Iubitori de dreptate (Partea 3): Diferență între versiuni
(Pagină nouă: <div class='publication-firstpage'> <pages index="Lovers-of-righteousness-part-3-1938.pdf" from=1 to=16 header=1 /> </div>) |
(Nicio diferență)
|
Versiunea curentă din 13 octombrie 2022 15:48
TURNUL DE VEGHE
Și Vestitorul
Prezenței lui Cristos.
Voi sunteți
martorii mei zice Iehova,
că Eu sunt Dumnezeu.
Isaia 43:12
Străjerule, cât mai este din noapte?
Isaia 21:11
Vol. LIX
BILUNAR
Nr. 19
1 Octombrie, 1938
CUPRINS
IUBITORI DE DREPTATE (Partea 3)
291
Relație
292
Credincios
293
„Actul Ciudat”
293
Piatra Respinsă
294
Companie Credinciasă
295
Lamentare
296
„Cântecul Arcului”
297
Întrebări pentru studiu
298
RODITOR
299
PREGĂTIREA LUI
301
RĂUTATEA ÎNLĂTURATĂ
303
„BĂTĂLIA LUI IEHOVA”
290
AJUTOR LA REÎNNOIREA ABONAMENTULUI
290
„AVERTISMENT”
290
CERERE PENTRU SERVICIU
290
STUDII
290
TURNUL DE VEGHERE
PUBLICATĂ BILUNAR DE
WATCH TOWER BIBLE & TRACT SOCIETY
Strada Adams numărul 117 - Brooklyn, N.Y., S.U.A.
FUNCȚIONARI
J.F. RUTHERFORD Președinte
W.E. VAN AMBURGH Secretar
„Și toți copii tăi vor fi învățați de Iehova; și mare va fi pacea copiilor tăi.” - Isaia 54:13.
SCRIPTURILE ÎNVAȚĂ CLAR
CĂ IEHOVA este singurul Dumnezeu adevărat, este din veșnicie în veșnicie, Făcătorul cerului și al pământului și Dătătorul de viață la creaturile sale; că Logosul a fost începutul creației sale și agentul lui activ în crearea tuturor lucrurilor; că Logosul este acum Domnul Isus Cristos în glorie, îmbrăcat cu toată puterea în cer și pe pământ și Directorul Executiv al lui Iehova.
CĂ DUMNEZEU a creat pământul pentru om, a creat omul perfect pentru pământ și l-a pus pe el; că omul a neascultat cu bunăștiință legea lui Dumnezeu și a fost condamnat la moarte; că din cauza actului greșit a lui Adam toți oamenii sunt născuți păcătoși și fără dreptul de a trăi.
CĂ ISUS a fost făcut om și omul Isus a suferit moarte pentru ca să producă răscumpărarea sau prețul de scăpare pentru toată omenirea; că Dumnezeu la ridicat pe Isus la natură divină și l-a înălțat la cer mai presus de orice creatură și mai presus de orice nume și l-a îmbrăcat cu toată puterea și autoritatea.
CĂ ORGANIZAȚIA LUI IEHOVA se numește Sion și că Isus Cristos este Ofițerul Șef și prin urmare este Regele de drept al lumii; că unșii și credincioșii urmași ai lui Cristos sunt copii Sionului, membri ai organizației lui Iehova și sunt martorii săi a căror datorie și privilegiu este să mărturisească supremația lui Iehova, să declare scopurile lui cu privire la omenire așa cum sunt exprimate în Biblie și să poarte fructele regatului înaintea tuturor celor ce vor auzi.
CĂ LUMEA s-a sfârșit și Domnul Isus Cristos a fost pus de Iehova pe tronul său de autoritate, a alungat pe Satan din cer și procedează la stabilirea regatului lui Dumnezeu pe pământ.
CĂ ALINAREA și bunăstarea popoarelor pământului pot să vină doar de la și prin regatul lui Iehova sub Cristos, care acum a început; că următorul mare act al Domnului este distrugerea organizației lui Satan și stabilirea dreptății pe pământ și că sub regat toți aceia care se vor supune legilor sale drepte vor trăi pe pământ pentru totdeauna.
MISIUNEA SA
Această revistă este publicată cu scopul de a da posibilitatea oamenilor să-l cunoască pe Dumnezeul Iehova și scopurile lui așa cum sunt exprimate în Biblie. Aceasta publică instrucțiuni Biblice concepute special pentru a ajuta martorii lui Iehova și pe oamenii bine. Ea aranjează studiu Biblic sistematic pentru cititorii ei și Societatea furnizează și altă literatură ca ajutor pentru asemenea studii.
Aderă strict la Biblie ca autoritate pentru declarațiile sale. Este cu totul liberă și separată de orice partide, secte sau alte organizații lumești. Este pe deplin și fără rezervă pentru regatul Dumnezeului Iehova sub Cristos Regele său iubit. Nu este dogmatică, dar invită o examinare atentă și critică a conținutului ei în lumina Scripturilor. Nu se complace în controverse și coloanele ei nu sunt deschise părerilor personale.
