncii Etam. Numele „Etam” înseamnă „locul păsărilor de pradă” ca Vulturul și șoimul. Samson a locuit mai cu plăcere acolo decât între frații săi; el a preferat să arate în felul acesta că el s-a încrezut pe deplin în Iehova Dumnezeu că-l va ocroti în loc să nădăjduiască în ajutorul și scutul fraților săi izraeliți cari au fost slăbănogi și necredincioși. În chip asemănător și servii credincioși ai lui Iehova au găsit adăpost și mângâiere în marea „Stâncă a Veșniciei”, în Iehova și nu la aceia cari au genunchi slabi și inimi necredincioase. (Isaia 26:4) Poporul lui Dumnezeu deși este înconjurat de organizația bestială și răpitoare a găsit în marea Stâncă adăpost și ocrotire, scut și ajutor.
19 Cât timp a locuit Samson în stânca Etam nu este spus în mod hotărât, totuși trebuie ca fost un timp oarecare înainte de fapta sa eroică următoare. Ținutul lui Iuda s-a mărginit în cel al lui Dan, și acum pentru ca să se răzbune pentru uciderea pe care a făcut-o Samson între Filisteni, aceștia din s-au înarmat ca să poarte război cu Iuda și cu alți Izraeliți cu cari au putut veni în atingere: „Atunci Filistenii au pornit, au tăbărât în Iuda, și s-au întins până la Lehi”. (Judecători 15:9) Adunarea Filistenilor înarmați de război într-o tabără și atacul apropiat asupra Izraeliților, a însemnat pentru Iudei o adevărată probă a credinței. Întrebarea a fost: Rezista-vor atacului Filistenilor, sau vor face un compromis cu ei ca să-și scape pielea? „Băr-
bații din Iuda au zis: Pentru ce v-ați suit împotriva noastră? Ei au răspuns: Ne-am suit să legăm pe Samson, ca să-i facem așa cum ne-a făcut el nouă”. - Judecători 15:10.
20 Cuvintele Iudeilor arată că ei au fost lași și au fost gata să facă un compromis. Ei au voit să expună pe Samson singur întregii vehemențe a luptei și să-l lase să sufere pedeapsă numai ca să-și scape viața lor. Filistenii au judecat ca potrivit să înainteze cu o armată întreagă împotriva lui Samson pe care și-a pus Dumnezeu puterea. Ei au cugetat probabil că vor putea atrage pe Samson în țara lui Iuda și acolo vor provoca pe Izraeliți la luptă și îl vor ucide atât pe ei cât și pe ceilalți. Până atunci dumnezeul lor Dagon n-a putut să scape din mâna lui Samson pe o ceata mică din războinicii lor și de aceea au voit să meargă acum împotriva lui cu o armată întreagă, ceea ce au și făcut. Dumnezeul Filistenilor Dagon n-a fost în nimic asemenea Dumnezeului lui Samson. „Căci stânca lor (Dagon, idolul Filistenilor) nu este ca Stânca noastră (Iehova), vrăjmașii noștri înșiși sunt judecători în această privință”. - Deuteronomul 32:31.
21 Filistenii au voit acum să silească pe Iudei să le ajute la prinderea lui Samson sau dacă nu voiesc atunci vor fi atacați de Filisteni. Ce potrivit ilustrează lucrul acesta ceea ce s-a întâmplat la sfârșitul periodului Ilie! Iudeii reprezintă în această parte a dramei ceata mare a celor necredincioși care s-au unit cu Filistenii moderni ca să înainteze împotriva clasei celor credincioși și adevărați. Iudeii cari au trăit în zilele lui Samson încetaseră de a fi devotați lui Dumnezeu și deveniseră nelegiuiți și necredincioși, și de aceea a fost dispus Iuda să facă un compromis. Ei au neglijat să țină seamă de sfatul lui Iehova: „Ei sunt un neam care și-a pierdut bunul simț, și nu-i pricepere în ei. Dacă ar fi fost înțelepți, ar înțelege, și s-ar gândi la ce li se va întâmpla. Cum ar urmări unul singur (dintre dușmanii lor) o mie din ei, și cum ar pune doi (din dușmanii lor) pe fugă zece mii (de Izraeliți necredincioși), dacă nu i-ar fi vândut (pe cei necredincioși din pricina necredincioșiei lor) Stânca (Iehova), dacă nu i-ar fi vândut Domnul?” - Deuteronomul 32:28-30.
22 În chip asemănător a adus Satan cam la începutul războiului mondial o încercare peste toți cari au încheiat un legământ de a servi pe Iehova. Satan și servitorii săi au încercat să nimicească pe poporul lui Dumnezeu, și s-au îngrijit de aceea ca marele război mondial să le dea ocazie pentru a-și aduce la îndeplinire scopul nelegiuit. În fiecare din națiunile „creștinătății” cari au fost încurcate în acel război, preoțimea a fost dușmană poporului de legământ al lui Iehova și cu deosebire a fost dușmănoasă împotriva acelora cari au stăruit să servească pe Dumnezeu prin vestirea împărăției sale. Filistenii moderni, preoții timpului războiului mondial, au căutat să ucidă pe poporul lui Dumnezeu. În fiecare țară s-au făcut străduințe pentru a sili pe servii credincioși ai lui Dumnezeu să ia parte la război. În toate țările în cari legile de mobilizare au cuprins o dispoziție deosebită cu privire la cei ce-au refuzat să facă serviciul militar „din motive de conștiință”, clerul a știut să aranjeze în astfel de chip lucrurile încât să fie numiți ca membrii în comisiuni de recrutare, și după ce au ajuns în aceste comisiuni și-au întrebuințat puterea și influența ca să nimicească pe servii credincioși ai lui Dumnezeu. Banda necredincioasă care mai târziu s-a dovedit ca clasa „servului rău” a lucrat în înțelegere cu Filistenii moderni. „Atunci trei mii de bărbați din Iuda s-au pogorât la crăpătura stâncii Etam, și au zis lui Samson: Nu știi că Filistenii stăpânesc peste noi? Ce ne-ai făcut deci? El le-a răspuns: Le-am făcut așa cum mi-au făcut și ei mie”. - Judecători 15:11.
