Drama justificării (Partea 1)

De la Ro JW United
Versiunea din 13 noiembrie 2020 05:00, autor: Administrator (Discuție | contribuții) (Administrator a redenumit pagina Drama justificării - partea I în Drama justificării (Partea 1) fără a lăsa o redirecționare în loc)
(dif) ← Versiunea anterioară | Versiunea curentă (dif) | Versiunea următoare → (dif)
Jump to navigation Jump to search
 



35



TURNUL DE VEGHE

ȘI VESTITORUL REGATULUI LUI CRISTOS

Vol.LX
1 FEBRUARIE 1939
No.3

DRAMA JUSTIFICĂRII

Partea 1


„Numai fi puternic și foarte curajos, ca să fi în stare să lucrezi după toată legea”. - Iosua 1:7.


1 IEHOVA nu a avut niciodată obligația de a dezvălui ființelor umane mijloacele pe care avea să le folosească pentru a-și executa scopul în justificarea numelui său. Ceea ce a făcut este o manifestare a bunătății sale pline de iubire față de cei care îl ascultă. Dumnezeu a făcut să fie adoptate și înregistrate numeroase ilustrații profetice prezentând în detaliu modalitatea prin care își aduce la îndeplinire scopul. „Ultimele zile” sunt aici și acestea sunt vremuri de primejdie, iar Satan și forțele lui atacă cu asprime poporul lui Dumnezeu și, pentru a le da celor credincioși curaj, confort și speranță, Iehova le dezvăluie acum modalitatea prin care își îndeplinește scopul și face acest lucru prin ilustrații profetice. (Rom. 15:4) Deoarece Cristos Isus, Cel Iubit, este Căpetenia și Justificatorul lui Iehova, ilustrațiile profetice îl identifică pe el în mod deosebit. În afară de Isus, ilustrațiile profetice nu prevestesc sau prefigurează persoane individuale și nu arată pe Dumnezeu tratând cu alte persoane individuale, ci prezintă lucrarea lui Dumnezeu și a lui Cristos la care poporul credincios al lui Dumnezeu are privilegiul să ia parte. Nu sunt importante persoanele individuale, ci munca în care acestea se angajează. În general, credincioșilor li se permite să aibă un anumit rol în realizarea lucrării Domnului în ceea ce privește aducerea la îndeplinire a scopului său și, ulterior, li se permite, prin harul lui Dumnezeu, să vadă cum au fost conduși de mâna Domnului și folosiți spre a-l servi pe acesta. O astfel de revelație ajută la sporirea credinței și curajului lor și, prin urmare, ei cântă cu bucurie laude lui Dumnezeu și spun: „Cu mâna Lui mă conduce”. Înconjurați de dușmanul care îi atacă cu atâta răutate pe cei „rămășiță” și pe „tovarășii” lor, acești credincioși, plini de loialitate și încredere în Domnul, spun: „In tine, o Domane îmi pun încrederea mea; să nu fiu dat de ruşine niciodată. Izbăveşte-mă, în dreptatea Ta! Pleacă-Ţi urechea spre mine, grăbeşte de-mi ajută! Fii pentru mine o stâncă ocrotitoare, o cetăţuie unde să-mi găsesc scăparea! Căci Tu eşti Stânca mea, Cetăţuia mea şi, pentru Numele Tău,călăuzește-mă și îndurmă-mă.” – Psalm 31 :1-3
2 Imaginile profetice ajută celor care au încredere în Iehova să nu uite că el îi susține cu brațele lui cele veșnice (Deut. 33:27), că lupta este a lui Dumnezeu și nu a omului și că victoria este de partea lui Iehova și a lui Cristos Isus, iar cei care rămân cinstiți și neclintiți vor profita de pe urma acestei victorii.
3 Iehova și-a scos poporul ales din țara Egiptului și, prin mâna robului său Moise, i-a condus timp de patruzeci de ani într-o călătorie prin pustie, folosindu-i pe ei în acele vremuri pentru a crea ilustrații despre lucrurile mai mari ce aveau să se întâmple în viitor. Când Moise aproape că terminase lucrarea încredințată în mâinile sale, i-a adunat pe israeliți pe câmpiile Moabului și le-a povestit acolo ceea ce făcuse Dumnezeu pentru ei și i-a instruit despre ce trebuie ei să facă în zilele ce aveau să vină. Acea instrucțiune a fost dată în folosul israeliților antitipici, adevărații urmași ai lui Cristos Isus, pe care Dumnezeu îi constituie în organizația capitală. Terminându-și lucrarea, Moise a murit, iar Iosua a fost repartizat în locul cândva ocupat de Moise. Dumnezeu urma să pună în scenă o dramă profetică prevestind evenimente care să ducă la justificarea totală a numelui său. Aceste drame care sunt luate în considerare aici au fost, de exemplu: Trecerea Iordanului; Rahab, care datorită credincioșiei sale a câștigat aprobarea lui Dumnezeu; asediul și căderea Ierihonului; păcatul în rândurile poporului tipic al lui Dumnezeu; și asaltul și distrugerea cetății Ai. Împlinirea acestor ilustrații profetice prezintă astăzi un interes deosebit pentru poporul lui Dumnezeu de pe pământ, care sunt în legământ cu el pentru a face voia sa.


Iordan
4 Această dramă începe cu Iosua aflat la comanda oștirii lui Israel, strânsă în tabără pe câmpiile Moabului, așteptând porunca liderului lor vizibil: „După moartea lui Moise, robul Domnului, Domnul a zis lui Iosua, fiul lui Nun, slujitorul lui Moise”. (Iosua 1: 1). Acolo Iosua îl ilustrează pe Domnul Isus

36



36
TURNUL DE VEGHERE
BROOKLYN, N.Y.


Cristos, angajat în lucrarea de justificare a numelui lui Iehova și în care lucrare îi asociază cu el pe imitatorii săi credincioși de pe pământ. Moartea lui Moise și transferul autorității către Iosua ilustrează perioada de tranziție de la „lucrarea lui Ilie” a Domnului la „lucrarea lui Elisei” a bisericii sub îndrumarea Capului ei, Cristos Isus. Iosua fusese „ministrul lui Moise”, la fel cum, după aceea, Elisei a fost ministrul lui Ilie (Ex. 24:13). Înainte de moartea sa, Moise, la porunca lui Dumnezeu, l-a investit pe Iosua cu autoritate ca succesor al său pentru a conduce pe Israeliți în țara făgăduinței (Num. 27: 12 -23; Deut. 31:14). Tot așa și Ilie, ascultând de porunca lui Dumnezeu, l-a desemnat pe Elisei drept succesor al său (1 Împărați 19: 13-21). Numele Moise înseamnă „extras” sau „salvat”, așa cum a fost el salvat din apele Nilului, iar sugestia este de asemenea la Dumnezeu care „scoate un popor pentru numele său” în perioada cuprinsă între anii 1878 și 1918 d.Hr. Moartea lui Moise s-a datorat neascultării sale față de Dumnezeu (Num.20:7-12, 24). Aceasta a ilustrat moartea lucrării lui Ilie, care lucrare a luat sfârșit din cauza „buzei necurate” a clasei slujitorului lui Iehova pe pământ, care a fugit de frică, așa cum Ilie a fugit dinaintea Izabelei. (Isaia 6: 5, 7; 1 Împărați 19: 1-3) Ilustrația profetică și faptele fizice se potrivesc exact și, prin urmare, suntem siguri că avem înțelegerea corectă.
5 Moise a murit în ultima lună, adică în a douăsprezecea lună din cel de-al patruzecilea an, ultimul an de călătorie al poporului lui Israel prin pustie. Israel a jelit treizeci de zile de la moartea sa și, la sfârșitul acestei perioade, au rămas doar trei zile înainte ca tabăra lui Israel să treacă râul Iordan, ceea ce au făcut în ziua a zecea a lui Nisan sau a zecea zi din noul an, adică al patruzeci și unu-lea an de la plecarea lor din Egipt. (Deut. 34: 7, 8; Ios. 1:10, 11; 4:19). Perioada de doliu pentru Moise ilustrează bine perioada sau durata de timp în care lucrarea de mărturie a fost oprită prin actele inamicului în primăvara anului 1918 și când unii dintre martorii Domnului au fost închiși și „condamnați la moarte”. Această perioadă de timp este prezentată ca „o jumătate de oră de tăcere în cer”. (Apoc. 8: 1) Această perioadă sau pauză a fost prezentată în ilustrația profetică când, după ce Ilie a fost luat, Elisei s-a întors la Iordan și s-a așezat pe malurile sale de est chiar vizavi de Ierihon, în același loc în care Iosua traversase Iordanul cu secole înaintea sa. - 2 Împărați 2: 4-8, 11-15.
6 În împlinirea acestei imagini, evenimentele au început să se petreacă în anul 1918 d.Cr. Astfel, se pare că popurul de legământ de la sfârșitul lumii (1914) nu vor traversa Iordanul lor și nici nu au făcut acest lucru, înainte sau în timpul anului 1918. Moise, conducându-i pe israeliți, a ajuns la Moab pe partea de est a Iordanului la sfârșitul celor patruzeci de ani și a venit din partea opusă Ierihonului, iar Moise încă trăia. Așadar, poporul
de legământ al lui Iehova din timpul lucrării lui Ilie a supraviețuit până la sfârșitul anului 1918 d.Cr., când lucrarea lui Ilie s-a încheiat. Victoria lui Israel asupra lui Sihon Amoritul și asupra lui Og, regele Vasanului, au avut loc înainte de moartea lui Moise și, desigur, înainte de trecerea Iordanului; deci, în timp ce lucrarea lui Ilie era încă vie și activă, Mai Marele Moise, Domnul Isus Cristos, a câștigat victoria asupra lui Satan într-un „război în ceruri” și l-a aruncat pe Satan și pe îngerii lui pe pământ și aceasta s-a realizat între anii 1914 și 1918. (Apoc. 12: 1-9). Diavolul a încercat să-i împiedice pe israeliți să traverseze Iordanul, determinându-l pe Balaam cel necredincios să blesteme pe Israel și să întoarcă pe unii dintre israeliți către practica religioasă diabolică a Baal-peor. (Numeri, capitolele 22-25). Satan a făcut eforturi similare împotriva martorilor lui Iehova pentru a-i împiedica și pe ei să treacă Iordanul antitipic și să pornească împotriva Ierihonului modern, dar Satan a eșuat în aceasta.
7 La sfârșitul celor patruzeci de ani, după cum este scris, „s-a întâmplat că Domnul i-a vorbit lui Iosua”. Pe vremea aceea, Iehova le alesese israeliților un loc liniștit, care țară se afla pe ambele maluri ale râului Iordan, iar acea parte din estul Iordanului era deja ocupată de unele triburi. Spre deosebire de Avraam și de alți profeți credincioși ai lui Israel, care „căutau un oraș care să aibă temelii”, având credință în viitorul regat a lui Dumnezeu sub Mesia, israeliții erau acum siguri de locul ales pentru ei, iar pe teritoriul lor ales îi ilustrau pe credincioșii imitatori ai lui Cristos Isus care, în 1918, ajunseseră în țara regatului reprezentată de venirea lui Isus la templu. (Mal. 3: 1-3) Regele, Cristos Isus, a fost așezat pe tron în 1914, iar în 1918 a apărut la templu, iar călătoria israeliților antitipici spre regat se încheiase. Timpul împlinirii ilustrației profetice făcute aici este deci stabilit definitiv. Aceasta, totuși, noi nu am putut vedea, înțelege și aprecia decât după ce faptele au fost săvârșite și ne-au venit în minte care fapte se potrivesc exact cu profeția, arătând astfel împlinirea ei.
8 Numele inițial al lui Iosua fusese Hoshea sau Oshea. (Deut. 32:44, margine). Moise, ca reprezentant al Domnului Dumnezeu, i-a dat lui Iosua un nume nou, adică acesta de „Iosua”, care înseamnă „Iehova Salvatorul”. (Num. 13: 8, 16). Acest „nume nou” i-a fost dat lui Iosua în momentul în care Moise a trimis doisprezece spioni în Canaan. Schimbarea numelui arată că Iosua avea să preamărească și să celebreze numele lui Iehova Dumnezeu. Tot așa și poporul lui Iehova, imitatorii credincioși ai lui Isus Cristos, inițial cunoscuți uneori sub denumirea de „Studenți în Biblie”, au primit „noul nume”, de martori ai lui Iehova, și ei trebuie să preamărească numele lui Iehova Dumnezeu. (Apoc. 2: 17; Isa.62: 2; 65: 15). În