PREȚUL ABONAMENTULUI ANUAL
STATELE UNITE, $1.00; CANADA ȘI DIFERITE ZONE EXTERNE, $1.50; MAREA BRITANIE, AUSTRALIA ȘI AFRICA DE SUD, 7s. Remiterile Americane ar trebui făcute prin Poștă sau Mandat Expres sau prin transfer bancar. Remiterile Canadiene, Engleze, Sud Africane și Australiene ar trebui făcute direct la birourile respective. Remiterile din alte țări decât cele menționate pot fi făcute la biroul din Brooklyn, dar doar prin mandat poștal internațional.
BIROURI EXTERNE
Britanic
Terasa Craven, numărul 34, Londra, W.2, Anglia
Canadian
Bulevardul Irwin, numărul 40, Toronto 5, Ontario, Canada
Australian
Strada Deresford Road, numărul 7, Strathfield, N.S.W., Australia
Sud African
Casa Boston, Cape Town, Africa de sud
Vă rugăm să vă adresați Societății în fiecare caz.
(Diferite traduceri ale acestei reviste apar în mai multe limbi.)
Toți studenții sinceri ai Bibliei care din motiv de infirmitate, sărăcie sau adversitate care sunt incapabili să plătească prețul abonamentului pot avea Turnul de veghere gratuit printr-o cerere scrisă adresată editorilor, odată pe an, specificând motivul pentru această solicitare. Prin urmare suntem bucuroși să ajutăm pe cei în nevoie, dar cererea scrisă necesară reglementărilor poștale trebuie să fie trimisă o dată pe an.
Anunț pentru abonați: recunoașterea unui abonament nou sau reînoire va fi trimsă doar când este solicitată. Schimbarea adresei, când este solicitată, se poate aștepta ca să apară pe eticheta adresei în termen de o lună. O reînnoire în alb (conținând anunțul de expirare) va fi trimisă cu revista cu o lună înainte de expirarea abonamentului.
Intrat ca și conținut secundar la officiul poștal din Brooklyn, N.Y., sub Actul din 3 Martie, 1879.
First column
Second column
TURNUL DE VEGHE
ȘI VESTITORUL PREZENȚEI LUI CRISTOS
Vol. LIX
1 OCTOMBRIE 1938
No. 19
IUBITORI DE DREPTATE
Partea 3
„Pentru că Domnul drept iubește dreptatea; fața lui îi privește pe cei drepți.” - Psalm 11:7
1 IEHOVA AL ARMATELOR este Dumnezeul Atotputernic al Războiului, iar el face ca să apară clar în Cuvântul său că toți cei care iubesc dreptatea și îi slujesc trebuie să ia parte în mod întrăzneț
de partea lui Iehova și Cristos Isus în acel război. (Obadia 1) Acest război este împotriva dușmanilor combinați ai lui Dumnezeu și a regatului său, ilustrați de Filistenii timpurilor antice. Filistenii zilelor moderne sunt lucrători ai răutății, în mod particular „statul totalitar” și deasemenea religioșii, conduși de Ierarhia Romano Catolică. Toți care iubesc dreptatea trebuie să fie împotriva unor astfel de dușmani ai lui Dumnezeu și trebuie să-și ia poziția fermă de partea lui Iehova și a Regelelui său și să fie sârguincioși în ascultarea lui Dumnezeu și nu în a vreunui om.
2 Amândoi, Ionatan și David au fost războinici și au fost experți în folosirea arcului și praștiei. (1 Samuel 18:4; 20:18-22, 35-38; 2 Samuel 1:17, 18, 22, 27) Amândoi, Ionatan și David au luptat împotriva aceluiași dușman, chiar dacă nu au luptat unul lângă altul sau pe același front de luptă, iar aceasta a fost din cauza condițiilor care l-au împiedicat pe Ionatan de a se alătura lui David sau David de a fi tot timpul cu Ionatan. Pare că Ionatan i-a fost de mare ajutor lui David și i-a fost de ajutor lui David în mod particular în timp ce rămânea la curtea lui Saul. El putea astfel să urmărească evoluția faptelor și să-l țină pe David sfâtuit pe deplin. Când lupta cu dușmanul a fost începută, nu a existat nici o urmă de a da înapoi din partea lui Ionatan, cu toate acestea, el s-a luptat cu inamicul până la capăt. (2 Samuel 1:22) Credincioșia lui Ionatan în războiul împotriva dușmanului a fost recunoscută de David mai târziu, când Ionatan a fost mort și când David a compus și i-a învățat pe Israeliți să cânte „Cântecul Arcului”. (2 Samuel 1:18, Rotherham) Chiar și în timpul în care Ionatan era sub jurisdicția lui Saul el i-a fost întodeauna loial lui David. Aceste fapte susțin puternic că în rândurile Ierarhiei Romano Catolice și sub acea organizație religioasă puternică, sunt multe persoane cu bunăvoință, ale căror inimi sunt drepte și îndreptate spre Domnul și îi sunt loiali și că aceștia la timpul potrivit vor fi identificați ca fiind de partea Domnului Dumnezeu și Regelui său, și că mulți dintre aceștia privesc acum cursul martorilor lui Iehova și că persecuția îngrămădită asupra lor din partea clasei Saul, iar ei dau ajutor
clasei David. Cei din clasa Ionatan din ziua prezentă trebuie de asemenea să fie loiali și războinici viteji, luptând împreună pentru aceeași cauză cu clasa David și luptând împotriva aceluiași dușman comun, care sunt Filistenii zilelor moderne. Ionatan nu s-a angajat în lupta cu Goliat, dar acea luptă a fost preluată de către David, iar după aceia întotdeauna l-a susținut pe David. Clasa Ionatan din zilele de astăzi nu au luptat cu monstrozitatea zilelor moderne înainte ca clasa David să preia acea luptă; dar acum de când clasa David s-a declarat în mod deschis împotriva monstruozității zilelor de astăzi, clasa Ionatan li se alătură și luptă unul lângă altul în sprijinul martorilor lui Iehova și declară că Iehova și Cristos Isus sunt „înaltele stăpâniri”. Ei sunt împotriva monstruozității moderne, anume, „religia stat-totalitară”, care înalță statul ca fiind mai mare ca Dumnezeu și Regele său. Atât David cât și Ionatan au fost iubitori de dreptate și prin urmare au stat umăr la umăr pentru ceea ce este drept. Rămășița și „mulțimea mare” trebuie să facă același lucru acum. Din acel motiv ambii sunt împotriva a orice care îi obligă să se compromită cu organizația lui Satan.