23 Oastea Iudeilor a reprezentat pe Iudeii slăbănogi și necredincioși ai timpului modern, pe pretinșii servi ai lui Dumnezeu cari au încercat să îndemne pe cei credincioși să se supună voinței stăpânirilor comerciali, politicii și bisericii și să calce în felul acesta legământul lor cu Dumnezeu. Cei necredincioși zic cam următoarele celor ce stau în mod statornic pe partea Domnului. „Nu știți că „înaltele stăpâniri” sunt stăpânitorii de astăzi ai acestei lumi, și că noi trebuie să-i ascultăm? Pentru ce voiți să ne băgați pe toți în greutăți și să ne primejduiți interesele prin aceea că stăruiți că este împotriva conștiințelor voastre de a merge în război? Doară aceste „înalte stăpâniri” sunt rânduite de la Dumnezeu.” - Acestea au fost motivele pe cari obișnuiau să le spună referindu-se la Romani 13:1-3 ca sprijin pentru susținerile lor. Aceasta a fost ceata care a voit pace cu orice preț și a fost gata să facă un compromis, și care când nu i-a reușit să ademenească pe cei credincioși a intrat într-o conspirație trădătoare cu Filistenii de astăzi.
24 După cum este raportat în versetul 11, care a fost citat mai sus, cei trei mii de iudei au adus un argument asemănător lui Samson. După aceea Samson le-a răspuns: „Le-am făcut așa cum mi-au făcut și ei mie”. Filistenii pângăriseră numele Dumnezeului lui Samson prin aceea că s-au împotrivit în mod nelegiuit poporului ales al lui Dumnezeu și l-au persecutat, și credinciosul Samson n-a voit să lase ca această hulă să treacă neluată în seamă. În chip asemănător a vorbit și clasa „servului credincios” clerul și fraților necredincioși și întregii „creștinătăți” : Voi ați pângărit numele sfânt al lui Dumnezeu prin aceea c-ați tratat pe poporul lui Dumnezeu în mod insultător, noi nu voim să facem nici un compromis cu voi și să ne înclinăm înaintea voastră, ci noi voim să ascultăm pe Dumnezeu și să facem ce ne-a poruncit.
25 Când Iudeilor nu le-a reușit să câștige pe Samson de partea lor au încercat să pună mâna pe el prin legare: „Ei i-au zis: Noi ne-am pogorât să te legăm, ca să te dăm în mâinile Filistenilor. Samson le-a zis: Jurați-mi că nu mă veți omorâ.” (Judecători 15:12) Iudeii ei descoperit acolo egoismul lor extrem, și ce mult s-au temut de oameni în loc de Dumnezeu. Tot așa au descoperit și cei necredincioși în decursul periodului Ilie al adunării ce extrem de egoiști au fost și ce tare s-au temut de oameni în loc să se teamă de Dumnezeu și să-l asculte pe el. Ei au voit să se ocrotească în felul acesta și să se păzească de pagubă. Ei n-au fost dispuși să se încreadă în Dumnezeu că-i va ocroti deoarece
26 Vorbitorul celor trei mii s-a apropiat de Samson și i-a descoperit scopul lor: „Ei i-au răspuns: Nu vrem numai să le legăm și să te dăm în mâinile lor, dar nu te vom omorî. Și l-au legat cu două funii noi, și l-au scos din stâncă.” (Judecători 15:13) Acei Izraeliți au voit prin urmare să predea pe Samson, pe servul credincios al lui Dumnezeu, fără să le pese ce pedeapsă ca suferi, sperând că în felul acesta vor putea evita un război. Din aceleași motive egoiste au voit și în decursul periodului Ilie mulți dintre cei slăbănogi și necredincioși să predea mai bine pe frații lor în mâinile Filistenilor de astăzi. Unii dintre oamenii acelei cete necredincioase cari au pretins a fi servi ai lui Dumnezeu au mers la cei lumești, adică la presupusele „înaltele stăpâniri” și le-au zis cam următoarele: Noi suntem de acord să facem ceea ce cer legile voastre: numai ceilalți tovarăși (arătând la clasa servului credincios) sunt aceia cari se arată ca potrivnicii voștri și noi suntem gata să vi-i dăm în mână. Așa au făcut cunoscut dușmanului cine au fost acei statornici și i-au dat posibilitatea să prindă pe acești credincioși. Ei au făcut un compromis cu dușmanii întocmai după cum Iuda s-a alăturat complotului împotriva lui Christos Isus. Regula lui Dumnezeu cu privire la unii ca aceștia a fost explicată de Isus în cuvintele următoare: „N-ai avea nici-o putere asupra mea, i-a răspuns Isus, dacă nu ți-ar fi fost dată de sus. De aceea, cine mă dă în mâinile tale, are un mai mare păcat.” (Ioan 19:11) Nu-i de mirare așa dar că Domnul zice astorfel de necredincioși că partea lor va fi cu „cei fățarnici”, adică cu Filistenii timpului prezent. - Matei 21:51.