37



1 FEBRUARIE 1939
TURNUL DE VEGHERE
37


Faptele Apostolilor 7:45 și în Evrei 4: 8, se folosește numele de Isus în locul numelui lui Iosua, Isus fiind numele în greacă și Iosua fiind numele în ebraică. Tatăl lui Iosua se numea Nun, iar acest nume înseamnă „perpetuitate”.
9 Prin urmare, Iosua l-a reprezentat pe Cristos Isus, Fiul singurului care este veșnic, Iehova Dumnezeu, și mai ales după anul 1918, când Cristos s-a angajat în lucrarea de justificare a numelui Tatălui său.
10 Iosua era descendentul lui Iosif, prin fiul acestuia, Efraim. Iosua s-a născut în Egipt, unde a slujit ca sclav, iar la sfârșitul călătoriei de patruzeci de ani în pustie, avea aproximativ nouăzeci de ani. Domnul l-a păstrat pe el pentru a traversa Iordanul în Canaan, deoarece el și Caleb au adus înapoi cu ei un raport bun și credincios după ce au spionat țara, misiune în care au fost trimiși de Moise. (Numeri 13: 17; 14: 6-10, 30). El a luptat în mai multe bătălii pentru numele lui Iehova înainte de a ajunge la Iordan și a-l traversa. El a preluat comanda poporului lui Israel în Shittim, în partea de est a Iordanului, vizavi de Ierihon. Shittim înseamnă „salcâmi” sau „pomi de soi rău”, din cauza spinilor de pe ei. (Numeri 25: 1; 33: 48-53; Ios. 2: 1) La fel, Cristos Isus, Mai marele Iosua, a venit la templu și a luat comanda directă asupra poporului lui Dumnezeu de pe pământ, într-un moment de năpastă sau tulburări care se abătuseră asupra rămășiței credincioase, aduse asupra lor de „copacii de soi rău” din rândul creaturilor umane care acționau la porunca lui Satan. Iosua a repartizat trei orașe de refugiu la vest de Iordan, pe lângă cele trei orașe de refugiu pe care Moise le repartizase la est de Iordan. (Iosua, capitolul al douăzecilea). Iosua a început celebrarea sărbătorii corturilor în țara Canaanului după ce a trecut Iordanul. (Neh. 8:17). Aceste fapte cu siguranță ajută pe mai departe la fixarea timpului împlinirii cărții lui Iosua, după anul 1918, așa cum se va observa pe măsură ce se progresează în acest studiu. Aceasta este o dovadă suplimentară și concludentă că toate lucrurile consemnate în acea carte au fost scrise odinioară pentru ajutorul special al poporului credincios al lui Dumnezeu asupra căruia a venit sfârșitul lumii.
11 Abia după anul 1919 d.Cr., imitatorii credincioși ai lui Cristos Isus aflați atunci pe pământ au realizat că lucrarea Ilie s-a sfârșit. În ilustrație, Domnul i-a spus lui Iosua: „Robul Meu Moise a murit; acum, ridicăte, treci Iordanul acesta, tu şi toți oamenii aceștia, şi intraţi în ţara pe care o dau copiilor lui Israel.” (Ios. 1: 2). Lucrarea lui Ilie era la fel moartă atunci, iar lucrarea lui Elisei trebuie făcută din acel moment înainte. Domnul, fără îndoială, a îndrumat și a făcut să fie publicate, în Turnul de veghe din 1 și 15 august 1919, articolele sub titlul „Fericiți sunt cei fără frică”, care au adus în discuție diferența dintre lucrarea lui Ilie și lucrarea lui Elisei, arătând că
lucrarea lui Ilie a fost făcută și că lucrarea lui Elisei trebuie să înceapă, iar aceasta fără nici o teamă de dușman. Același mesaj a fost publicat și proclamat public la congresul de la Cedar Point (Ohio) din septembrie același an. Dintre israeliții care au plecat din Egipt, doar câțiva, și anume Iosua, Caleb și Eleazar, au supraviețuit și au trecut Iordanul, intrând în țara Canaanului. Chiar și așa, doar o mică rămășiță a celor care, în perioada Ilie, au făcut legământul de a face voia lui Dumnezeu și, prin urmare, care au părăsit Egiptul antitipic, au supraviețuit perioadei lui Ilie și au trecut peste Iordanul antitipic și s-au angajat în lucrarea Elisei.
12 După cum li s-a poruncit israeliților, aflați sub conducerea lui Iosua, să se ridice, să treacă Iordanul și să ia în stăpânire pământul ocupat de dușman, tot așa și imitatorilor credincioși ai lui Cristos Isus aflați sub conducerea sa li s-a poruncit să se angajeze în lucrarea regatului și să intre în posesia țării pe care dușmanului îi fusese permis să o ocupe și să o revendice. Din acel moment, activitatea trebuie să crească până la limita maximă, iar acest lucru este arătat prin porunca Domnului către Iosua: „Orice loc pe care-l va călca talpa piciorului vostru vi-l dau, cum am spus lui Moise. Ţinutul vostru se va întinde de la pustie şi Liban până la râul cel mare, râul Eufrat, toată ţara hetiţilor şi până la Marea cea Mare, spre apusul soarelui.” (Ios. 1: 3, 4). De asemenea, în folosul martorilor lui Iehova, Dumnezeu le-a spus israeliților care stăteau în partea de est a Iordanului: „Nimeni nu va putea să stea împotriva ta cât vei trăi. Eu voi fi cu tine, cum am fost cu Moise; nu te voi lăsa, nici nu te voi părăsi”- Ios. 1: 5.


CURAJOS
13 Pentru a fi curajos, unul trebuie să aibă credință deplină și încredere în puterea care îl susține și, bazându-se complet pe acea putere, trebuie să înainteze viguros pentru a împlini lucrarea care i se așterne înainte. De aceea este scris: „Facă-vi-se după credința voastră”. Porunca lui Iosua de a lua cu el dincolo de Iordan „toți acești oameni” arată că Cristos Isus, Cel mai Mare decât Iosua, face ca imitatorii săi credincioși să se împărtășească în lucrarea sa despre regat împreună cu el, care oameni devin comeștenitori în regat. Urmașii săi credincioși nu trebuie să se teamă; ci trebuie să fie foarte curajoși pentru a face față atacurilor inamicului; iar aceasta se arată în continuare prin cuvintele Domnului rostite prin Iosua: „Întăreşte-te şi îmbărbătează-te, căci poporului acesta îi vei împărți ca moștenire țara, pe care am jurat părinților lor că le-o voi da.” (Ios. 1: 6). Iehova a făcut legământ cu Isus pentru regat, iar Isus a făcut legământ

38



38
TURNUL DE VEGHERE
BROOKLYN, N.Y.


cu imitatorii lui credincioși că vor avea parte cu el în acel regat, prin harul și după voia lui Dumnezeu - Luca 22:29, 30, Diaglott.
14 Credință deplină și o mare îndrăzneală sunt necesare pentru a continua „lucrarea Elisei” și firește, curaj mai mare decât s-a cerut pentru a face „lucrarea Ilie”, din cauza opoziției mai dificile. Ca dovadă pentru aceasta, iată următoarele cuvinte adresate lui Iosua: „numai întărește-te și fi foarte curajos, ca să iei seama să lucrezi potrivit întregii legi pe care Moise, servul Meu, ți-a poruncit-o; să nu te depărtezi de la ea, nici la dreapta și nici la stânga, ca să prosperi oriunde vei merge. Cartea aceasta a legii, să nu se depărteze de gura ta; meditează asupra ei zi și noapte, ca să poți lucra potrivit cu tot ce este scris în ea, căci atunci vei prospera în toate căile tale și atunci vei avea un bun succes. Nu ți-am dat Eu oare porunca aceasta? „Întărește-te și îmbărbătează-te. Nu te înspăimânta și nu te îngrozi, căci Domnul, Dumnezeul tău este cu tine oriunde vei merge” (Iosua 1:7-9).
15 Domnul nu cere ca poporul Său să facă lucruri spectaculoase, ci poruncește să fie puternici în Domnul și în puterea măreției Sale și să aibă credință deplină în puterea Lui. Ei trebuie să fie foarte curajoși și, prin urmare, nu trebuie să permită nici cea mai mică îndoială că Dumnezeu poate îndeplini fiecare cuvânt pe care l-a promis și că o va face și că, atâta timp cât îi vor sluji ascultând de poruncile sale, nicio putere nu poate împiedica realizarea lucrării pe care el le-a încredințat-o. Având acest curaj, ei merg înainte cu bucurie. Martorii lui Iehova au fost puși la încercare în timpul lucrării lui Elisei și înțeleg pe deplin ceea ce este menționat aici. Martorii Lui au ajuns să știe că trebuie să studieze Cuvântul lui Dumnezeu și să fie pe deplin ascultători de legea Lui dacă vor să se bucure de îndrumarea și protecția lui Dumnezeu. Nu trebuie să plece urechea la părerile adversarilor lor; nu au nevoie să audă argumentele tuturor celor care se opun; ei trebuie să se bazeze numai pe Domnul și, știind că al lui Cuvânt este adevărat, ei merg înainte și, făcând acest lucru, Domnul le spune că „poți să prosperi oriunde vei merge”. Poporul lui Dumnezeu trebuie să se hrănească din Cuvântul Său, care este, așa cum a afirmat Iosua, „această carte a legii”. Ei trebuie să o studieze și să mediteze asupra ei cu atenție, în orice moment, și să urmeze cu atenție instrucțiunile date în ea. Cristos Isus, Mai marele Iosua, își conduce poporul și îi instruiește din templu, instrucțiuni pe care el le transmite poporului său prin calea și prin canalul ales de el, iar martorilor lui Iehova li se poruncește să-i urmeze instrucțiunile transmise astfel și făcând așa, această promisiune este pentru ei: „Îți vei face drumul prosper și atunci vei avea un succes bun.”
Agenții Diavolului îi atacă violent pe martorii lui Iehova, îi amenință și îi abuzează și încearcă să aplice în mod nedrept legile lor împotriva lor și să îi oblige pe martorii lui Iehova să se supună legii din acel teritoriu, care interzice publicarea mesajului lui Dumnezeu fără autorizație de la unele puteri umane. Dar slujitorii credincioși ai Domnului nu vor fi descurajați să își îndeplinească datoria din cauza unor astfel de amenințări, nici prin amenzi, jefuiri și inchisoare. Ei tot timpul își amintesc de puterea care se află în spatele lor și care îi sprijină și ei știu că „dedesubt sunt brațele veșnice” ale Celui Preaînalt și, că la vremea potrivită, așa cum Dumnezeu a promis, „va da afară pe vrăjmașul din fața ta.” -Deut. 33: 27.
16 Porunca pe care Iehova a dat-o lui Iosua și altor israeliți, după cum este stabilit în scriptura anterioară, rostită de Iosua, indică faptul că ar putea exista un prilej de teamă pentru martorii lui Iehova în perioada lucrării lui Elisei și că unii dintre ei ar putea tinde să ia lucrurile prea ușor și să renunțe la o campanie viguroasă, dar cei credincioși nu o vor face. Exact așa stau lucrurile, după cum mulți martori ai lui Iehova pot acumm da mărturie. Cei mai puțin zeloși i-au mustrat pe unii dintre ceilalți, cerându-le să fie mai puțin agresivi și să nu atragă asupra lor, prin acțiunile pe care le întreprind, atacuri violente din partea inamicului, însă Domnul le spune: „Nu ţi-am dat Eu oare porunca aceasta: ‘Întăreşte-te şi îmbărbătează-te’? Nu te înspăimânta şi nu te îngrozi, căci Domnul Dumnezeul tău este cu tine în tot ce vei face.”- Ios. 1: 9.
17 Când au fost atacați din cauza faptului că au predicat evanghelia și când au fost persecutați pentru că au transmis cu îndrăzneală avertismentul către oameni, așa cum le-a poruncit Domnul, și când oficialii lumești au impus ca martorii lui Iehova să își înceteze activitățile, cei credincioși și cei curajoși au răspuns și continuă să răspundă: ”Trebuie să ascultăm pe Dumenezeu, nu pe om”. Dumnezeul nostru ne-a poruncit; voia lui o vom face.
18 Cei care, pentru că se tem de oameni, refuză sau nu reușesc să împlinească lucrarea lui Elisei nu pot obține aprobarea Domnului și nu pot avea „succes”, deoarece le lipsește credința și încrederea în Domnul. Cei care îl iubesc cu adevărat pe Dumnezeu și regatul său nu se vor teme, iar această concluzie este pe deplin susținută de cuvintele inspirate ale apostolului: „În felul acesta a fost făcută perfectă iubirea în noi, pentru ca noi să avem îndrăzneală în ziua judecății; pentru că așa cum este el, așa suntem și noi în această lume. Nu există frică în dragoste; dar dragostea perfectă alungă frica; pentru că frica are chin. Cel ce se teme nu a fost făcut perfect în iubire.” 1 Ioan 4: 17, 18.
19 Regatul este aici și Cristos Regele nu cunoaște înfrângerea. El va obține victoria. Inamicul va blufa și va amenința că va provoca pedepse corporale asupra martorilor lui Iehova, dar inamicul