3 Ionatan, cu mare primejdie pentru sine, l-a vizitat pe David când David era în exil și i-a dat mângâiere și putere lui David. (1 Sam. 23:15-18) Astfel, Ionatan și-a arătat credința în Iehova Dumnezeu și în planul lui Dumnezeu cu privire la unsul său. Ionatan, deși a avut multe ocazii să îl trădeze pe David, totuși nu l-a trădat niciodată. Alții l-au trădat pe David lui Saul, spunându-i lui Saul unde se află David, iar astfel de persoane ilustrează clasa „slujitorului rău” care cooperează de bunăvoie cu ceilalți religioși sau cu clasa Saul pentru ai prejudicia pe martorii lui Iehova. Faptele arată în prezent că clasa „slujitorului rău” și Ierarhia romano-catolică conspiră împreună în eforturile lor de a distruge lucrarea martorilor lui Iehova iar în aceasta, ei recurg la tot felul de minciuni răutăcioase. Un exemplu specific în acest sens este cel relatat de un Anderson, care s-a dat de gol, spunându-le cu bucurie altora despre felul în care un Salter și anumiți membri ai mulțimii romano-catolice se află într-o conspirație și se așteaptă să își îndeplinească în scurt timp conspirația comitând
292
Turnul de Veghe
Brooklyn, N.Y.
acte deschise împotriva martorilor lui Iehova, în special împotriva ofițerilor WATCH TOWER BIBLE & TRACT SOCIETY. Dumnezeu a știut și a prezis dinainte toată această răutate și astfel își avertizează astăzi poporul. Așa cum Ionatan la vizitat pe David pentru a-l mângâia, tot așa „celelalte oi”, ilustrate de Ionatan, vizitează rămășița și îi mângâie când sunt în închisoare și când de altfel sunt persecutați. (Mat. 25: 34-40) „Celelalte oi”, la fel ca Ionatan, au încredere în succesul final al cauzei unșilor lui Iehova și își mărturisesc propria poziție secundară în aranjamentul Domnului și sunt dispuși să se țină de aranjamentul lor din legământ, prin serviciu credincios față de unsul lui Dumnezeu.-1 Sam. 23: 17, 18.
4 Ionatan a făcut un legământ cu David pe viață, adică ca casa sau urmașii lui Ionatan să supraviețuiască și astfel să poată fi scutiți de o pedeapsă dreaptă care ar veni asupra casei lui Saul din cauza persecuției greșite a lui David de către Saul, Regele uns al lui Dumnezeu. (1 Sam. 20:13-17, 42; 18:3; 23:18) Acel legământ era asemănător cu fuga ucigașului fără voie în cetatea de refugiu pentru siguranță și pentru salvare. (Numeri 35:6-25) Era în conformitate cu gabaoniții care făceau un legământ cu Iosua ca viețile lor să fie cruțate. (Ios. 9:3-21) Deși Ionatan ar putea fi ucis în luptă înainte ca David să ajungă la putere ca rege, totuși acest legământ dintre ei era o asigurare că casa lui Ionatan va supraviețui și că urmașii lui nu vor fi în pericol de a fi nimiciți pentru păcatele lui Saul. O promisiune asemănătoare a fost făcută în beneficiul casei lui Ionadab. (Ier. 35:19) Astfel, mai multe ilustrații profetice se coroborează reciproc, pentru ca poporul lui Dumnezeu să fie acum sigur de scopul său de a păstra marea mulțime și urmașii lor. Ionatan a murit în luptă, dar a supraviețuit prin fiul său. (2 Sam. 4:4) David a respectat cu loialitate legământul său cu Ionatan și a cruțat viața nepotului lui Saul, fiul lui Ionatan. (2 Sam. 21:7, 8) Aceasta arată în mod clar că, deși unii dintre ionadabi sau „alte oi” pot fi uciși de mâna inamicului înainte sau în timpul Armaghedonului, totuși mulți dintre „celelalte oi” ale Domnului , ilustrați de casa lui Ionatan, vor fi cruțați și va trăi de-a lungul Armaghedonului, iar Executorul lui Iehova nu va acționa împotriva lor. Țineți minte că Iehova le spune celor cu bunăvoință: „Căutați dreptatea, căutați blândețea; s-ar putea să fiți ascunși în ziua mâniei Domnului”. (Tef. 2:3) Poate vei fi dintre cei care sunt cruțați. Această profeție arată că vor fi unii, și probabil mulți, cruțați. Dacă cineva este ascultător de Domnul și continuă să caute dreptatea și blândețea, el poate fi cruțat de moarte; dar dacă moare credincios, Domnul îi va da în mod evident o primă înviere.