27 Slăbănogii de Izraeliți au legat pe Samson cu funii tari, l-au scos din stânca Etam și l-au dus la Lehi: „Când a ajuns la Lehi, Filistenii au început să strige de bucurie înaintea lui. Atunci duhul Domnului a venit peste el. Funiile pe cari le avea la brațe s-au făcut ca niște fire de in ars în foc, și legăturile i-au căzut de pe mâini.” - Judecători 15:14.
28 Fără îndoială a fost un chiot de bucurie tare pe care l-a scos acolo oștirea de Filisteni când au văzut pe Samson cum era adus la ei după cât se părea legat fedeleș. Dușmanii fac totdeauna o gălăgie mare când cugetă că au pe servitorii credincioși ai lui Dumnezeu în puterea lor. Izbucnirea războiului mondial a deschis ușa pentru adoptarea anumitor legi de mobilizare. Acestea au dat dușmanilor mijlocul în mână de a lega pe cei credincioși, și cei necredincioși cari au lucrat mână în mână cu Filistenii moderni sau cu preoții, au chiuit de bucurie și și-au bătut reciproc pe umeri când au văzut pe bărbații credincioși cari au stat pentru Domnul băgați în lagăre militare sau de concentrare sau aruncați în temniță.
29 Samson s-a aflat acum într-o criză decisivă. Întrebarea a fost dacă Dumnezeu va ajuta pe servul său credincios. Dacă da, atunci faptul acesta va fi o dovadă că Samson s-a bucurat de aprobarea lui Dumnezeu. Atunci Iehova a făcut ca spiritul său să vină cu putere peste Samson și funiile cu cari a fost legat au căzut de pe mâinile sale. Repde a căutat Samson o armă pregătită de Dumnezeu pentru el, și atunci a văzut falca unui măgar mort de curând. „El a găsit o falcă de măgar neuscată încă, a întins mâna și a luat-o și a ucis cu ea o mie de oameni.” - Judecători 15:15
30 Prin aceea că Iehova a permis lui Samson să întrebuințeze o falcă de măgar, Dumnezeu a arătat că salvarea servului său credincios n-a fost realizată prin arc, lance, sabie, cal sau printr-un alt mijloc de război inventat de om, ci prin spiritul sau puterea invizibilă a Celui Atotputernic. „Nu de puterea calului se bucură El, nu-și găsește plăcerea în picioarele omului.” (Psalm 117:10) „Căci nu în arcul meu mă încred, nu sabia mea mă va scăpa.” (Psalm 14:6) Samson și-a pus încrederea în Iehova și Iehova a ajutat pe servul său. Așa a susținut Dumnezeu și pe aceia cari în decursul periodului Ilie s-au încrezut în Iehova Dumnezeu și nu s-au temut de oameni, ci au rămas credincioși lui Iehova.
31 Măgarul este un animal care n-a fost întrebuințat în luptă. Numai o minune a lui Dumnezeu a putut face atât de tare aceea falcă de măgar încât nu s-a rupt în bucăți când au fost zdrobite capetelor celor o mie de oameni. În timp ce Samson a făcut acel lucru în numele lui Iehova, cei trei mii de Iudei au privit la el stând inactivi și nu i-au sărit în ajutor. Samson, servul credincios a luptat singur în ceea ce privește ajutorul omenesc, însă el a luptat în puterea Domnului. Așa a fost și în zilele lucrului Ilie al adunării o ceată credinciosă, zeloasă și fără frică de bărbați și femei cari au făcut lucrul cu răbdare în timp ce mulți alții au stat la o parte și au refuzat să facă ceva spre onoarea lui Iehova. Cei cari au servit într-adevăr în continuu pe Iehova s-au compus din unii ca aceia cari întocmai ca măgarul au fost pașnici, smeriți și ascultători, și ei și-au întrebuințat fălcile pentru a vorbi în numele lui Iehova și a lui Christos sau pentru a face lucrul mărturiei și ei au continuat lucrul de a lovi pe Filistenii moderni cu Cuvântul lui Dumnezeu. Lupta a mers mai departe și cei drepți au ridicat steagul Domnului.
32 Imediat după uciderea Filistenilor cu falca de măgar, Samson a cântat un cântec de biruință spre mărirea lui Iehova: „Și Samson a zis: Cu o falcă de măgar, o grămadă, două grămezi (grămadă peste grămadă; după Biblia engleză); cu o falcă de măgar, am ucis o mie de oameni.” (Judecători 15:16) În acest cântec sau în această declarație nu s-a fălit cu puterea sa proprie ci a dat slava lui Iehova Dumnezeu care l-a sprijinit în acea criză grozavă. Samson n-a păstrat falca de măgar și n-a atârnat-o în cortul său ca relicvie sau moaște pentru închinare sau admirație plină de venerațiune după cum le place unor anumiți oameni să facă și asemănător altora cari în decursul periodului Ilie au obișnuit să arate cu mândrie la câștigurile lor morale. Ele s-au încrezut
în Dumnezeu și nu în instrumentul pe care l-a ținut în mână. După ce acest instrument și-a îndeplinit scopul n-a mai avut nici o întrebuințare pentru el. „După ce a isprăvit de vorbit, a aruncat falca din mână. Și locul acela s-a numit Ramat-Lehi.” - Judecători 15:17.
33 Samson a dat locului unde a avut loc măcelul un nume potrivit. Cuvântul „Lehi” înseamnă „o falcă”, și locul a fost numit de Samson în felul acesta după ce a ucis pe Filistenii cari se suiseră împotriva lui. Samson a numit locul „Ramat-Lehi” ceea ce înseamnă „Ridicarea fălcii”, adică că el a întrebuințat-o atunci și acolo prin uciderea dușmanilor săi spre justificarea numelui lui Iehova. În felul acesta a pus locul biruinței o aducere aminte spre justificarea lui Iehova, și aceasta arată că servii credincioși fac bine când dau lui Dumnezeu onoarea pentru mila și puterea sa susținătoare și dacă nu onorează nici o dată pe oameni.