39



1 FEBRUARIE 1939
TURNUL DE VEGHERE
39


nu pot opri lucrarea de mărturie și aceasta nu se va opri până nu va fi terminată și până când Dumnezeu va permite să fie oprită. Așa după cum Iehova Dumnezeu a vorbit lui Iosua și celorlalți izraeliți, tot așa vorbește și acum poporului Său credincios de pe pământ, când acesta înfruntă dușmanul: „Nu te îngrozi și nu te înspăimânta pentru că Domnul, Dumnezeul tău este cu tine oriunde vei merge”. Astăzi, lupta este în curs, iar cei credincioși, cu un mare curaj, proclamă laudele lui Iehova și se sprijină pe promisiunile lui Iehova, știind bine că „bătălia nu este a omului, ci a lui Dumnezeu”. Faptele de mai sus bine cunoscute, care au fost experiențate de mulți martori ai lui Iehova în trecutul recent, dovedesc totodată că drama profetică a cărții „Iosua”, privind oastea care trece Iordanul, și-a avut începutul spre împlinire în anul 1919 și își continuă cursul împlinirii până în ziua de azi.


ÎNCEPUTUL ÎMPLINIRII
20 Întemnițarea unor slujitori ai Domnului în anul 1918, a semănat frica în mințile multora dintre ceilalți. În primăvara anului 1919, cei întemnițați au fost eliberați, iar poporul Domnului a început să capete mai mult curaj. Porunca dată de Iosua, a fost de asemenea dată în anul 1919 de către Mai Marele Iosua, Isus Christos, adică: „Atunci, Iosua a poruncit ofițerilor poporului, spunând: treceți prin tabără și porunciți poporului: pregătiți-vă merinde, căci peste trei zile veți trece Iordanul acesta, ca să mergeți să luați în stăpânire țara pe care Domnul Dumnezeul vostru v-o dă în stăpânire” (Iosua 1:10,11).
21 Pregătirea hranei este necesară pentru o călătorie sau activitate continuă. Era în anul 1919, când a început activitatea de pregătire pentru publicarea unei reviste și a altor publicații și pentru clădirea organizației de serviciu, iar aceasta continuat timp de trei ani, până în anul 1922, când organizația vizibilă a Domnului Dumnezeu era în plină desfășurare și înaintată în lucrarea de mărturie ce creștea. În acea perioadă multă muncă de pregătire trebuia făcută, totuși, ea a fost realizată. Hrana spirituală era necesară, iar Domnul a asigurat-o; servii Săi, având mințile iluminate de scopurile dezvăluite ale lui Dumnezeu, au arătat și mai mult zel în ceea ce le fusese dat să înfăptuiască.
22 În împlinirea ilustrației profetice, fiecare dintre cei care au făcut legământ pentru a face voia lui Dumnezeu și care au rămas credincioși până la venirea Domnului la Templu și au primit judecată favorabilă de la Domnului, trebuie să meargă înainte și să facă lucrarea regatului. Cele „trei zile” menționate de Iosua, corespund celor trei ani în împlinirea profeției, din anul 1919 și până în anul 1922. Versetele 12 la 18, din primul capitol al cărții „Iosua”, arată că va exista o slăbire a mâinii, ci lucrarea trebuie făcută cu energie. Lucrătorii originali și credincioși ai lui Ilie
trebuie să meargă acum în serviciu și să îndeplinească „lucrarea Elisei”. Nimeni din rămășiță nu poate fi scutit de la acest serviciu. Nimeni nu se poate odihni pe laurii trecutului și să zică: „eu mi-am făcut partea mea; lasă pe ceilalți să facă acum”, ci toți trebuie în mod credincios să ia parte în această lucrare, împreună cu tovarășii lor. Nimeni nu poate angaja un înlocuitor ca să lucreze pentru el, lăsând ca lucrarea lui să fie făcută de altcineva, ci el însuși trebuie să lucreze. Cei care încearcă un astfel de mod de a se sustrage sau esuează să îndeplinească această lucrare, au fost avertizați prin cuvintele spuse de către Moise: „fiți siguri că păcatul vostru vă va ajunge ” (Num. 32:19-23). Cei credincioși în serviciu, au auzit porunca lui Iosua și au ascultat: „Ei au răspuns lui Iosua, spunând: tot ce ne-ai poruncit, vom face și oriunde ne vei trimite, vom merge” (Iosua 1:16). Aceste cuvinte exprimă sentimentul corect al celui angajat în lucrarea Elisei, dispus să lucreze și dispus lucreze în orice loc unde ar putea fi repartizat.
23 În timpul lucrării Elisei, cei care și-au arătat cu adevărat dragostea lor pentru Dumnezeu și regatul său, au răspuns la chemarea de a merge mai departe în serviciu, precum izraeliții au răspuns lui Iosua: „Așa cum l-am ascultat pe Moise în toate lucrurile, tot așa te vom asculta și pe tine; numai Domnul Dumnezeul tău să fie cu tine, așa cum a fost cu Moise” (Iosua 1:17).
24 Profeția a indicat că vor fi câțiva fricoși care vor deveni rebeli, iar faptele arată că unii au fost fricoși sau indiferenți și s-au răzvrătit împotriva poruncilor Domnului; referitor la aceasta este scris: „oricine va fi cel care se răzvrătește împotriva poruncii tale și nu te ascultă în tot ce îi poruncești, să fie pedepsit cu moartea; numai întărește-te și fi curajos” (Iosua 1:18).
25 Cei din perioda Elisei, care au fost fricoși și indiferenți, răzvrătindu-se, au fost alungați. Cei credincioși nu au avut timp și nici nu au fost dispuși să-i plângă pe cei care au căzut, ci ei au achiesat cu bucurie la judecata Domnului în înlăturarea celor necredincioși. Credincioșii și-au spus unul altuia și continuă să spună: „numai Domnul Dumnezeul tău să fie cu tine (...) numai fi tare și curajos”. Aceste cuvinte prefigurează pe cei care au fost plini de credință, încredere și curaj și care și-au menținut integritatea față de Dumnezeu, făcând lucrarea Elisei. Așa după cum au mers înainte în lucrarea Ilie, ei au continuat să meargă înainte și în lucrarea de mărturie din perioada Elisei, iar lor li s-a dat înțelegerea și aprecierea lucrării în care ei sunt angajați, știind că aceasta are de a face cu justificarea Numelui lui Iehova. Domnul le-a luminat mințile și le-a arătat că aceste drame profetice sunt ilustrații ale justificării.

40



40
TURNUL DE VEGHE
BROOKLYN, N.Y.


SPIONI
26 Un alt act din dramă este pus în scenă în acest moment, arătând o altă parte a operei interpretate. Bărbați au fost trimiși de către Iosua pentru a spiona teritoriul de dincolo de Iordan, înainte ca izraeliții să înceapă traversarea. „Și Iosua, fiul lui Nun, a trimis din Șitim doi bărbați să spioneze în secret, spunând, mergeți și vedeți țara, chiar Ierihonul. Și ei au plecat și au ajuns în casa unei prostituate care se numea Rahav și s-au cazat acolo” (Iosua 2:1). Numele celor doi oameni nu sunt date, pentru că persoanele individuale nu sunt importante; dar se pare că unul din ei a fost Salmon, care ulterior s-a căsătorit cu Rahav. A fost o misiune periculoasă căreia i-au fost repartizați acei oameni și au făcut-o cu discreție și în secret. Cu treizeci și nouă de ani în urmă, Moise l-a trimis pe Iosua și încă unsprezece oameni într-o misiune periculoasă, asemănătoare, în același teritoriu. În împlinire, Mai Marele Iosua, Isus Christos, a trimis de asemenea pe reprezentanții Săi la timpul potrivit, pentru a face lucrarea care le-a fost repartizată, după cum este scris: „Sfințește-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul. Cum M-ai trimis Tu pe Mine în lume, așa i-am trimis și Eu pe ei în lume.” „Și mă rog nu numai pentru ei, ci și pentru cei care vor crede în Mine prin cuvântul lor” (Ioan 17:17,18,20,21).
27 Cei doi oameni trimiși de Iosua, au reprezentat tot Israelul. Aceștia ar lua o privire asupra organizației inamice și a oamenilor din și despre Ierihon și despre atitudinea lor față de israeliți, deoarece la acel moment oamenii din Ierihon au auzit de venirea israeliților. Venirea lor le-ar permite oamenilor din Ierihon o oportunitate de a face bine sau rău celor doi mesageri. Spionarea teritoriului nu era necesară pentru Iehova, înainte să poată acționa împotriva Ierihonului și de aceea, este sigur că Iehova a făcut aici o ilustrație spre folosul altora. El l-a făcut pe Iosua să dea dovadă de prudență adecvată în a nu se baza pe Iehova pentru a face totul, în timp ce anumite lucruri erau în puterea și permisiunea oamenilor de a le face. De asemenea, aceasta a fost un test pentru cei doi spioni în ceea ce privește credința lor în Domnul, așa cum și cei doisprezece spioni au trebuit să-și arate credința lor, ce era testată, după ce Moise i-a trimis în Canaan.
28 O altă parte a acestei ilustrații, este că Iehova a remarcat o femeie în Ierihon care a arătat credință în Dumnezeu și care a fost folosită să facă parte din drama profetică, iar partea aceea a ilustrației arată că i s-a dat opotunitatea ca prin actele ei să-și arate credința ei în Dumnezeu și astfel să obțină aprobarea Sa, ceea ce a asigurat-o că ar putea fi cruțată cînd Ierihonul va cădea. Cu o altă ocazie, Dumnezeu a trimis doi îngeri în Sodoma și a dat o ocazie lui Lot să-și demonstreze credința, pentru ca el să poată fi salvat atunci când Sodoma va fi distrusă (Gen. 18:16; 19:1). Împlinirea acestei părți
a dramei profetice privind spionii și femeia, are loc după anul 1918, când martorii lui Iehova au mers înainte, făcând lucrarea ce le-a fost atribuită de către Cristos Isus, Mai Marele Iosua. Fiind „doi bărbați” în ilustrație, sugerează cele două părți care se angajează în lucrare și care întregesc rămășița martorilor lui Iehova, adică, partea mai în vârstă și partea mai tânără. Cei mai în vârstă, au fost acei care au supraviețuit perioadei Ilie și persecuției din anul 1919, și care au continuat să fie credincioși și pe care Domnul Isus i-a format în „slujitorul credincios și înțelept” (Mat. 24:45-47), iar partea a doua sau mai tânără, a fost compusă din cei care au devenit membrii ai „slujitorului credincios și înțelept” de la și după anul 1922. Ambele părți au fost preumbrite prin Naomi și Rut, precum și prin Mardoheu și Estera.
29 Spionilor le-a fost poruncit să vadă teritoriul și îndeosebi orașul Ierihon și mediul înconjurător. Numele Ierihon înseamnă (1) „mireasmă”, probabil datorită poziției aflată într-un loc al miresmei produs de creșterea unor tufe frumos mirositoare din abundență acolo; el mai înseamnă și „cetatea palmierilor” (Deut. 34:3) și (2) numele său mai semnifică „luna sa”, lucru care poate însemna că poporul Ierihonului se închina zeului Lunii. Oamenii acelei cetăți, erau descendenții lui Canaan, care a fost fiul lui Ham, cel care a căzut sub blestemul lui Noe (Gen. 10:15,16; 9:25,26). Aceasta arată că oamenii Ierihonului au fost verii lui Nimrod (Gen. 10:6- 9), și prin urmare, aceștia au fost închinători ai Diavolului. Cetatea Ierihon era plină de comori și avea legături comerciale cu Babilonul (Iosua 6:24; 7:21). Cetatea era situată pe locul care a devenit ulterior granița cu Efraim, teritoriu care însă a fost dăruit seminției lui Beniamin (Iosua 18:21; 16:7). Descrierea Ierihonului, a oamenilor săi și a împrejurimilor sale, arată că a ilustrat pe religioniștii „lumii rele prezente”, cunoscuți ca și „Creștinătate”, și care religioniști practică ceea ce este numit necorespunzător „religia creștină”, dar care este în fapt practica religiei Diavolului. „Creștinătatea”, prin practica ei religioasă, încearcă să se facă pe ea însăși „o mireasmă”, iar practicienii ei „miroas dulce și arată înțelept”. Aceasta o fac aplicând asupra lor minunatele și binecuvântatele promisiuni ale Bibliei, privitoare la cei care sunt imitatorii adevărați ai lui Isus Christos, care texte ale Bibliei nu au nici o aplicare la ei. „Creștinătatea” pretinde a fi organizația celor drepți, adică, cei care cresc drepți precum fac palmierii (Ier. 10:5; Ps. 92:12). Dar, „creștinătatea” este strâmbă asemenea unui sfredel. Are forma evlaviei sau a pietății evlavioase, dar neagă puterea lui Iehova Dumnezeu și se închină creaturii în locul Creatorului, dând onoare și laudă oamenilor și nu lui Dumnezeu și Domnului Isus Christos.