5 Ionatan s-a închinat lui Iehova în spirit și în adevăr. El nu l-a urmat pe Saul în spiritism sau demonism. (1 Sam. 14:6-10, 12; 19:4, 5) La fel, clasa Ionatan de astăzi evită spiritismul și demonismul și se dedică cu sinceritate lucrării lui
Iehova și se închină lui Iehova în spirit și în adevăr, predându-se în obediență totală voii lui Dumnezeu. Ionatan a făcut tot ce a putut pentru a „întări mâna lui David în Domnul” și, fără îndoială, Ionatan este unul dintre acel mare „nor de martori” care, prin credința în Dumnezeu, a obținut un raport bun de la Iehova și a murit ca slujitor credincios al Celui Prea Înalt. (Evr. 11:39; 12:1) Astăzi, clasa Ionatan învață despre numele, semnificația și scopul lui Iehova, iar devotamentul lor este față de Dumnezeu și față de Regele său. Ei refuză să fie conduși de influența subtilă a religioșilor exercitată asupra lor. Ei se remarcă prin credința și credincioșia lor față de Iehova și regatul Său și pentru aceasta Păstorul cel Bun îi adună în singura mare stână a lui Iehova.
RELAȚIE
6 Ionatan avea părerea potrivită despre propria sa relație cu Domnul și cu unsul Domnului, înțelegând că domnia sau regatul nu erau pentru el, ci că David era acela uns de Dumnezeu ca să conducă. Nu a existat invidie sau lăcomie din partea lui Ionatan față de David fiindcă David avea o poziție superioară. Ionatan s-a bucurat să fie iubit și prieten sincer și adevărat al lui David și să colaboreze cu el. Tot așa și „marea mulţime” de acum, oamenii cu bunăvoinţă, nu râvnesc poziţia rămăşiţei şi nici nu îi invidiază pe cei unși din pricina poziţiei superioare a celor unși în organizaţia lui Iehova. Ei văd că această companie a celor unși de la templu i-a parte la Comemorare, arătând că sunt în legământ cu Cristos Isus, de a fi morți cu el și că rămânând astfel credincioși, au promisiunea că vor domni împreună cu el; și văd că marea mulțime nu are acest privilegiu, totuși se bucură să facă tot ce le dă Domnul de făcut și cu bucurie contemplă la binecuvântările veșnice care sunt pregătite pentru cei care rămân în mod constant credincioși lui Iehova și regatului acestuia. „Celelalte oi” lucrează acum cu bucurie cu cei unși ca însoțitori, iubiți și prieteni ai lor. Ei sunt dispuși și bucuroși ca această clasă unsă a lui David să preia conducerea și sunt încântați să urmeze acea conducere în serviciul de pe teren, aducându-și serviciul rezonabil Domnului. (Rom. 12:10; Fil. 2:3) Clasa Ionatan se alătură clasei rămășiței, nu din cauza sexului sau a iubirii de creatură, ci pentru că îl iubesc pe Dumnezeu și iubesc regatul acestuia. Ei iubesc dreptatea și urăsc inechitatea și de aceea sunt iubiți de Iehova și de Cristos Isus. Ei sunt ca oamenii credincioși din vechime, care nu au râvnit la gloria care se cuvenea lui Cristos, glorie pe care au văzut-o prin credință în viitor. (1 Pet. 1:10-12) „Celelalte oi” sau clasa Ionatan înțeleg să respecte regatul lui Iehova și se bucură să fie tovarășii unșilor lui Dumnezeu și astfel sunt arătați ca stând în picioare în fața tronului lui Dumnezeu, alăturându-se la cântarea laudelor Celui Prea Înalt și ale Cristosului său. - Apoc. 7; 9, 10.