34 Acea luptă în care au căzut o mie de Filisteni înaintea lui Samson, a fost pentru Samson o mare probă de foc, și când s-a isprăvit a fost aproape istovit de puteri, și el a avut o sete arzătoare după apă proaspătă. „Fiindu-i foarte sete, a strigat către Domnul, și a zis: TU ai îngăduit, prin mâna robului tău, această mare izbăvire; și acum să mor de sete, și să cad în mâinile celor netăiați împrejur?” - Judecători 15:18.
35 Tocmai atunci a fost anotimpul cel mai arzător și Samson a luptat fără să se oprească și să-și potolească setea chiar și dacă ar fi fost ceva în apropiere cu ce și-ar fi putut potoli setea. El n-a luat biruința pentru sine ci a dat toată slava lui Iehova; Samson s-a mărturisit el însuși ca serv al lui Dumnezeu și a strigat apoi plin de încredere la Domnul după ajutor ca să nu moară. Aceasta arată că el a ținut în minte faptul că e atârnat cu totul de Iehova și că biruința pe care a câștigat-o de curând a fost victoria lui Dumnezeu și nu triumful său propriu. Altitudinea lui Samson în această situație accentuează cu putere că el a fost un om al credinței și că Dumnezeu din pricina credinței și credincioșiei sale l-a pus pe lista celor aprobați. (Evrei 11:32) I-a fost clar că deși a pus pe Filisteni pe fugă și a ucis pe o mie din ei, ca cădea acum în mâinile hordei celor netăiați împrejur deoarece a fost aproape sleit de puteri. El a știut că în acest caz mulțimea netăiată împrejur a Filistenilor va ocărî pe Dumnezeul lui Samson și vor pângări și mai mult numele său și vor zice: „Dumnezeul său nu l-a putut scăpa să nu moară de sete în regiunea sălbatică unde a găsit falca de măgar neuscată.” Din acest motiv s-a rugat Samson lui Dumnezeu să-i trimită apă împrospătătoare ca să poată trăi și lupta mai departe. Prin aceasta a reprezentat pe credincioși periodului Ilie al lucrului cari de multe ori s-au aflat în greutăți în cari au avut lipsă de înviorare și ajutor ca să fie ținuți în viață și să poată continua să dea mărturie pentru numele și slava lui Iehova și a Regelui său. Credincioșia și stăruința lui Samson este pusă înaintea urmașilor credincioși ai lui Christos ca pildă, și eu sunt îndemnați să lucreze în chip asemănător. (Evrei 12:1) Lăsa-va acum Iehova pe servul său să moară de sete în pustie? Nu, deoarece Dumnezeu susține totdeauna pe aceia, cari îi sunt credincioși și devotați. Samson se afla în Lehi, în locul din apropierea fălcii de măgar, și acolo a voit Dumnezeu să-l învioreze și să-l susțină și să-i permită să trăiască mai departe. „Dumnezeu a despicat crăpătura stâncii din Lehi (falcă) și a ieșit apă din ea. Samson a băut, duhul i s-a întremat și s-a înviorat. De aceea s-a numit izvorul acela En-Hacore (Izvorul celui ce strigă); el este și astăzi la Lehi.” - Judecători 15:19.
36 Aceasta nu înseamnă că Dumnezeu ar fi scos apă din falca lui Samson sau din falca de măgar aruncată, ci a făcut să izvorească apă dintr-un loc al acelei țări pe care Samson l-a numit Lehi „Falcă” sau Ramat-Lehi, aceasta înseamnă locul ridicării unui instrument spre justificarea numelui lui Iehova. Că Dumnezeu printr-un cutremur de pământ sau printr-o despicare simplă a pământului a făcut să țâșnească apă, nu este spus. E deajuns de a ști că Iehova Dumnezeu a înviorat acolo pe servul său credincios și l-a ținut în viață. Fără îndoială că Dumnezeu s-a referit la toți credincioșii de felul acesta cari se încred în el în toate împrejurările, când a pus pe profetul său Isaia să scrie: „Cei nenorociți și cei lipsiți caută apă, și nu este; li se usucă limba de sete. Eu, Domnul, îi voi asculta; Eu, Dumnezeul lui Israel, nu-i voi părăsi. Voi face să izvorească râuri pe dealuri, și izvoare în mijlocul văilor: voi preface pustia în iaz, și pământul uscat în șivoaie de ape.” (Isaia 11:17,18) Tabloul profetic de aici preumbrește în mod clar că clasa credincioasă a lui Dumnezeu se poate lăsa în nădejdea lui Iehova plină de încredere că o va susține în orice timp de strâmtorare și că nu va părăsi nici o dată pe aceia cari continuă în mod credincioși să-și împlinească legământul lor de a face voința sa.
37 După ce Samson s-a împrospătat din apa delicioasă pe care i-a dat-o Domnul, s-a înviorat și a fost cu voie bună. Așa a fost și în decursul periodului Ilie, când lupta a pus pe cei credincioși la o probă aspră și ei au slăbit și s-au istovit și s-au obosit, și când au dorit cu înfocare o asigurare învioratoare de la Domnul, le-a dat-o; apoi și-au continuat lucrul și au făcut cu puterea lor tot ce-au găsit mâinile lor de făcut și au continuat să se bucure. Aceasta este în armonie perfectă cu făgăduință lui Dumnezeu față de credincioșii săi. (Isaia 40:20-31) Ce face Dumnezeu unuia dintre servii săi credincioși, face în chip asemănător tutror cari îi sunt credincioși.