41



1 FEBRUARIE 1939
TURNUL DE VEGHE
41


Isus este autoritatea pentru afirmația potrivit căreia „Creștinătatea” este produsul Diavolului și pentru judecata lui Iehova scrisă împotriva „Creștinătății”, că ea trebuie să fie înjosită, adânc „umilită” și nimicită, ceea ce reprezintă însemnătatea numelui „Canaanit”.
30 Cetatea Ierihon trebuia să fie prima cetate a Canaanului dată de către Iehova în mâinile lui Iosua, comandantul Său care conducea oastea lui Israel. De aceea, aceasta trebuia oferită lui Iehova ca primele roade ale Canaanului. Izraeliții puteau să lase alte cetăți să rămână în picioare, nu însă și Ierihonul. El trebuia să cadă (Deut. 6:10,11). În mod asemănător, nu este nici o posibilitate pentru „Creștinătate” să rămână în picioare. Ca Ierihonul, ea trebuie nimicită complet. La Armaghedon, „Creștinătatea” este prima țintă de atac a Domnului, după cum arată multe dintre Scripturi. Armatele Sale o vor distruge prima dată și ea nu va mai fi niciodată restaurată sau reînviată. Asemenea unui lucru devotat, acesta este un lucru blestemat și trebuie să fie nimicit complet. (Lev. 27:28,29).
31 Acum, cu privire la îndeplinirea acelei părți a ilustrației referitoare la „cei doi bărbați”. Ei i-au reprezentat pe martorii lui Iehova, care cercetează țara, Ierihonul modern, „Creștinătatea”. Aceasta este împlinit prin faptul că Iehova le explică în Cuvântul Său privitor la organizația lui Satan, că religia formează partea cea mai importantă din aceasta, prin care oamenii sunt ținuți împreună în supunere. Martorii lui Iehova, prin studierea profețiilor descoperite și prin compararea lor cu faptele fizice ale istoriei, precum și cu faptele prezente, discern împlinirea și înțelegerea profețiilor și astfel ei sunt încurajați, iar speranța lor s-a întărit spre a putea înainta. Un asemenea discernământ, în special al organizației inamice, a început să fie făcut de cunoscut de Domnul pentru poporul Său, prin intermediul Turnului de Veghe, încă din 1921. Rețineți aici articolul despre Iosua 1:9, „Fii cu mult curaj”, paginile 90 și 91, unde „organizația Diavolului” a fost menționată pentru prima dată. Împotrivirea organizației lui Satan față de regatul lui Dumnezeu, a fost clarificată încă și mai mult, atunci când Domnul Isus, prin publicația Turnul de Veghe, a descoperit și a făcut să fie publicat în Martie 1925, articolul numit „Nașterea națiunii”. În anul 1926, a fost publicată cartea Eliberare prin care Domnul a dat poporului Său o viziune clară asupra organizației lui Satan, iar în anul 1929 a apărut cartea Profeție, cu o expunere mai detaliată a organizației lui Satan. De atunci, lucrarea de „spionaj” a fost continuată de acei credincioși devotați lui Dumnezeu și Regatului Său. Cuvântul „spion“ (după evrei) tradus în mod literal, înseamnă „a merge de-a lungul”, adică a face o recunoaștere. În timpul anilor menționați mai sus, martorii lui Iehova, care au fost ilustrați de cei doi oameni pe care Iosua i-a trimis să
spioneze țara, au făcut multă recunoaște în serviciul lui Dumnezeu, ei fiind trimiși în mijlocul organizației vizibile a lui Satan și intrând în comunicare cu oamenii, să stabilească care este poziția lor cu privire la Iehova și regatul Său sub Christos și atitudinea lor față de lume, precum și față de martorii Domnului. Acum, când noi relatăm modul în care Domnul și-a condus poporul în ultimii cincisprezece ani, putem observa cum a ilustrat Dumnezeu cursul acțiunii lor cu mult timp în urmă și cum și-a determinat poporul să meargă acolo, fără a cunoaște în momentul acela de ce procedau așa. Începând cu anul 1919, cu ajutorul lui Iehova și a lui Christos Isus, slujitorii săi credincioși de pe pământ au continuat lucrul, având încredere deplină în Domnul și cunoscând bine faptul că potivit promisiunii sale, el care le dirijează căile, va continua să procedeze la fel, să îi călăuzească și să-i protejeze; nu a contat pentru ei dacă știau sau nu de ce fac lucrarea, precum și ce însemna ea în acel timp, dar tot ce a fost necesar a fost ca ei să știe că erau îndrumați de Domnul și, prin urmare, acționau conform voinței Lui.


RAHAV
32 Ascultând porunca primită de la Iosua, cei doi spioni s-au dus și „au ajuns în casa unei prostituate, numită Rahav și s-au cazat acolo”. Evident că acolo nu existau hoteluri disponibile, în care se puteau caza, pentru a găsi un loc unde să doarmă și să se odihnească, în timp ce își continuau investigațiile. În afară de alte concluzii, noi trebuie să cunoaștem că Iehova i-a condus pe cei doi bărbați în casa lui Rahav pentru a face o ilustrație sau o parte a dramei profetice, prevestind astfel scopul Său. Din această cauză, nu există motiv să căutăm vină sau să criticăm pe acei oameni, sau pe Rahav sau pe altcineva, în legătură cu aceasta.
33 Femeia Rahav, datorită căii sale de acțiune, era o persoană cu o reputație proastă și pentru cei doi bărbați, a intra în casa ei însemna fără îndoială o probă asupra lor; dar ei , se supunea instrucțiunilor, fiind dispuși să meargă acolo unde au fost trimiși. Fără îndoială că în Ierihon au existat multe case de prostituție, dar Iehova i-a condus pe cei doi bărbați în cea de pe zidul cetății, unde era situată casa lui Rahav și a făcut-o din motive bine cunoscute Lui. Martorilor lui Iehova, înaintând în lucrare, le-a fost probată atât credința lor în Dumnezeu, cât și dorința lor de a se supune instrucțiunilor, de a merge la clasa aceea de persoane, care sunt mai puțin populare decât altele în această lume, chiar și în locuri locuite de persoane cu o reputație proastă și de a duce mesajul unor oameni, neavând o reputație prea bună. Întrucât Isus s-a lipsit de reputație, martorii săi credincioși nu se opresc să ia în considerare reputația lor. Iona a avut și el parte de o asemenea încercare, atunci când a trebuit să ducă mesajul la Ninive. Prostituatele nu sunt