1 Octombrie, 1938
Turnul de Veghe
293
CREDINCIOS
7 Ionatan a murit în bătălia de pe muntele Gilboa și a murit de mâna filistenilor; și, deși este adevărat că a murit lângă Saul, Ionatan nu se lupta pentru Saul, ci s-a luptat pentru cauza lui Israel, poporul de legământ al lui Dumnezeu, luptând împotriva dușmanilor lui Dumnezeu și ai poporului său și pentru onoarea numelui lui Iehova. (1 Sam. 31:1-6) Aceasta nu înseamnă că nimeni din compania „marii mulțimi” sau din clasa Ionatan nu va supraviețui Armaghedonului; ci mai degrabă înseamnă că unii din clasa Ionatan pot muri, în timp ce alții supraviețuiesc, așa cum s-a spus mai sus. Mai degrabă, această parte a ilustrației arată că clasa Ionatan trebuie, dacă este chemată să facă acest lucru, să își arate credința chiar și murind. Ei nu sunt „o clasă mai puțin credincioasă”, așa cum s-a spus, ci trebuie și posedă cu adevărat credința ca și membrii casei regale a lui Dumnezeu. Ei nu pot lua o poziție compromițătoare, ci trebuie să fie în întregime pentru Iehova și pentru regatul acestuia. Ionatan a murit credincios lui Iehova și prietenului său preaiubit, David, chiar dacă a lucrat pentru apărarea lui David și a cauzei sale drepte, de-a lungul zilelor vieții sale. Ionatan trebuia să vadă neapărat că Samuel profetul și chiar Iehova Dumnezeu l-au părăsit pe Saul și că David era alegerea lui Dumnezeu și, prin urmare, Ionatan i-a rămas fidel lui David și fidel poporului de legământ al lui Dumnezeu, chiar până la moarte. Marea mulțime are o viziune similară și procedează la fel.
8 Saul a încercat să pară că luptă împotriva dușmanului comun și pentru poporul lui Dumnezeu, dar Saul lupta de fapt pentru auto-conservare și lupta împotriva lui David, unsul lui Dumnezeu. La fel și astăzi, clasa modernă Saul, „omul păcatului”, adică clerul și clasa „slujitorului rău”, pretind că sunt de partea lui Dumnezeu, și totuși ei luptă pentru propria lor conservare și împotriva unșilor lui Dumnezeu. Saul a încercat să facă să pară că profetul credincios Samuel coopera cu demonii; și acest lucru este demonstrat de faptul că Saul a consultat vrăjitoarea din Endor și a încercat să îl cheme pe Samuel din morți. (1 Sam. 28:5-25) Clerul din epoca modernă se îndreaptă deschis către spiritism și încearcă să facă să pară că Dumnezeu este în cârdășie cu demonii; și fac acest lucru învățându-i că morții sunt vii și că mediumurile de pe pământ pot comunica cu morții. Practic toți religioșii predică faptul că „nu există moarte”, care este minciuna Diavolului, și cooperează cu demonii. Saul a fost dușmanul lui Dumnezeu și a pierit în mod rușinos. „Omul păcatului”, clasa clerului și a „slujitorului rău”, sunt dușmanii lui Iehova și trebuie să piară și, prin urmare, sunt desemnați în Scripturi drept „fiul pierzaniei”, prefigurat de Iuda. Ionatan a stat departe de toate conspirațiile constituite împotriva lui David. La fel și astăzi oamenii cu bunăvoință, clasa Ionatan, stau în totalitate departe de toate planurile și conspirațiile puse la cale de cler și de clasa „slujitorului rău” pentru a face rău poporului uns al lui Dumnezeu acum pe pământ. Însăși existența claselor Ionatan și David, viețile lor, sunt împletite
și ei sunt adevărați iubitori de dreptate, iar Dumnezeu îi iubește. Ei sunt tovarăși și iubiți adevărați. Aceste mari adevăruri ar trebui să permită rămășiței și clasei Ionatan să vadă acum care este privilegiul și datoria lor de a se sprijini cu pricepere reciproc în cauza cea dreaptă.
„ACT CIUDAT”
9 Iehova și-a declarat scopul de a „împlini actul său, actul său ciudat”, în momentul soluționării marii chestiuni dintre el și inamic. (Isaia 28:21) Acel eveniment important este prezis în această profeție referitoare la „iubitorii de dreptate”. Israelul a fost poporul de legământ al lui Dumnezeu, peste care Iehova și-a pus numele. Saul era regele lor, pe care l-a ales Israel. Astăzi, „Creștinătatea” pretinde că este poporul lui Dumnezeu, și unii dintre ei se angajează să facă voia lui Dumnezeu și prin urmare sunt într-un legământ cu Dumnezeu. „Creștinătatea” modernă a fost prefigurată de israeliți, iar Saul a reprezentat acolo clerul care conducea pe cei care alcătuiesc „omul păcatului”, „fiul pierzaniei”. Când Dumnezeu și-a abandonat poporul de legământ, israeliții, și pe regele lor uns, Saul, și a permis păgânilor fără Dumnezeu, filistenilor, să îi doboare, israeliților li s-a părut un act foarte ciudat. Aceasta a fost de fapt o expresie a judecății adverse a lui Iehova, determinată anterior împotriva necredinciosului Saul și a membrilor necredincioși ai casei sale, iar El a exprimat acea judecată executând pe cei judecați în mod advers. (1 Sam. 31:1-10) Timp de aproximativ treizeci și nouă de ani, Dumnezeu a așteptat să execute acea judecată, iar acea perioadă intermediară i-a oferit lui Saul oportunitatea de a merge pe deplin până la limită și prin aceasta să se identifice commplet ca dușmanul lui Iehova. (1 Cron. 10:13, 14) Când Iehova, în viitorul apropiat, îl va executa pe „omul păcatului”, „fiul pierzaniei” și pe toți susținătorii acestora, ceea ce El va face, va părea a fi un act foarte ciudat tuturor persoanelor care nu sunt în armonie cu Iehova Dumnezeu. Acesta va fi începutul Armaghedonului și va continua până când toți dușmanii vor fi distruși.