38 După ce Samson s-a înviorat, a numit locul ca expresie a mulțumirii sale ”En-Hacore” sau „Izvorul celui ce strigă”, „el este și astăzi la Lehi”, acesta este izvorul de apă care i-a fost dăruit când a strigat la Domnul. Acel loc a fost numit așa până în ziua scrierii dării divine a cărții Judecătorilor. Acest izvor necontenit de apă pe care Dumnezeu l-a făcut să țâșnească din pricina numelui său, a fost un monument al puterii și credincioșiei sale acelora cari l-au invocat și l-au slujit în spirit și în adevăr. Ce potrivit este „Turnul de veghere” („Vestitorul”) și scrierile sale înrudite ca mijloc sau canal pentru a transmite servilor lui Dumnezeu adevăruri învioră-
toare! El este instrumentul hotărât pentru aceasta de Dumnezeu și nu de oameni. Așa a fost întrebuințat „Turnul de Veghere” și în decursul periodului Ilie al adunării să aducă poporului credincios al lui Dumnezeu adevăruri înviorătoare ale vieții. Până în ziua de astăzi a întrebuințat Dumnezeu în mila sa mai departe scrierile „Turnului de Veghere” ca sp țâșnească apa înviorătoare a adevărului pe care-l întrebuințează la susținerea poporului său credincios Servilor credincioși ai Domnului li s-a dat garanție deplină că Dumnezeu care a făgăduit să-i susțină, își va ține făgăduința în mod credincios; și de aceea pot cânta când merg la lucru plini de încredere: „Deschideți porțile, ca să intre neamul cel neprihănit și credincios. Pe cel cu mintea ațintită spre tine îl vei ține într-o pace desăvârșită; da, pacea, căci se încrede în tine. Încredeți-vă în Domnul pe vecie, căci Domnul Dumnezeu este Stânca veacurilor.” - Isaia 26:2-4.
39 Samson a început să libereze pe Israel de Filistenii netăiați împrejur și el a continuat să judece pe Israel: „Samson a fost douăzeci de ani judecător în Israel, pe vremea Filistenilor.” (Judecători 15:20) Serviciul continuu al lui Samson ca judecător al lui Israel este o mărturie tăcută a credinței sale și a credincioșiei sale ca servitor al lui Iehova, și aceasta este o altă dovadă că a reprezentat pe poporul credincios al lui Dumnezeu și este dat ca exemplu demn de a fi imitat credincioșilor cari s-au apucat să servească pe Dumnezeu. - Evrei 11:32; 12:1
Gaza
40 După aceea Samson a fost trimis de Iehova la Gaza. Darea de seamă nu declară lucrul acesta în mod hotărât, însă trebuie să ne cugetăm la aceea că Samson ca servul lui Iehova a jucat rolul său sub conducerea celui Prea Înalt: „Samson a plecat la Gaza, acolo a văzut o curvă, și a intrat la ea.” (Judecători 16:1) Numele „Gaza” înseamnă „tare”, „întărit”. Numele este de asemenea și substantivul de gen feminin pentru „capră”, și după cum arată istoria următoare, numele a fost foarte potrivit. Gaza a fost o cetate veche și este amintită încă și în Geneza 10:19. Ea a fost una dintre cele cinci cetăți principale ale ligii Filistenilor. (Iosua 13:3) Deși cetatea era situată la o îndepărtare oarecare de mare, a avut totuși un port la mare, și s-a ocupat de comerț maritim. Locuitorii din Gaza au practicat religia Diavolului și Dagon dumnezeul pește a fost divinitatea lor. Zidurile lor de apărare cu cari era înconjurată cetatea au fost privite în acel timp ca foarte tari. Ea a fost cetatea cheie a Palestinei și a fost situată la graniță în sud. Ea a fost de asemenea și cheia sau calea de intrare în Egipt dinspre nord. S-a dovedit în mod definitiv că Filistenii au fost Caftoriții cari au emigrat din Egipt și cari au ocazia năvălirii lor au alungat pe locuitorii de mai înainte din Gaza și s-au stabilit acolo în locul lor. (Deuteronomul 2:23; Amos 9:7) Regiunea ocupată de Filisteni a format o parte a țării făgăduite și a fost după cum s-a pus mai înainte împărțită seminției lui Iuda, însă ea a fost ocupată cel mai mult timp de Filisteni.