42



42
TURNUL DE VEGHERE
BROOKLYN, N.Y.


întotdeauna responsabile pentru cursul vieții lor. Fără îndoială că „superiorii” cruzi ai lumii acesteia, care caută să se înfățișeze ca fiind respectabili, dar care de fapt, așa după cum se știe în general, sunt necredibili, au forțat multe femei tinere să calce pe o cale greșită și le-au adus într-o situație foarte umilitoare. Unele femei care s-au găsit într-o astfel de situație, au dorit cu sinceritate dreptatea și sunt mult mai dispuse să asculte mesajul Regatului și să dea atenție acestuia, decât religioniștii de sus, care par a fi pioși și puri, dar care sunt de fapt abominabili în fața lui Dumnezeu. Pompoși lideri religioși din mijlocul iudeilor, au venit la Isus să-și arate propria lor înțelepciune și pioșenie și I-au cerut să spună cu ce autoritate a lucrat El printre oameni, fără a avea permisiunea celor din poziții înalte. Aceiași cocoși l-au acuzat pe Isus de asociere cu vameșii, păcătoșii și prostituatele. Acei religioniști au pretins că sunt extrem de buni și respectabili, dar cu toate acestea, Isus le-a spus: „vameșii și curvele intră înaintea voastră în Regatul lui Dumnezeu” (Mat. 21:31). Reputația pe care o are cineva printre oameni, poate să nu îi aducă nici un câștig și poate duce la ruinarea acelei persoane, în timp ce a sta de partea Domnului, înseamnă totul.
34 Se pare că Rahav a fost folosită în ilustrația profetică pentru a arăta că oamenii aceia care au o reputație mai proastă decât alții, adică oamenii obișnuiți, sunt mult mai înclinați să creadă și să primească pe Domnul cu sinceritate și să meargă pe calea Sa, decât cei care au o bună reputație printre oameni și care au dorința de a primi favoarea și aprobarea oamenilor. Martorii lui Iehova află că oamenii obișnuiți sunt aceia care au cea mai bună dispoziție pentru a asculta adevărul despre și cu privire la Regat. Chiar așa s-a întâmplat atunci când Isus a fost pe pământ, când oamenii obișnuiți L-au ascultat bucuroși, în timp ce conducătorii s-au opus, L-au respins și L-au persecutat, fără îndoială gândind că prin acest mod de a proceda, ei se vor face mai populari printre semenii lor. Oamenii trebuie să recunoască faptul că au nevoie de ajutor și că ajutorul lor vine, nu de la oameni, ci de la Dumnezeu, prin Isus Christos și că acest ajutor trebuie primit înainte de a putea primi și exercita credință în Dumnezeu și Isus Christos. Ei trebuie să aibă dorința sinceră pentru o stare de dreptate. În această dramă profetică, Rahav a ilustrat acea clasa de persoane sincere și cu o inimă cinstită.
35 Numele Rahav este derivat de la verbul „a lărgi” și înseamnă ori (1),,întins”, „larg”, „spațios”, „încăpător” ori (2) „în larg” sau „în libertate”. Rahav, primind spionii, a arătat că era fără prejudecată și nicidecum îngustă la minte, patriotă naționalistă sau religioasă, care crede că prin salutarea unui steag sau spunând „heil” unui om lumesc, poate câștiga ceva profit. Mărturisirea ei
a arătat că mintea și inima sa au fost lărgite și mărite de lucrurile pe care le-a învățat, dar și că ea se temea de Dumnezeu. Al doilea al numelui, „în libertate”, se potrivește bine clasei pe care Rahav a ilustrat-o, o clasă de oameni care sunt liberi și stau departe de lanțurile religioasecare i-au ținut mult timp în constrângere sau i-au ținut în închisoare. Prin urmare, Rahav a ilustrat în această dramă pe cei cu inima sinceră, persoane sincere de bunăvoință, Ionadabii, care formează „marea mulțime”, adică „alte oi” ale Domnului și care sunt dintre acei „oameni nedoriți” (Țef. 2:1). „Și eu voi umbla în libertate (margin. „în larg”, în limba ebraică, rahav) pentru că eu caut hotărârile Tale” (Ps. 119: 45). Este obiceiul celor ultra-religioși, cei care fac pe evlavioșii, să spună celorlalți: Ce va crede lumea despre tine dacă nu te duci la biserică și dacă începi să împarți broșuri oamenilor obișnuiți?”. La aceasta clasa Rahav din timpul prezent, răspunde: „Noi căutăm aprobarea Domnului și nu ne pasă ce poate spune lumea despre noi. Noi lăsat lumea în urmă, pentru a asculta de Dumnezeu”.
36 Casa lui Rahav se găsea pe zidul cetății Ierihon, care pare să însemne faptul că ea era aproape în afară, departe de elita sau clasa importantă a Ierihonului. Când cetatea ar fi trebuit să cadă, locuința ei fiind pe zid, ar fi pus-o într-o situație extrem de periculoasă și doar puterea lui Dumnezeu putea să o salveze. La fel este descrisă și condiția ionadabilor de astăzi. Poziția lor este periculoasă și căderea organizației lui Satan, „Creștinătatea”, care este sigură, va însemna distrugerea lor, dacă acei ionadabi nu vor găsi ocrotire la Domnul. Rahav a auzit de Dumnezeul lui Israel și a crezut în El și ea trebuie să fi realizat pe cine avea să lase în casa ei, atunci când a primit pe cei doi bărbați. Conversația sa ulterioară, purtată cu cei doi, arată că ea avea credință în Dumnezeu. La fel, în timp ce martorii lui Iehova spionează teritoriul „Creștinătății”, clasa Rahav, adică oamenii cu bunăvoință față de Dumnezeu, va discerne că martorii lui Iehova sunt servii Celui Prea Înalt, despre care au auzit și ei doresc să afle mai multe despre Dumnezeu și căile Sale și să aibă ocrotirea Lui; de aceea ei primesc cu ușurință pe mesagerii Domnului și fac tot ceea ce pot pentru ei.


CERCETÂND DUREREA LOR
37 Gărzile Ierihonului știau că izraeliții și-au întins tabăra chiar peste Iordan, vizavi de Ierihon și atunci când ei au văzut doi străini în cetate, îndreptându-se spre casa lui Rahav, au raportat chestiunea conducătorilor politici ai cetății; „s-a dat de știre împăratului din Ierihon și i-au spus: Iată că niște oameni dintre copiii lui Israel au venit aici, astă noapte, ca să cerceteze

43



1 FEBRUARIE 1939
TURNUL DE VEGHE
43


țara” (Iosua 2:2). Acele gărzi care au făcut raportul au ilustrat pe religioniștii „Creștinătății” de azi, care acționează ca duhovnici și care stau de pază pentru a veghea ca nimeni să nu le invadeze teritoriul, să nu-i demaște și să nu interfereze cu îngrădirile pe care ei le-au așezat în jurul oilor captive. În schimb însă, în loc să intre ei înșiși cu îndrăzneală în acțiune, raportează conducătorilor politici și îi conving să intre în acțiune, să îi lovească și să îi rănească pe martorii Domnului. Experiențele repetate ale martorilor lui Iehova în teritoriul „Creștinătății”, se potrivesc exact acestei părți a ilustraței prezentate aici. Acei religioniști nu au la inimă interesele oamenilor, ci ei caută satisfacerea intereselor lor egoiste și au grijă ca atât cât stă în puterea lor, oamenii să fie ținuți în ignoranță cu privire la ceea ce fac ei și de faptul că martorii lui Iehova sunt feriți de ei și sunt persecutați, pentru că merg și spun oamenilor adevărul.
38 Conducătorii politici ai cetății au acționat imediat. „Iar regele Ierihonului a trimis la Rahab, spunând: „Scoate-i pe oamenii care au venit la tine, care au intrat în casa ta; căci ei au venit să cerceteze toată țara.” „(Iosua 2:3). La fel și astăzi, clerul sau conducătorii religioși, speră ca autoritățile politice să oblige pe Ionadabi să se supună și să mărturisească în instanță împotriva martorilor lui Iehova, ca să poată rezulta pentru martorii lui Iehova durere sau pagubă. Pentru ca Rahab să nu fi respectat porunca dată de poliție și care fusese emisă la îndrumarea ofițerilor superiori, care acționau la sfatul preoților religioși, ar fi fost destul de periculos pentru Rahab. Ei ar fi acuzat-o de adăpostirea dușmanilor. Dar Rahav, fără îndoială, a socotit că dacă predă pe cei doi spioni în mâinile ofițerilor, aceasta ar fi avut drept rezultat moartea lor și aceasta n-ar fi salvat Ierihonul de la cădere; în timp ce, primind pe cei doi spioni și protejându-i, ar arăta credința ei în Iehova Dumnezeu, singurul de la care putea primi ajutor. Ea a acționat după cum a afirmat Isus cu privire la străinii care fac bine Domnului, când a spus: „am fost un străin și totuși voi M-ați primit” de dragul Numelui lui Dumnezeu și din cauza bunăvoinței voastre față de Dumnezeu (Mat. 25:34,35).
39 Rahav și-a arătat credința în Dumnezeu, la fel cum Ionadabii sau „alte oi” își arată astăzi credința în Iehova și în Domnul Isus Christos. „Iar femeia i-a luat pe cei doi bărbați și i-a ascuns și a spus astfel: Au venit bărbați la mine, dar nu știam de unde erau.” (Iosua 2:4). Rahav a considerat favoarea lui Dumnezeu mult mai de dorit decât a avea favoarea regelui Ierihonului. Ea și-a arătat teama față de Dumnezeu și nici o frică față de oameni. Conduita ei a fost
aprobată de Domnul, așa după cum lucrul este scris în Scripturi: „De asemenea, Rahab, prostituata, nu era oare îndreptățită prin fapte, când primise pe soli și îi trimisese pe altă cale?” (Iac. 2:25). Credința ei a fost plăcută Domnului și pentru aceasta El a considerat-o dreaptă (Evr. 11:31). Astfel este arătat că, pentru protecție, credința în Dumnezeu este esențială.
40 Comentatorii religioși au luat în discuție Cuvântul lui Dumnezeu privitor la Rahav. Argumentul lor este că buna morală și supunerea față de legile țării, cereau ca Rahav să spună ofițerilor de poliție ai regelui starea faptelor, așa cum s-au petrecut, deși aceasta putea rezulta în moartea celor doi bărbați. Aceasta arată că astfel de critici, sunt fie ignoranți față de Scripturi fie, din motive egoiste, crează astfel de argumente, dorind să pară că sprijină buna morală și legile țării, indiferent de ce poate spune Dumnezeu, pentru ca ei, predicatorii, să poată avea o bună reputație printre oameni. Dacă Rahav ar fi urmat calea trasată de religioniști, ea și-ar fi arătat propriul său egoism și dorința sa de a-și salva propriul cap cu prețul vieților celor doi oameni care Îl reprezentau pe Iehova. În loc de aceasta, ea a arătat credință în puterea Dumnezeului Cel Atotputernic. Rahav nu a fost o trădătoare a celor care i-au adus informații și sfaturi bune. La fel și cei care formează astăzi „mulțimea mare”, refuză să trădeze pe mesagerii Domnului în mâinile dușmanului și astfel să producă pagubă lucrării de mărturie a Regatului. Adevărații Ionadabi își arată credința lor în Dumnezeu, știind că El va aduce întotdeauna ceea ce este mai bun și de aceea ei se bazează pe El, știind tot timpul că dacă ei fac bine martorilor Domnului, ei fac bine Domnului însuși. Astfel de oameni credincioși, par în ochii celorlalți „ca înșelători, și totuși adevărați” față de Dumnezeu și scopul Său drept (2 Corinteni 6:8).
41 Apoi, seara s-a așternut peste cetatea Ierihon, deoarece Rahav a menționat că era „timpul închiderii porții”. Ea a refuzat să fie de folos dușmanilor lui Dumnezeu. La fel și cei din „marea mulțime”, refuză să acorde asistență persecutorilor martorilor lui Iehova. Rahav și-a folosit istețimea și mintea și i-a ajutat pe cei doi bărbați să scape și de aceea ea a spus ofițerilor de poliție ceea ce îi va abate să le descopere urma (Versetul 5). Anticipând venirea ofițerilor care vor percheziționa casa, ea le-a dat drumul înăuntru fără a face vreo obiecție și apoi a vorbit cu aceștia, după ce a ascuns spionii. „Dar ea îi suise pe acoperiș și-i ascunsese sub niște mănunchiuri de in, pe care le întinsese în ordine pe acoperiș” (Iosua 2:6). Acoperișurile caselor în acel ținut erau plate și casa lui Rahav fiind deasupra zidului cetății, a ridicat

44



44
TURNUL DE VEGHE
BROOKLYN, N.Y.


acoperișul deasupra liniei vizuale a gărzilor și a oamenilor de pe alte acoperișuri. Ea nu era leneșă și aceasta este arătat prin faptul că ea adunase in și îl pusese pe acoperișul casei sale, și l-a folosit pentru un scop bun. „Cine poate găsi o femeie virtuoasă? căci prețul ei este cu mult peste rubine.Ea caută lână și in și lucrează de bună voie cu mâinile ei. Farmecul este înșelător și frumusețea este zadarnică, dar femeia care se teme de Domnul va fi lăudată” (Prov. 31:10,13,30).
42 La fel și cei din „mulțimea mare”, nu sunt leneși, ci sunt harnici și productivi. Ei pot părea în ochii lumii ca fiind necurați și necredibili, ca și o prostituată, dar ei sunt harnici și apreciază privilegiile lor de a sluji pe Iehova Dumnezeu și astfel ei sunt ocupați să facă așa pe măsură ce oportunitățile apar, iar ei servesc cu bucurie. (Rev. 7:15).
43 Ionadabii, care sunt iubitori ai dreptății, văd cursul drept al martorilor lui Iehova și anticipând necazul ce va veni asupra lor, pentru că ei transmit cu credință mesajul Domnului, ei iau măsuri de precauție pentru a aranja protecția martorilor lui Iehova și fac tot ceea ce pot pentru a le proteja interesele. Experiențele abundente , pe această cale ale martorii lui Iehova,
susțin pe deplin această concluzie. O astfel de acțiune din partea Ionadabilor, primește aprobarea Domnului și aceasta este arătat de ceea ce s-a întâmplat apoi cu Rahav, iar apoi de atitudinea lui Ionatan față de David, atunci când el a recurs la un șiretlic pentru a devia drumul dușmanilor lui David, persecutorii lui cruzi, de pe urmele sale. El l-a ajutat pe David să scape de dușmanii lui. De asemenea, Rahav i¬a ajutat pe cei doi bărbați din armata Domnului să scape de dușmani și astfel a făcut un serviciu organizației Domnului. În ambele instanțe, sunt ilustrați Ionadabii, care își arată credința în Dumnezeu și în Domnul Isus Christos, făcând tot ceea ce pot pentru a ajuta bărbații și femeile credincioase, care duc oamenilor mesajul Domnului în timpul prezent.
44 Poliția Ierihonului a ascultat raportul lui Rahav și a plecat imediat în urmărirea celor doi bărbați, cu scopul declarat de a le face rău. Tot la fel, de când Domnul a început să adune la Sine pe „altor oi”, conducătorii religioși incită funcționarii politici și echipa de bătăuși, să-i urmărească pe martorii lui Iehova și să le facă rău. Care este acum calea potrivită pe care Ionadabii să o urmeze, pentru a putea obține aprobarea lui Dumnezeu? și este ilustrat acest lucru în drama profetică înregistrată aici?
(Va urma)