10 La executarea actului ciudat tipic a lui Iehova împotriva lui Saul și a lui Israel, adică bătălia de la Gilboa , a căzut și Ionatan, din cauza împrejurărilor, și nu din cauza vreunei greșeli sau lipse de credință din partea lui Ionatan. Ionatan a rămas loial și credincios lui David, unsul lui Iehova, până la sfârșit. Tot așa și „celelalte oi” vor rămâne consecvente și loiale lui Cristos și rămășiței trupului său până la sfârșit, deși este posibil ca unii dintre ei să cadă la Armaghedon. Ionatan nu se putea afla în niciun alt loc în război decât pe frontul de luptă, luptând împotriva filistenilor, și prin aceasta și-a arătat credința în regatul lui Dumnezeu. El nu era responsabil pentru lipsa de credință a celor din jurul lui și tocmai această lipsă a credinței lor, și în special a lui Saul, a făcut ca Ionatan să fie pus în luptă. Ionatan nu se opunea actului ciudat al lui Dumnezeu împotriva lui Saul, ci se războia împotriva mulțimii care hulea numele cel sfânt
294
Turnul de Veghe
Brooklyn, N.Y.
al lui Dumnezeu; iar căderea lui Saul și sfârșitul domniei sale, care a deschis calea lui David pentru a deveni regele de drept, a ilustrat acolo începutul bătăliei de la Armaghedon, care început al „actului ciudat” va fi împotriva religioșilor și a religiei.
11 Este de real interes să luăm în considerare aici linia de luptă formată din cele două armate opuse; și pentru a putea fi examinată cu ușurință, este publicată aici o inserție a hărții.
12 Comparați aceasta cu linia de luptă în momentul în care Ghedeon i-a învins pe madianiți. Chiar înainte de atacul său asupra inamicului, ce a avut loc în timpul nopții, Ghedeon și-a așezat tabăra lângă fântâna lui Harod. (Judec. 7:1) „Gilboa ” înseamnă „izvor fierbinte” și pare să se refere la aceeași fântână lângă care și-a așezat Ghedeon tabăra. Saul și-a așezat tabăra „lângă o fântână care este în Izreel” și care pare să fie aceeași cu „fântâna lui Harod”. (1 Sam. 29:1) Saul, având în minte poziția lui Ghedeon la momentul luptei, se aștepta fără îndoială ca luarea de către el (Saul) a unei poziții similare să îi asigure victoria. De cealaltă parte a văii Izreelului se află orașul Endor, unde Saul a vizitat-o pe vrăjitoare și prin ea a consultat demonii. Filistenii și-au așezat tabăra la Sunem, la poalele dealului More, în același loc unde își ridicaseră tabăra madianiții. (1 Sam. 28:4) Chiar înainte de a începe lupta, „filistenii s-au suit la Izreel”, adică și au mutat armata mai înainte. (1 Sam. 29:11) Asta a plasat armata filistenilor între Sunem și Izreel. (Ios. 19:18) Acea aliniere pentru bătălie a localizat lupta chiar la est, dar foarte aproape, de Meghiddo. (Ios. 17:11) Tabăra israeliților se afla în apropierea orașului Izreel, unde regele Iehu i-a dat lovitura de grație acelei bătrâne și rele nemernice, Izabela. (2 Regi 9:30-37) După bătălie, cadavrul lui Saul a fost atârnat pe zidul Bet-Șanului, care se află în partea de est a muntelui Gilboa. Dacă Saul a contat pe această poziție ca pe o asigurare că israeliții vor fi învingători, rezultatul a fost chiar opusul a ceea ce a venit asupra dușmanului când Ghedeon s-a luptat cu ei în același loc. Saul a suferit o înfrângere dezastruoasă în bătălia de la Gilboa, iar aceasta a făcut ca întreaga chestiune să pară ciudată supraviețuitorilor lui Israel și, prin urmare, supraviețuitorii au fugit. Saul și
fiii lui au fost uciși. (1 Sam. 31:1-6) Rezultatul acelei bătălii a fost devastator și terorizant pentru Israel.