41 Istoria Filistenilor corespunde în mod izbitor istoriei ierarhiei romano catolice. Organizația catolică se trage din Roma păgână, adică din organizația lui Satan și aceasta este ilustrată prin Egiptul din vechime. Sistemul romano-catolic a avut îndrăzneală încă de timpuri în istoria sa să se ocupe o opoziție cu poporul lui Dumnezeu, și acest loc a fost reprezentat prin țara Iuda sau prin aceia cari laudă pe Iehova. Este în general binecunoscut că ierarhia este o organizație comercială-politică care lucrează sub un nume religios, și scopul ei principal este să se îmbogățească și să stăpânească pământul. Această organizație a fost totdeauna dușmana de moarte a închinătorilor adevărați ai lui Iehova. Gaza de astăzi și locuitorii ei sunt hotărâți pentru nimicire prin mâna Domnului, și se pare că o astfel de nimicire va avea loc în timpul primului act sau la începutul mării bătălii. (Ieremia 25:20; 47:5) Această organizație nelegiuită s-a făcut vinovată până în ziua de astăzi de multe crime, una dintre faptele ei mișelești a fost ducerea și umilirea poporului lui Dumnezeu în decursul periodului războiului mondial la sfârșitul lucrului Ilie, cu deosebire în anii 1917 până în 1919. Din pricina crimelor multe ale ei împotriva poporului lui Iehova, el a declarat: „De aceea, voi trimite foc în zidurile Gazei, și-i va mistui palatele... și ce va mai rămâne din Filisteni va pieri, zice Domnul Dumnezeu.” (Amos 1:6-8) Când Iehova își va exprima focul mâniei sale împotriva Filistenilor prezentului, vor fi smulși cu rădăcină cu tot și curățiți, și calea va fi făcută liberă pentru că toți cari se consacră lui Dumnezeu și caută smerenie și dreptate să poată preamării pe Iehova. „Căci Gaza va fi părăsită, Ascalonul va fi pustiit, poporul din Asdod va fi izgonit ziua în amiaza mare, și Ecronul fi smuls din rădăcini. Vai de locuitorii de pe malurile mării, vai de neamul Cheretiților! Cuvântul Domnului împotriva ta, Canaane, țara Filistenilor este: Te voi nimici și nu vei mai avea locuitori! Malurile mării vor ajunge izlazuri de pășunat, locuințe pentru păstori, și târle de oi. Malurile acestea vor fi pentru rămășițele casei lui Iuda; acolo vor paște; se vor odihni seara în casele Ascalonului; căci Domnul, Dumnezeul lor, nu-i va uita, și va aduce înapoi oe prinșii lor de război... Lucrul acesta li se va întâmpla pentru mândria lor, pentru că au batjocorit și au fost semeți cu poporul Domnului oștirilor.” - Țefania 2:4-7,10
42 Ierarhia romano-catolică, care este partea principală a Filistenilor netăiați împrejur din ziua de astăzi, a pornit totdeauna să facă cuceriri pentru a strânge bogăție și putere. Această organizație crudă și-a întins tentaculele spre toate părțile pământului și s-a îmbogățit prin aceea c-a întors bani de la popor în mod înșelător. Ea este astăzi în posesia celor mai bune locuri ale pământului și lucrează pretutindeni în înțelegere cu giganții comerțului și cu politicienii fără scrupule pentru a subjuga pe popor și pentru a-l jefui de averea sa. Ea este cel mai important element religios al organizației vizibile a Diavolului, și aliații și favoriții ei comerciali și politicii lucrează la înșelarea poporului sub alte nume. Puterea ei financiară sau co-
mercială reprezentată prin Tir, va fi mistuită prin foc (Zaharia 9:3-7) Toate persoanele cari sunt consacrate acum pe deplin lui Iehova să fie cu voie bună și să jubileze că ziua liberării este aproape când Filistenii de astăzi și toți aliații lor nelegiuiți vor înceta de a mai trăi. Fără îndoială Iehova desfășură în ziua de astăzi acelora cari îl iubesc o înțelegere a profeției sale pentru ca cei devotați cauzei sale să primească mângâiere și tărie din aceasta să continue lucrul de mărturie în numele său sfânt.
43 Samson n-a mers la Gaza ca să-și împlinească pofta trupească la o curvă, și nu există nici o dovadă care ar îndreptăți pe cineva să îl critice în mod dojenitor pentru că a intrat în casa curvei din Gaza. Samson vizitat Gaza evident în scopul ca să găsească un prilej de ceartă din partea Filistenilor pentru ca să-și poată împlini însărcinarea pe care a primit-o de la Iehova. După cât arată darea de seamă Samson a mers fără însoțitori la Gaza. Faptul că a mers între dușmanii săi de moarte arată curajul său deoarece el s-a încrezut în Dumnezeu că-l va ocroti și-l va pune în siguranță. El a fost acolo ca instrumentul sau servul lui Iehova ca să dea din nou o priveliște triumfătoare a puterii superioare a lui Dumnezeu împotriva organizației lui Satan. Samson a intrat singur prin porțile acelei cetăți întărite. Această parte a dramei arată scopul lui Iehova de a-și arăta puterea sa față de Filistenii de astăzi în poziția lor întărită despre care cugetă că este de necucerit.
44 În Gaza Samson a văzut o curvă și a intrat la ea. Aceasta n-a fost singura dată când Dumnezeu s-a slujit de o femeie curvă la facerea unui tablou referitor la scopul său. Casa curvei a fost un stabiliment public și probabil c-a fost singurul loc unde unde ar fi fost primit Samson și i s-ar fi dat un culcuș. Faptul că această purtare a lui Samson nu este mustrată arată că el a intrat în casa curvei într-un scop îndreptățit și în armonie cu voința lui Dumnezeu. Probabil că cu ocazia aceasta s-a cugetat la ceea ce s-a întâmplat în Ierihon când cele două iscoade au fost trimise acolo, și despre care este scris: „Iosua, fiul lui Nun, a trimis în ascuns din Sitim doi oameni, ca iscoade, zicându-le: Duceți-vă de cercetați țara, și mai ales Ierihonul. Ei au plecat, și au ajuns în casa unei curve, care se chema Rahav, și s-au culcat acolo. S-a dat de știre împăratului din Ierihon, și i-au spus: Iată că niște oameni dintre copiii lui Israel au venit aici, astă noapte, ca să iscodească țara... Înainte de a se culca iscoadele, Rahav s-a suit la ei pe acoperiș, și le-a zis: Știu că Domnul v-a dat țara aceasta, căci ne-a apucat groaza de voi, și toți locuitorii țării tremură înaintea voastră.” - Iosua 2:1,2,8,9.