PRIMA TRÂMBIȚĂ
În minunata descoperire trimisă lui de către Domnul, apostolul Ioan a văzut pe Mielul lui Dumnezeu primind din mâna lui Iehova Dumnezeu un sul, iar acesta era pecetluit cu șapte peceți; și l-a văzut pe Miel rupând una câte una cele șapte peceți, precum și evenimentele care au urmat după deschiderea fiecăreia. Descrierea apostolului Ioan (Apoc. 8:1-6), continuă: „și când El a rupt pecetea a șaptea, s-a făcut în cer o tăcere de o jumătate de ceas. Și am văzut pe cei șapte îngeri care stăteau înaintea lui Dumnezeu; și li s-au dat șapte trâmbițe (...) Și cei șapte îngeri care aveau cele șapte trâmbițe s-au pregătit să sune din trâmbițe”.

Deoarece Scripturile sunt scrise pentru încurajarea și mângâierea poporului consacrat al lui Dumnezeu, peste care a venit sfârșitul lumii (Rom. 15:4; 1Cor. 10:11) și deoarece cartea „Apocalipsa” este o profeție și Dumnezeu este interpretul profeției (2Pet. 1:20:21), este de așteptat ca Dumnezeu, prin intermediul celor numiți de El, prin îngeri și mai ales prin căpetenia lor, Isus Christos, să facă pe poporul Său de pe pământ, să îndeplinească unele lucruri care să fie în împlinirea profeției, iar apoi să arate celor consacrați împlinirea acestora pentru încurajarea și mângâierea lor. Acesta este un act de iubire din partea lui Dumnezeu, căci Dumnezeu este dragoste.

Îngerii au continuat să sune din trâmbițe. Faptele par a arăta în mod clar că s-a întâmplat în anul 1922, că primul înger a început să sune din trâmbița lui, iar poporului consacrat al lui Dumnezeu i-a fost dată o parte în aceasta; în mod cuvenit, după ce au trecut opt ani, Domnului i-a plăcut (în anul 1930, prin publicarea
cărții Lumină, volumele I și II) să arate poporului Său felul în care au jucat un rol în ceea ce privește împlinirea profeției, deoarece ei au fost instrumentele Sale devotate și supuse. Numele Lui să fie lăudat! Toată onoarea și gloria să-I fie dată. Duminică, 10 septembrie 1922, mai mult de zece mii de persoane din poporul lui Dumnezeu, s-au adunat la Congresul Internațional din Cedar Point, Ohio, Statele Unite ale Americii. Celor prezenți li s-a oferit o rezoluție, susținută de o argumentare orală, care a și fost adoptată în unanimitate. Acea rezoluție era o proclamație, declarând că Iehova este Dumnezeu și Christos este Rege, iar Împărăția Sa a sosit. Aceasta a fost o provocare pentru conducătorii părții vizibile ai organizației Diavolului, pentru a dovedi că omul are înțelepciune să guverneze Pământul, sau altfel, să admită adevărul Cuvântului lui Dumnezeu, că pacea, prosperitatea, viața și fericirea pot veni doar de la Iehova, prin Isus Christos. Incidental, este de menționat faptul că un aparat electric cu o goarnă mare sau trompetă, denumită comercial Magnavox, pentru că mărește volumul vocii vorbitorului, a fost folosit pentru a amplifica vocea vorbitorului și toți cei prezenți au putut astfel auzi ceea ce s-a transmis. Ființe umane vizibile, au făcut ca mesajul să fie transmis acolo, deși a fost un mesaj al Domnului trimis prin îngerii Săi invizibili, deoarece, fără îndoială, aceștia sunt investiți cu autoritatea să dirijeze cursul membrilor pământești ai organizației lui Dumnezeu. Documentul zice, după cum urmează:


REZOLUȚIE
(Adoptată de către Asociația Internațională a Studenților în Biblie,

}}

45



1 FEBRUARIE 1939
TURNUL DE VEGHERE
45


la Congresul din Cedar Point, Ohio, duminică 10 septembrie, 1922).

„Noi, Studenții Internaționali ai Bibliei, reuniți în congres, am considerat ca o datorie și un privilegiu să transmitem acest mesaj națiunilor de pe pământ: Ca un corp de creștini consacrați pentru a asculta și a-L urma pe Domnul și Mântuitorul nostru Isus Christos, ne opunem să ne angajăm în războaie, revoluții, anarhii sau violențe de orice natură; suntem împotriva înșelătoriei și minciunii practicate împotriva oamenilor, prin prezentarea într-o lumină falsă a Cuvântului lui Dumnezeu sau în oricare alt mod. Noi dorim în mod sincer pacea, prosperitatea și binecuvântarea oamenilor cu viață, libertate și fericire și susținem că singurul mijloc prin care acestea pot fi îndeplinite, este domnia lui Christos. În lumina Cuvântului lui Dumnezeu și îndeosebi a profeției împlinite, noi declarăm următoarele, ca o prezentare reală a faptelor, în legătură cu stările prezente:

1. Conducătorii pământului s-au fălit în mod repetat că Războiul Mondial a fost dus spre a face lumea mai sigură pentru democrație, afirmație care s-a dovedit a fi o înșelăciune și o cursă.

2. Conferințele internaționale de la Paris, Washington, Geneva și Haga, la care au participat bancheri și oameni de stat și care au fost aprobate de către întregul cler al lumii, ținute cu scopul declarat de a stabili pacea pe pământ, au eșuat în atingerea rezultatelor dorite.

3. Toate națiunile de pe pământ sunt acum în suferință și nedumerire, după cum Domnul a prezis că vor fi în acest timp și că toată structura socială și politică este amenințată de fărâmițare totală; iar conducătorii de stat și guvernanții pământului, fiind conștienți de acest fapt și de neputința lor de a stabili pacea și prosperitatea, cheamă în mod frenetic bisericile confesionale să salveze lumea de la dezastru.

4. Este dorința tuturor națiunilor și oamenilor de pe pământ, să poată locui în pace și să se bucure de viață, libertate și fericire.

5. Oamenii sunt induși în eroare de către cei care încearcă să instaureze aceste lucruri, prin intermediul conferințelor internaționale și acordurilor, sub forma Ligii Națiunilor.

De aceea, noi chemăm națiunile pământului, conducătorii și guvernanții lor, precum și preoțimea bisericilor confesionale ale pământului, urmașii și aliații lor, pe marii oameni de afaceri și marii politicieni, să-și aducă dovada pentru a justifica poziția pe care o ocupă atunci când declară că ei pot stabili pacea și prosperitatea pe pământ și pot să aducă fericire pentru omenire; deoarece ei au eșuat în îndeplinirea acestui scop, noi îi chemăm să asculte mărturia pe care le-o oferim în calitate de martori ai Domnului și îi lăsăm să spună dacă mărturia noastră este sau nu adevărată. Sprijinindu-ne pe Cuvântul lui Dumnezeu și pe relațiile Sale providențiale cu omenirea prin Isus Christos, noi, în calitate de martori ai Săi, susținem și mărturisim, următoarele:

1. Războiul mondial, care a început în anul 1914 și care a fost urmat de mari epidemii, foamete și revoluții în multe părți ale pământului, a avut loc exact așa după cum Domnul a prezis.

2. Anul 1914 a marcat, în mod oficial, sfârșitul lumii vechi și Christos, Regele de drept, și-a luat puterea ca rege.

3. Domnul Isus Christos este acum prezent,
invizibil omului și își continuă lucrarea de stabilire a Împărăției Sale, pentru care și-a învățat urmașii să se roage.

4. Satan, fiind de mult timp dumnezeul acestei lumi, a înșelat oamenii de stat, bancherii și clerul, făcându-i să creadă că prin acorduri internaționale sau alte eforturi comune, ei pot împlini dorința tuturor națiunilor.

5. Toate organizațiile lumii prezente, constituie partea vizibilă a imperiului sau organizației lui Satan și că imperiul lui Satan trebuie acum să cadă înaintea marșului Regelui glorios.

6. Toate conferințele internaționale și toate acordurile sau tratatele rezultate din acestea, inclusiv Liga Națiunilor și alte uniuni asemănătoare, trebuie să dea greș, deoarece Dumnezeu a hotărât astfel.

7. Toate eforturile organizațiilor bisericești confesionale, a clerului și aliaților lor, de a salva și de a stabilii ordinea lucrurilor pe pământ și de a aduce pacea și prosperitatea, trebuie neapărat să dea greș, deoarece ei nu constituie vreo parte a Împărăției lui Mesia.

8. Din contră, în timpul războiului mondial, clerul acestor diferite biserici confesionale a fost neloial Domnului Isus Christos, pentru că s-au unit în mod nelegiuit cu marii oameni de afaceri și marii politicieni în scopul promovării războiului mondial; ei le-au predicat oamenilor în tranșee și le-au spus în mod fals și hulitor, că moartea lor pe câmpul de luptă va fi considerată ca o parte a ispășirii lui Isus Christos.

9. Ei au abandonat pe Domnul și Împărăția Sa și s-au arătat neloiali, unindu-se în mod voit cu organizația lui Satan și anunțând cu îndrăzneală lumii, că Liga Națiunilor este expresia politică a Împărăției lui Dumnezeu pe pământ, afirmație care, făcută astfel, a disprețuit cuvintele lui Isus și ale apostolilor.

10. Mai departe, susținem și declarăm că aceasta este ziua răzbunării lui Dumnezeu împotriva imperiului vizibil și invizibil al lui Satan.

11. Restabilirea lumii vechi este o imposibilitate; a sosit momentul pentru stabilirea Împărăției lui Dumnezeu prin Isus Christos și toate puterile și organizațiile care nu se supun de bună voie domniei drepte a Domnului, vor fi nimicite.

12. Dacă politicienii i-ar reprezenta în mod credincios pe oameni și marile afaceri ar înceta să exploateze poporul, iar preoții ar spune oamenilor adevărul cu privire la aranjamentul lui Dumnezeu, iar oamenii ar înceta violențele, Împărăția lui Mesia ar fi stabilită de către El, fără alte necazuri sau chinuri, dar refuzând să facă astfel, peste puțin timp, un necaz mult mai mare trebuie să urmeze.

13. Din această cauză plutește în prezent o mare nenorocire asupra națiunilor pământului și această nenorocire este gata să se năpustească asupra lor, după cuvintele lui Isus Christos, un mare necaz cum n-a fost niciodată de la întemeierea lumii și nici nu va mai fi.

Noi, însă, susținem și declarăm că Împărăția lui Mesia este remediul complet pentru toate bolile omenirii și va aduce pace pe pământ și bunăvoință oamenilor;

46



46
TURNUL DE VEGHERE
BROOKLYN, N.Y.


cei care se supun de bunăvoie domniei Lui drepte începute acum, vor fi binecuvântați cu pace durabilă, viață, libertate și fericire fără sfârșit”.