13 Ionatan nu era autorizat să lupte împotriva lui Saul, dar, la fel ca David, el lăsa în seama lui Dumnezeu executarea răzbunării sale împotriva necredinciosului Saul. Ionatan lupta acolo împotriva dușmanilor lui Dumnezeu, filistenii. Clasa modernă Ionatan, marea mulțime, nu este autorizată să folosească violența fizică împotriva clerului și a altora care constituie „omul păcatului”. Ordinul dat lor este de a se opune ocărârii numelui lui Iehova prin proclamarea adevărului Cuvântului lui Dumnezeu împotriva tuturor celor care îi ocărărsc numele și, astfel, de a participa la lupta împotriva dușmanilor lui Dumnezeu. Atât Ionatan, cât și David au refuzat să ia vreo acțiune violentă împotriva lui Saul. (1 Sam. 24:1-22; 26:5-24) Aceasta arată că nici rămășița, nici „celelalte oi” nu au voie să folosească violența împotriva religioșilor, ci că ei vor lăsa în seama lui Iehova executarea răzbunării sale împotriva dușmanilor săi, religioșii și alții. Un oarecare om a apărut înaintea lui David și a susținut că l-a ucis pe Saul la muntele Gilboa și el se aștepta, repetând împrejurările, să primească vreo favoare din partea la David; dar a fost dezamăgit așteptând așa ceva. - 2 Sam. 1: 1-16; 4: 9, 10.
14 Nici un filistean nu a putug câștiga favoarea regelui David ucigându-i pe Saul și pe Ionatan, eliberând astfel calea pentru ca David să devină rege. Tot așa la Armaghedon, niciun filistean modern, mulțimea politică, și niciunul dintre adepții lor ai monstruozității, „religia de stat combinată”, nu poate câștiga vreo favoare a lui Cristos Isus, Mai Marele David, dând foc „marii târfe”. (Rev. 17:16, 17) Filistenii nu au avut nici intenția de a-l ajuta pe David atunci când au luptat împotriva lui Saul, ci scopul lor era acela de a aduce ocară numelui lui Dumnezeu. Acest lucru este dovedit de o încercare ulterioară a filistenilor de a-l distruge pe David. (2 Sam. 5:17-25) Aceasta arată că, după căderea religioșilor și a religiei la începutul Armaghedonului, mulțimea politică, comercială și radicală a „religiei de stat”, ilustrată de Filisteni și în special de Goliat vor fi împotriva martorilor lui Iehova. Rezultatul final va fi curățarea completă a dușmanilor lui Iehova, pentru că toți vor mușca din țărână.
PIATRA RESPINSĂ
15 Ilustrația profetică a prezis respingerea lui Cristos Isus, Piatra de căpătâi și Temelia Sionului, de către toți religioșii și aliații lor. Supraviețuitorii armatei lui Saul, precum și filistenii, au continuat să folosească toate mijloacele posibile pentru a împiedica domnia lui David asupra Israelului. A urmat un război lung între casa lui Saul și casa lui David, adică un război pe o perioadă de șapte ani și jumătate; dar David a câștigat. (2 Sam. 3:1-6) Astfel s-a arătat că imitatorii lui Saul și filistenii i-au ilustrat pe adepții liderilor religioși, inclusiv politicienii, mulțimea comercială și, de asemenea elementul radical, toți cei care îl resping pe Cristos Isus ca
1 Octombrie, 1938
Turnul de Veghe
295
Rege și Conducător de drept al lumii. David, piatra tipică (regele uns), a fost în mod tipic pus sau prezentat ca rege în Sion când David a cucerit fortăreața Sionului, luând-o de la iebusiții păgâni. (2 Sam. 5:6-9) Acolo David a adus chivotul legământului lui Dumnezeu și l-a stabilit pe Muntele Sion, ilustrând astfel organizația sau locuința lui Iehova. -2 Sam. 6:12-19.
COMPANIE LOIALĂ
16 Marea mulțime trebuie să se dovedească a fi o companie loială, loială lui Iehova și regelui său cel uns, Cristos Isus, și trebuie să se dovedească a fi adevărați iubitori ai „picioarelor” membre ale lui Cristos. Acest lucru este arătat prin calea urmată de Ionatan și de David. Ionatan a făcut un legământ cu David pentru că știa că David are dreptate și și-a îndeplinit partea sa din legământ în fața lui Dumnezeu, înaintea căruia a fost încheiat legământul. (1 Sam. 20: 8-17) Ionatan era și el împotriva religiei diavolului și pentru Iehova, iar acest lucru se arată prin faptul că și-a numit fiul Mefiboșet, nume care înseamnă „alungător al rușinii”, adică dezaprobarea față de lucrul rușinos, Baal sau religia diavolului, care ocărăște în mod rușinos numele lui Iehova. Ionatan a fost un adevărat adorator al lui Iehova. Conform 1 Cronici 8:34, fiul lui Ionatan, Mefiboșet, a mai fost numit și Merib-baal, care înseamnă „răzvrătire împotriva lui Baal”; și aceasta arată că Ionatan era împotriva religiei diavolului; și, prin urmare, clasa Ionatan de astăzi, cei care constituie marea mulțime, sunt împotriva religiei pentru că este a Diavolului și aduce ocară numelui lui Iehova Dumnezeu.