45 Nu există nici o dovadă că Samson ar fi avut relațiuni sexuale sau legături trupești cu curva, nici măcar c-ar fi avut vreo convorbire cu ea. Cuvintele: „Și a intrat la ea” nu înseamnă nicidecum c-ar fi avut legături cu ea. El a intrat în casa ei întocmai după cum iscoadele au intrat în casa lui Rahav, despre cari se raportează: „Și s-au culcat acolo.” Orice s-ar spune și fără a ține seamă că unele creaturi omenești pretind a fi ofensate că Samson a petrecut o noapte în casa unei curve, totuși rămâne că el a fost condus acolo de Iehova și de aceea toate presupunerile trebuie să fie în favoarea sa. „Brațul tare” sau poliția Filistenilor a supravegheat după cât se pare de aproape casa curvei din motive ce numai lor le-au fost mai bine cunoscute. „Brațul tare al legii” se poate găsi de obicei în astfel de locuri. Poliția Filistenilor a răspândit în tot cazul repede vestea că Samson a fost în casa curvei. „S-a spus oamenilor din Gaza: Samson a venit aici. Și l-au înconjurat, și au pândit toată noaptea la poarta cetății. Au stat liniștit toată noaptea, și au zis: Când se va lumina de ziua, îl vom omorâ.” - Judecători 16:2.
46 În acest verset al textului cuvântului tradus „a venit” (aici) este tradus același cuvânt care în versetul precedent este tradus cu „a intrat” (la ea), ceea ce sprijinește concluzia că Samson a tras numai în gazdă la acea casă. Brațul tare al legii a înconjurat imediat casa și a pândit pe Samson ca să-l atace din ascunzătoare. Domnul trebuie c-a încunoștințat însă pe Samson despre cele ce s-au petrecut acolo în noaptea adâncă.
47 Păzitorii au stat liniștiți toată noaptea și au zis unul către altul: „Când se va lumina de ziuă, îl vom omorî.” În decursul periodului Ilie al bisericii, Filistenii moderni, conducătorii elementelor religioase și fruntașii celor însetați de ei, au încercat să prindă pe poporul credincios al Domnului într-o cursă și au închis toate ieșirile ca să facă imposibilă o scăpare. Ei au „pândit” pe cei credincioși cugetând că ei știu cum pot prinde la timpul potrivit prada. Periodului Ilie s-a apropiat de sfârșit și Filistenii de astăzi au „pândit” pe poporul lui Dumnezeu așteptând că-l ca avea în curând în sac. „Samson a rămas culcat până la miezul nopții. Pe la miezul nopții, s-a sculat, și a apucat porțile cetății cu amândoi stâlpii, le-a scos împreună cu zăvorul, le-a pus pe umeri, și le-a dus pe vârful muntelui din fața Hebronului.” - Judecători 16:3.
48 După marșul său lung din nord Samson s-a odihnit pe patul său în casa curvei. Textul nu arată nici câtuși de puțin că el ar fi fost la curvă, adică împreună cu ea. Același cuvânt evreiesc care este tradus aici cu „culcat” este tradus în Iosua 2:1 referitor la iscoade în casa lui Rahav în diferite traduceri cu „a locui” sau „a trage în gazdă”. Poporul lui Dumnezeu se află adeseori într-un loc sau într-o situație care pare foarte suspectă celor cu o cugetare stricată, bârfitorii clatină capul, își iau o înfățișare fățarnică, ridică sprâncenele și aruncă priviri întunecate asupra purtării poporului credincios al lui Dumnezeu și-l defăimează ca răufăcător. Ar fi însă mai bine dacă oamenii ar lăsa Domnului Dumnezeu judecarea servilor săi, deoarece el știe toate. - Romani 14:4.
49 Fără îndoială Samson a știut despre scopul Filistenilor de a-l prinde și omorî. Nu este de așteptat că el s-ar fi dus în cetatea întărită a dușmanilor cu cugetul că va fi primit ca un oaspe și va fi lăsat să plece în pace. De aceea n-a așteptat până s-a luminat de ziuă, ci a cugetat că miezul nopții va fi cel mai bun timp pentru el să părăsească cetatea și să arate puterea și ocrotirea lui Iehova, a Dumnezeului său. El a știut că la acea oră porțile cetății
vor fi închise și că puterea polițienească va cugeta că ei îl au sigur în cursă; el a știut că o scăpare din cetate între astfel de împrejurări va fi o altă dovadă pe lângă aceea că a fost ocrotit și întărit de Iehova. Cele două canaturi de poartă și cei doi ușciori de cari au fost prinse au fost foarte mari și grei. Zidul cetății a fost atât de masiv încât inginerii militari ai lui Alexandru l-au găsit ca pe o piedică aproape de neînvins la cucerirea cetății.
50 Samson a părăsit casa curvei la miezul nopții și probabil că a trebuit să se apere mai întâi de o mulțime de păzitori înainte de a fi ajuns la zidul cetății. După ce a doborât la pământ pe păzitori a apucat stâlpii și i-a smuls împreună cu porțile din fundamentul lor și împreună cu porțile din fundamentul or și împreună cu zăvorul și cu tot ce s-a ținut de ele, le-a pus pe umeri și le-a dus pe vârful muntelui din fața Hebronului, aceasta este o îndepărtare de cel puțin 65 de kilometri. Nici un om n-ar fi putut face un lucru ca acesta decât numai în puterea Domnului.
51 Hebronul a fost o cetate preoțească în ținutul de sus, muntos al țării Iuda. A duce porțile acolo pare a fi fost o risipire nefolositoare de putere. Totuși nu este așa. Numai print-o minune a Domnului a putut fi făcut Samson în stare să scape din acea cetate, cu această povară mare. El ar fi putut arunca poarta afară de zidurile cetății, dar prin aceea c-a scos din țara Filistenilor și a adus-o în țara locuită de Iudei, aceasta a accentuat și mai mult tăria lui Dumnezeu pe care a fat-o servului său credincios și a dat mândriei Filistenilor o palmă amețitoare și umilitoare. Punerea porților cu amândoi stâlpii în împrejurimea Hebronului ar fi trebuit să fie o dovadă puternică și palpabilă pentru Izraeliți și pentru preoții lor că puterea lui Dumnezeu s-a odihnit pe servul său credincios Samson și de aceea ar fi trebuit să fie un îndemn pentru ceilalți Izraeliți să sprijinească pe Samson.