De aceea, noi aducem oamenilor de pe pământ mesajul lui Dumnezeu de vești bune, conținut în Biblie, Cuvântul Său al adevărului; noi le vestim mesajul Său al păcii și mântuirii veșnice, ca mărturie a faptului că Regele glorios, Mântuitorul omului, este prezent în mod invizibil și Și-a început domnia; lumea veche, de sub stăpânirea lui Satan, s-a sfârșit și va fi sfărâmată în curând în bucăți, spre a face loc Împărăției veșnice a dreptății stabilite acum, iar milioane de oameni care trăiesc acum pe pământ, dacă se vor supune legilor acelei Împărății drepte, vor continua să trăiască și nu vor muri niciodată. Noi chemăm toate națiunile pământului, neamurile și limbile, care iubesc dreptatea și urăsc nedreptatea, să recunoască și să aprecieze în mod liber că Iehova este singurul Dumnezeu adevărat și că iubitul Său Fiu, Isus Christos, este Regele regilor și Domnul domnilor”.

Este consemnat la Apocalipsa 8:7, că primul sunet de trâmbiță a fost urmat de „grindină și foc amestecat cu sânge”, fiind „aruncat asupra pământului”. Aceste simboluri sunt folosite cu semnificații adânci. Grindina este un fenomen, „un semn și o minune” care slăvește pe Domnul și îi împlinește voința (Ps. 148:7,8; Ex. 9:29; Ezech. 38:21,22). Aceasta este rece, grea și nimicitoare pentru minciuni și mincinoși. Ea este păstrată pentru timpul de necaz și aceasta nimicește, în conformitate cu Isaia 28:2-17; Hagai 2:17; Iov 38:22,23. „Grindina” este cea care îi face pe oamenii neconsacrați să hulească; așa citim în Apocalipsa 16:21. „Focul” simbolizează mânia lui Dumnezeu, distrugerea și nimicirea dinaintea oștilor lui Dumnezeu, care execută judecățile Sale (Ps.50:3; 97:3; 79:5; Ioel 2:3; Luca 12:49). „Sângele” vărsat este simbolul morții, el murdărește și întinează pe cei ce se ating de el. Aceste simboluri în fraze figurative, descriu efectele „proclamației” asupra celor din organizația lui Satan.

Proclamația amintită mai sus, a acuzat națiunile pământului, care s-au pătat și murdărit cu sânge de om, vărsat pe nedrept, iar clerul ce în mod ipocrit se pretinde a fi reprezentantul lui Dumnezeu, este în mare măsură responsabil pentru aceasta. Rezoluția a acuzat clerul și aliații săi, că au recurs la minciună, fraudă și înșelătorie spre a rătăci și exploata poporul, precum și a prezenta pe Dumnezeu și
Împărăția Sa, într-o lumină falsă. Acestea au fost adevăruri tari și nimicitoare pentru minciuni. Presa a acordat spații largi rezoluției. Ziua de 31 Octombrie 1922, a marcat începutul distribuirii rezoluției în întreaga lume, precum și argumentele în sprijinul acesteia în multe limbi, mai mult de patruzeci și cinci de milioane de exemplare fiind puse în mâinile conducătorilor și oamenilor. Partea vizibilă a organizației lui Satan, a primit acest mesaj și efectul a fost descris de Domnul în simbolurile care urmează:

„O treime a pământului a fost arsă și o treime din copaci au fost arși și toată iarba verde a fost arsă” (Apoc. 8:7). Oamenii de pe pământ, pot fi împărțiți în mod potrivit în trei categorii: (1) agricultori; (2) meșteșugari, mecanici, marinari și alte categorii de muncitori și (3) bancheri, religioniști și politicieni, ultima categorie formând clasa conducătoare. Proclamația a fost o provocare pentru ultima categorie, pentru a-și aduce în față martorii și a-și dovedi poziția, sau să admită că sunt mincinoși, iar eșecul lor în această direcție, îi plasează într-o poziție lipsită de respect și dovedește faptul că sfaturile lor sunt fără valoare, de aceea ei trebuie să admită acest lucru.

„O treime din copaci a fost arsă”. Copacii reprezintă grupul egoist, înălțat și conducător al ființelor vii care își trag hrana de la oameni și își aruncă umbra asupra pământului. „Toată iarba verde a fost arsă”, Isaia 40:6,7 arată că „oamenii sunt ca iarba” și se veștejesc când spiritul lui Dumnezeu suflă peste ei. „Iarba verde”, ar reprezenta speranțele oamenilor, existente în schemele și planurile declarate ale clasei conducătoare. Acestea sunt „arse” și astăzi poporul nu-și mai pune speranța în strategiile oamenilor.

Cele patruzeci și cinci de milioane de exemplare ale acestui mesaj al adevărului, au fost un mijloc bun pentru a arăta oamenilor că ei nu pot aștepta nici o binecuvântare din partea organizației Diavolului, reprezentată pe pământ de către oameni egoiști. Pământul pârjolit, copacii și iarba uscată, constituie o priveliște dezolantă pentru organizația Diavolului de pe pământ și această imagine este descoperită oamenilor. Preoții și-au avertizat turmele să nu citească „Proclamația” de mai sus și literatura însoțitoare, dar avertismentul lor nu a fost băgat în seamă (vezi Turnul de Veghere, 1923, pagina 83).


SCRISORI


BINECUVÂNTĂRILE LUI IEHOVA AU FOST ABUNDENTE

Dragă frate Rutherford, Mulțumim Învățătorilor noștri pentru privilegiul pe care l-am avut în anul care a trecut, de a lucra neîntrerupt pe teren. Datorită harului Său, am pus în mâinile oamenilor 555 de cărți legate și 5.012 broșuri; deci, un total de 5.567. Am lucrat în Siria și Sanjak. În orașele Alexandretta, Laodicea și Antiohia, am găsit un spirit foarte deschis și am plasat literatură peste așteptările noastre. Binecuvântările Tatălui nostru iubit au fost abundente. Satan a făcut să fim arestați, însă după ce am pus o bună mărturie autorităților despre lucrarea noastră, am fost eliberați.

Un fost procuror și fiul său, un judecător, în timpul celor două vizite făcute, s-au aprovizionat cu toate cărțile în arabă pe care le aveam, precum și din cele pe care le aveam în limba franceză. De asemenea, directorul unui punct vamal a luat toate cărțile în limba franceză, iar un alt om de afaceri, a primit toate cărțile în limba arabă.
Am vizitat și doi episcopi arabi, la intrarea în locuința unuia l-am găsit citind cartea Guvernare. El ne-a primit în mod amabil și s-a aprovizionat cu încă alte trei cărți. Celălalt episcop ne-a primit de asemenea, politicos și a luat patru cărți legate și câteva broșuri. Aici, clerul ortodox nu este persecutor și nu a fanatizat oamenii. Unii oameni ne-au vizitat acasă spre a se aproviziona cu literatură și aceștia, întocmai ca și ceilalți, ne-au cerut să îi vizităm la casele lor.

Mulțumim Învățătorilor noștri pentru hrana de care s-au îngrijit pentru noi și pentru ionadabi, care ne dau curaj, credință, putere și imbold prin participarea la „lucrarea Sa ciudată”, până ce, orice urmă a organizației stricate a lui Satan va fi nimicită, iar Numelui Atotputernicului Dumnezeu i se va da lauda și onoarea care i se cuvine (Ps. 150). Fie ca Iehova să te binecuvânteze cu înțelepciune și putere spre a putea termina lucrarea încredințată ție, aceasta este rugăciunea noastră zilnică. Cu multă dragoste, frații tăi prin harul Său,

PETROS și CALLIOPE LAGAKOU, Siria.

47



1 FEBRUARIE 1939
TURNUL DE VEGHERE
47


MINUNATUL ARANJAMENT AL LUI IEHOVA

DRAGĂ FRATE RUTHERFORD, În anii din urmă m-am reținut de a interveni în timpul tău prețios, cu toate acestea, articolul „Organizația”, din Turnurile din 1 și 15 iunie, m-a îndemnat să mă adresez ție în câteva cuvinte, ca unul pe care Iehova îl folosește în serviciul Său credincios, mulțumindu-I Lui pentru aranjamentul minunat pe care l-a adus în existență, pentru organizația Sa vizibilă, după cum reiese din cele două reviste Turnul de Veghere.

„Doamne, am iubit locașul casei Tale și locul unde locuiește slava Ta”, mă bucur să văd că Numele lui Iehova ocupă locul potrivit în organizația Sa vizibilă. Ce bucurie este să văd sfârșitul „Regulii casei pentru fericire deplină”, cuprinzând „drepturile femeilor” și a altor proceduri nescripturale, care supuneau sufletele unor păreri locale și judecăți individuale în locul Stăpânirilor Înalte, aducând prin aceasta hulă asupra Numelui lui Iehova.

Este adevărat că numai în trecutul recent, Societatea i-a desemnat pe toți din organizație ca „servi”, dar eu observ încă faptul că, cu mult timp înainte de aceasta, în corespondența cu frații tăi, tu însuți te recunoști ca „al vostru frate și serv, prin harul Său”. Sunt încântat a servi în organizația teocratică a Celui Prea Înalt, oriunde voi fi numit.

Lăudând pe Iehova, bogate binecuvântări vor urma asupra serviciului tău credincios în această emoționantă zi a bătăliei Sale; cu multă dragoste, eu sunt Unul din frații tăi și împreună servi, MAUD ROSSON YUILLE, Brazilia.


O REALĂ MÂNGÂIERE ȘI BUCURIE

DRAGĂ DOMNULE, Cu ceva timp înainte, doi dintre martorii lui Iehova m-au vizitat și după ce am discutat ceva timp despre lucrarea Împărăției și după ce am ascultat câteva înregistrări ale cuvântărilor tale, mi-au înmânat câteva din cărțile tale, Creațiune, Harfa lui Dumnezeu, Guvernare. De atunci, am mai cumpărat și altele; pot spune, perfect adevărat, că mi-au adus mai multă bucurie și înțelegere a Bibliei, decât am avut înainte. Am fost scârbită mereu de biserică (de orice denominațiune), dar cu toate acestea am simțit o mare nevoie de a înțelege unele explicații ale Bibliei. Aceasta am găsit-o în cărțile tale. Acum, pot înțelege reala mângâiere și bucurie ce se găsește în Biblie, iar aceasta mi-a schimbat întreaga viață și atitudinea față de oameni.

Cu siguranță, organizația lui Satan și-a încordat toate puterile în această criză din urmă în Europa, iar domnul Chamberlain pare a cădea exact în mâinile sale.

Voi lua mai multe din cărțile tale, spre a le da oamenilor care sunt foarte necăjiți în aceste timpuri prezente, în speranța că ei vor putea găsi aceeași mângâiere și încurajare pe care eu am găsit-o în ele. Cu sinceritate,

D-na MARY HALL, Australia.
BUCURIE ȘI BINECUVÂNTĂRI ÎN SERVICIUL LUI IEHOVA

DRAGĂ FRATE RUTHERFORD, Chiar acum ne-am întors în Franța de la cel mai minunat dintre toate congresele la care am participat vreodată, din Royal Albert Hall, Londra. Am simțit că trebuie să îți scriem, să-ți spunem despre marea bucurie și despre multele binecuvântări pe care le primim în mod constant în serviciul Marelui nostru Iehova Dumnezeu.

Perspectiva ionadabilor, este emoționantă. Fratele Harbeck s-a adresat grupei din Paris joi seara (sala era plină și mulți stăteau în picioare) și ei erau de asemenea încântați. Majoritatea erau ionadabi.

Am mers în Anglia pentru odihna noastră anuală și pentru a participa la congresul din Birmingham. Când am auzit, prin telefon, știrile minunate despre un congres internațional, am decis să stăm în Anglia și să lucrăm aici până la marele eveniment. Ne-am bucurat de această schimbare; trebuie să spunem că lucrarea în Anglia este mult mai ușoară comparativ cu Franța. Fără împotrivire, fără probleme cu poliția, iar majoritatea oamenilor sunt amabili și calmi. A fost privilegiul nostru să lucrăm afară, acolo, în acești șapte ani și jumătate trecuți și am simțit într- adevăr că eram într-o luptă. Față de portarii din Paris, câinii de la țară, evitând poliția și jandarmii, simțeam că era ceva în neregulă dacă toate decurgeau cu atâta ușurință.

Simțim de asemenea că trebuie să spunem câteva cuvinte despre amabilitatea și iubirea pe care am primit-o de la cei din biroul de aici, ceea ce ne-a făcut să fim fericiți că ne-am întors.

Acum, am vrea să vă spunem că vă iubim foarte mult și suntem cu voi din toată inima în lucrarea încredințată nouă de Iehova. Fie ca Iehova să vă binecuvânteze din abundență, să vă păstreze și să vă dea putere. Tovarășii voștri de luptă

TOM și JESSIE MUSGRAVE, pionieri.


A SERVI PE IEHOVA ÎN MOD REAL ȘI ADEVĂRAT

DRAGĂ FRATE RUTHERFORD, Salutări în Numele lui Iehova! Suntem fericiți și emoționați pentru privilegiul împărtășit cu tine și cu alții, care în mod real și adevărat servesc pe Iehova în această zi minunată a laudei Sale.

Suntem adânc recunoscători Domnului în acest timp pentru privilegiul de a fi angajați în serviciul de pionier special, ocazie care ne este deschisă în toată plinătatea ei și este frumos să vezi, să apreciezi și să ajuți pe cei cu bunăvoință, să devină o parte a „marii mulțimii”.

Bucuria și speranța noastră crește după studierea noului aranjament al organizației, în vigoare acum pe întreg pământul, aducând astfel armonie perfectă, pace și o activitate precisă. Acum, când studiem seria de articole „Umpleți pământul” din Turnul de Veghere, cu siguranță întreg poporul Domnului se bucură pentru o asemenea înțelegere încântătoare.

Vă asigurăm de iubirea noastră creștină, împreună cu cele mai bune gânduri. Frații voștri și tovarăși vestitori,

FRATELE ȘI SORA WILLIAM H.WALTERS.

}}



CARTE ANUALĂ PENTRU 1939
Cartea anuală pentru 1939, nu este doar o înregistrare detaliată și cuprinzătoare a activității martorilor lui Iehova în timpul anului trecut, ci este de asemenea un rezumat de informații privitoare la dezvoltarea din timpul prezent și deci, folositoare și necesară pentru toți vestitorii activi, pentru a o avea acum ca o referință la îndemână. Aceasta, în întregime, a fost pregătită de către președintele Societății. De asemenea, există comentariul său al cărții anuale din 1939, un text zilnic și explicația textului din fiecare zi a anului, explicațiile fiind culese din Turnul de Veghere. Fiecare vestitor activ al Împărăției și toți cei ce caută drumul către Sion, trebuie să fie echipat cu această nouă Carte Anuală. Pentru că ediția este limitată, contribuția pentru o copie este de 50c, acesta cuprinzând costul de producție.
CALENDAR PE 1939
Textul anual pentru anul 1939 este potrivit: „dar ei nu te vor putea birui” (Ier. 1:19). Toți cei ce sunt de partea lui Iehova, a Regelui și a Împărăției Sale, pot avea în mod corespunzător promisiunea Sa de îmbărbătare, zilnic înaintea atenției lor în timpul acestui an, 1939. Acest text este scos în evidență pe noul calendar al Societății, însoțit de o minunată imagine în trei culori, arătând în mod simbolic împlinirea emoționantă a promisiunii către clasa Ieremia de azi și a însoțitorilor ei. În partea de jos, apare scrisoarea președintelui, ce scoate în evidență perioadele de serviciu unit pentru anul 1939, o referință la îndemână pentru vestitorii Împărăției. Calendarul are de jur împrejur, datele anului. Trimis la comandă, cu 25c bucata sau 1$ pentru cinci bucăți, la adresă.

48



EXPERIENȚE DE TEREN


PROGRES ÎN STATELE UNITE

„Aici, lucrarea înaintează în mod minunat. Am avut o mulțime de vizite ulterioare și timp de o oră, punem fonograful cu cuvântările Privește faptele în față, Umpleți pământul și Fascism sau Libertate; mulți oameni pot vedea că religia este o mare cursă. Ne străduim să creștem numărul vizitelor ulterioare în fiecare lună.


DE CE TREBUIE CA ALȚII SĂ ASCULTE CUVÂNTĂRILE ÎNREGISTRATE
„Un predicator baptist și soția sa, care au auzit cuvântarea fratelui Rutherford Privește faptele în față, a ajuns la concluzia că avusese prejudecăți împotriva lui Rutherford din cele auzite de la alții despre el, până când a auzit el însăși transmisiunea de la radio și și-a schimbat părerea. A luat cărțile Dușmani, Bogăție, Harfa și Avertisment, le-a citit și s-a arătat foarte interesat.


PIONIER SPECIAL, SERIA „AVERTISMENT” ȘI UN CATOLIC

„Perspectivele pentru o grupă activă sunt foarte luminoase aici. Într-o locuință, a fost organizat un studiu din cartea Dușmani. Prima întâlnire a fost ținută duminica trecută și au participat zece persoane. Un studiu din revista Turnul de Veghere, a fost stabilit să înceapă sâmbăta viitoare (3 decembrie) la ora șapte și să continue în fiecare sâmbătă seara. Acest studiu va fi ținut la locuința domnului (...), care până acum zece zile, nu auzise niciodată adevărul. Soția sa a avut câteva broșuri, dar nu a lăsat ca soțul ei să știe de ele. În timpul lucrării din casă în casă, ea a luat cartea Dușmani și a fixat o întâlnire pentru o vizită ulterioară. După ce a ascultat seriile de cuvântări Avertisment, domnul (.) a început să citească cartea Dușmani și în timp ce ajunsese pe la mijlocul ei, entuziasmul lui crescuse. El a fost crescut ca și catolic. În timpul războiului a plecat într-o zi de luni împreună cu un prieten cu care fusese pe front, să se spovedească și să se împărtășească. În următoarea sâmbătă, la câteva ore după ce părăsise biserica, l-a văzut pe „sfântul părinte”, ce le iertase păcatele, prea beat pentru a se putea ține pe picioare. De atunci, nu a mai fost la biserică. Soția sa a spus că atunci, pentru prima dată în cei douăzeci și nouă de ani ai ei, a primit o lumină din Biblie. Și-au plănuit să iasă în serviciu de teren duminică. Ei spun deja veștile bune celor din jur, astfel că șeful lor i-a blestemat”.


ÎNFRUNTÂND O ACUZAȚIE FALSĂ A UNUI PREOT

„Un preot catolic se plimba printr-o benzinărie, chiar unde îmi instalasem fonograful. Preotul: și la ce te aștepți de la acești oameni după ce vor auzi înregistrarea? Pionierul: nu mă aștept la nimic de la dv. Preotul: ce ai în acel bagaj? Ai pamflete din acelea ce împrăștie ura religioasă? Pionierul: aveți cu dumneavoastră unul din acele ziare catolice în care preoții au declarat că ar vrea să vadă trupul judecătorului Rutherford pironit într-o țepușă de fier încinsă? Sau altul în care declară că ar dori să folosească un cuțit cu care să-i taie gâtul? Preotul: mă îndoiesc de aceasta. Aș vrea să văd un exemplar al unui asemenea ziar. Pionierul (luând un creion și un bloc notes): mă voi îngriji ca să primiți un exemplar. Numele dumneavoastră este ... ? La acest punct, preotul a refuzat să-și dea numele și a aruncat revista”.


TOT MAI MULȚI URMEAZĂ ORGANIZAȚIA TEOCRATICĂ

Un serv de regiune raportează: „la data de (.), în adunarea martorilor lui Iehova din Oklahoma, numărul vestitorilor în timpul ultimilor doi ani trecuți, în acea grupă, era de două persoane. Efectiv, odată cu noua organizare (după Instrucțiunile de Organizare

editate de Turnul de Veghere) din 1 octombrie, cei interesați din împrejurimi au fost vizitați, iar în două luni, sub guvernarea teocratică a lui Iehova, acea grupă raportează acum treisprezece vestitori”.


UN ALT SERV DE REGIUNE RAPORTEAZĂ

O împotrivire sinceră față de mesaj, nu trebuie să fie greșit înțeleasă, identificând persoana care se opune ca fiind din clasa caprelor; împotrivirea sa se poate datora dezinformării. Un vestitor a pus mărturie unui baptist foarte fidel, care se împotrivise adevărului mulți ani; astăzi, el se bucură în privilegiul serviciului. Acest baptist de altădată, avusese literatura în casa sa timp de cincisprezece ani înainte să cunoască adevărul. Vizitele ulterioare și studiile model, servesc pentru a trezi și stimula interesul pentru milioanele de broșuri și cărți nestudiate până acum. Iată o „vizită ulterioară” interesantă. Doi vestitori călătoreau prin oraș. O femeie a fost văzută luând o revistă din cutia poștală. „Nu era acela un Turn de Veghere?”, îl întrebă un martor pe celălalt. „Așa părea să fie”, a răspuns celălalt. A fost notată localizarea cutiei poștale și mai târziu a fost făcută o vizită femeii respective. S-a descoperit că ea era abonată la revistele Turnul de Veghere și Mângâiere, avea întreaga literatură și se mărturisea a fi un ionadab. Ea nu a cunoscut nici un vestitor, nu a fost niciodată la o adunare, nu a fost niciodată în lucrare și nu a putut explica de ce, afară de faptul că, spunea ea, tocmai aștepta pe cineva să o viziteze. Un studiu model a fost început împreună cu ea și soțul ei. În duminica următoare, a mers pe teren și prima carte înmânată a fost Justificare. La următorul studiu model, au fost prezente șapte persoane chemate de către ea. Aceasta este doar o experiență din multe alte vizite ulterioare, iar studiile model sunt promovate cu credincioșie.


FONOGRAFUL - O NECESITATE

O grupă a noastră a plecat în lucrarea din casă în casă. Devenisem atât de obișnuit cu fonograful, încât mă simțeam pierdut fără el. Acesta sprijină în mod excelent accesul în locuință, unde conversația devine mult mai ușoară. Mai mult, acesta dădea încredere în îndeplinirea lucrării încât, prin înregistrarea mesajului cu o tonalitate atât de clară, nu aveam frica de a uita, de a-mi întrerupe vorbirea sau de a ajunge în încurcătură. Înregistrarea vorbea de la sine. O soră a ieșit din mașină spre a suna la o casă. Îi împrumutasem ei fonograful. Am văzut o altă casă izolată, ultima din teritoriu. Am ieșit; deodată am realizat că nu aveam fonograful meu, dar am gândit că trebuia să încerc și fără el. Niciodată mai înainte nu încercasem. M-am încurcat în cuvintele mele, uitasem ce am vrut să spun, m-am simțit teribil de stânjenit; de fapt, „trâmbița mea dăduse un sunet foarte neclar”. Desigur, n-am plasat nici o literatură și nu trezisem interes. În timp ce mă întorceam de la casa respectivă, am realizat, ca niciodată înainte, grațioasa îngrijire a Domnului prin intermediul fonografului.

Sunt convins că oricare vestitor care are o apreciere a scopurilor lui Iehova și a marelui Său privilegiu de vestitor, trebuie să prețuiască eficiența lui, astfel încât să se îngrijească pentru sine de un fonograf. Orice vestitor ce crede că nu are nevoie de fonograf, fie are o lipsă în a înțelege responsabilitățile sale, fie se autoapreciază în mod egoist. Este un fapt dovedit, că nimeni, fără excepție, nu poate realiza o prezentare mai bună decât fonograful în lucrarea de mărturie din casă în casă. Cu cât cineva lucrează mai mult în teren, cu atât mai mult o astfel de persoană realizează că fonograful este o parte a echipamentului de mărturie necesar pentru un vestitor al Împărăției.
48