52 Aceasta corespunde la ceea ce s-a întâmplat în anul 1911. Din acest timp poporul lui Dumnezeu sub conducerea editorului de atunci al revistei „Turnul de Veghere” a anunțat de repetate ori un timp oarecare că în anul 1914 va veni sfârșitul lumii lui Satan. Filistenii moderni au pândit pe clasa servului așteptând că în 1914 nu se va întâmpla nimic, și că de aceea atunci Societatea și sprijinitorii ei vor fi desființați și luați în râs și ocărâți și vor dispărea de pe scenă. În loc de aceasta în anul 1914 Filistenii de astăzi, moderniștii, au fost uluiți și făcuți de rușine și au trebuit să se tragă în găurile lor când a izbucnit deodată războiul mondial. Ei au susținut că nu poate să mai fie vreodată război, și acum venise războiul mondial întocmai după cum au spus servii credincioși ai lui Dumnezeu. În anul 1914 clasa servului credincios ai lui Dumnezeu a continuat din mila Domnului să răspândeascp vestea sau mesaul împărăției și ei au arătat cum a dovedit războiul mondial că lumea ajunsese la sfârșit. Aceasta a mărturisit că declarațiile lor de mai înainte nu s-au sprijinit pe știința lor proprie, ci au fost o manifestare a preștiinței și puterii lui Dumnezeu. Cei ce-au crezut în Dumnezeu și în Cuvântul său ar fi trebuit să ia lucrul acesta ca semn sau dovadă definitivă că Dumnezeu a fost cu Societatea sau organizația de bărbați credincioși și femei credincioase cari au vestit sfârșitul lumii și împărăția lui Dumnezeu. Cei credincioși au fost statornici, însă mulți alții cari au fost fricoși și slăbănogi au căzut.
Trădat
53 Întâmplările raportate aici s-au petrecut cu puțin timp înainte de sfârșitul celor douăzeci de ani când Samson a judecat pe Izrael. Tatăl și mama lui Samson au fost ajutorii săi. Faptul că tatăl său și mama sa, ajutorii săi, muriseră acum, a corespuns foarte bine timpului când Christos Isus a venit deadreptul la templu și slujba spiritului sfânt ca ajutor a încetat, și când toți cei ce-au declarat a aparține la casa lui Dumnezeu au venit înaintea lui Christos Isus, marele Judecător, ca să dea socoteală. Toți au stat atunci sub conducerea Domnului Isus și nu sub conducea spiritului sfânt ca ajutor. „După aceea, a iubit pe o femeie în valea Sorec. Ea se numea Dalila.” (Judecători 16:4) Cuvântul „Sorec” înseamnă „șuierat” în înțelesul de ocară plină de batjocură. În decursul războiului mondial cu deosebire în timpul din 1917 și 1918 s-a întâmplat că poporul lui Dumnezeu a fost șuierat, batjocorit și urât. (Matei 24:9) Locul unde este valea Sorec nu s-a putut stabili în mod sigur, însă după informațiile cele mai demne de crezut acel loc pare a fi fost situat cam la o depărtare de douăzeci de kilometri la apus de Ierusalim, prin urmare acel loc n-a fost departe de casa lui Samson. În valea aceea Sorec a locuit o femeie cu numele Dalila. Numele ei înseamnă „tânjitor”, adică cu dorință necurată sau egoism extrem. Comentatorii Bibliei spun în general că Dalila a fost a fost filisteancă, însă dovada pentru sprijinirea unei astfel de concluzii nu este câtuși de puțin satisfăcătoare. Ea a fost fără îndoială în bună înțelegere cu Filistenii, deoarece ei s-au simțit liberi să vină la ea și să o tocmească să aducă la îndeplinire un complot împotriva lui Samson. Dovezile peste măsură de multe arată că ea n-a fost o filisteancă ci o izraelită. De asemenea nu există nici o dovadă că ea ar fi fost o curvă. Dacă ar fi fost o curvă atunci ar fi fost treaba judecătorului Samson să o nimicească din Izrael.
54 Deoarece Samson a suferit înfrângerea lui aparentă prin străduințele Dalilei, va fi important de a stabili pe baza dovezilor biblice pe cine a reprezentat Dalila de fapt. Dacă a fost o filisteancă încât atât de mult atras de ea încât el a „iubit” pe acea femeie după cum raportează Scriptura? Dacă a fost însă o izraelită atunci a fost mai curând un motiv pentru Samson să o iubească. Noi trebuie să ținem în minte că Samson a fost servul credincios al lui Iehova care a jucat numai rolul său în una dintre marile profeții dramatice ale lui Iehova, cari au fost scrise pentru învățătura și întărirea deosebită a rămășiței lui Dumnezeu care va fi pe pământ la sfârșitul lumii. Faptul că Dalila joacă un astfel de rol însemnat în această dramă profetică prin care după cât se pare s-a adus mare nenorocire peste Samson, dovedește că pe oricine a reprezentat ea în dramă, lucrul acesta trebuie
să fie arătat clar în Scriptură precum și evenimentele cari au urmat după aceea. Pe cine a reprezentat așadar Dalila în această dramă și care este rolul important pe care l-a jucat în legătură cu timpul modern?
(Urmează)
Întrebări pentru studiu