17 Fiul lui Ionatan, Mefiboşet, avea cinci ani când tatăl său Ionatan a fost ucis (2 Sam. 4: 4); și, timp de șapte ani și jumătate după aceea, urmașii lui Saul au dus un război continuu împotriva lui David și, la sfârșitul acelui război, Mefiboșet avea doar doisprezece ani. Fiind, de asemenea, olog de ambele picioare, el nu ar fi putut lua parte la războiul împotriva lui David. Pe lângă aceasta, Mefiboşet a fost crescut de Machir, manasitul, care a arătat loialitate lui David. (2 Sam. 9:3-5,13; 17:27-29) Așadar, se pare că fiul lui Ionatan, Mefiboșet, nu avea prejudecăți împotriva lui David. În mod evident, el a călcat pe urmele tatălui său și a fost un adorator al lui David pentru că a văzut că David avea dreptate și i se închina Dumnezeului Atotputernic. David nu a uitat legământul său cu Ionatan; și atunci când războiul s-a terminat, el a început o cercetare pentru a afla cine supraviețuise din casa lui Ionatan, tovarășul său preaiubit, și acea cercetare l-a adus în atenția lui David pe Mefiboșet, iar apoi regele a dat înapoi lui Mefiboșet tot ceea ce pierduse din pricina acțiunilor rele ale lui Saul. „Atunci regele David a trimis imediat să-l ia din casa lui Machir, fiul lui Amiel, din Lo-Debar. Când Mefiboşet, fiul lui Ionatan, fiul lui Saul, a venit la David, el a căzut cu faţa la pământ şi s-a prosternat. Și David a spus: Mefiboșet! Iar el a răspuns: Iată
slujitorul tău. Și David i-a spus: Nu te teme, căci cu siguranță îți voi arăta bunătate din pricina tatălui tău Ionatan și-ți voi reda tot pământul tatălui tău Saul; și vei mânca neîncetat pâine la masa mea”.” - 2 Sam. 9:5-7.
18 Descendenții lui Ionatan și-au arătat recunoașterea și aprecierea față de David ca regele de drept al Israelului. (2 Sam. 9:7, 8; 19:27, 28) Când regele David a suferit, acești descendenți ai lui Ionatan au suferit, ca însoțitori ai celui care a fost atât de folosit. (Evr. 10:33) Descendenții lui Ionatan, prin fiul său Mefiboșet, au continuat cel puțin zece generații după Mefiboșet. Aceasta arată că ei au primit favoare datorită credincioşiei strămoșului lor.- 1 Cron. 8: 34-40.
19 Casa lui Ionatan fiind restaurată la tot ceea ce se pierduse prin cursul rău și căderea lui Saul arată că clasei lui Ionatan i se permite acum să se bucure de privilegiile pe care clerul și clasa „slujitorului rău” le pierd, de a lucra pentru Iehova și pentru regatul Său. Din cauza cursului lor greșit, ei suportă această pierdere. Cei ilustrați de Ionatan și de casa lui, care iubesc dreptatea, sunt ca „fecioarele”, ca „însoțitorii” miresei Regelui, care intră în favoarea lui Iehova la palatul Regelui. (Ps. 45: 14, 15) Aceștia își iau de asemenea hrana spirituală de la masa Domnului, așa cum Mefiboșet a mâncat la masa lui David. Cruțarea vieții descendenților lui Ionatan pentru multe generații poate foarte bine să ilustreze că, în timp ce unii din marea mulțime pot muri înainte ca Armaghedonul să se încheie, totuși clasa Ionatan, adică cei care merg să alcătuiască marea mulțime, ca și clasă, vor supraviețui Armaghedonului, si care clasă poate, după Armaghedon, „să fie roditoare și să se înmulțească”; iar descendenții lor au o binecuvântare deosebită din mâna Mai Marelui David. De asemenea, poate arăta că acei copii cuminți și obedienți ai Ionadabilor, sau clasa Ionatan, care astăzi sunt obedienți dreptății, pot fi cruțați în timpul Armaghedonului și apoi, continuând cu credință față de Iehova și de Regele lui, vor avea pentru totdeauna binecuvântarea Domnului. Marea mulţime, sau clasa Ionatan, ar trebui acum să aibă grijă ca toți copiii lor să fie învăţaţi adevărul despre Iehova şi despre regatul lui şi să fie instruiţi şi sfătuiţi din copilărie să iubească dreptatea şi să urască inechitatea şi să slujească lui Iehova şi Regelui său. Ionadabii care sunt părinți au această responsabilitate de a-i instrui astfel pe cei mici și ar trebui să facă întocmai și să nu neglijeze acest privilegiu și obligație. Fie ca ei să îi învețe pe copii să înțeleagă că, dacă vor trăi și vor avea binecuvântările lui Dumnezeu, ei trebuie să devină acum iubitori ai dreptății și să facă ceea ce este drept, că Iehova Dumnezeu este Cel Drept, că Cristos Isus este Conducătorul drept al lumii și că toți trebuie să vină sub conducerea lui de bunăvoie dacă vor să aibă binecuvântările lui.
20 Au mai fost și alții care, la un moment dat, l-au urmat pe Saul și, la vremea potrivită, s-au desprins de el și au trecut
296
Turnul de Veghe
Brooklyn, N.Y.
de partea lui David, chiar dacă David se ținea ascuns și departe de mâna lui Saul; și au făcut aceasta pentru că au văzut că David a fost alesul lui Iehova și, prin urmare, era în drept. (1 Cronici 12:1-7) Pe când David se retrăgea la „adăpost”, adică în poziția sa în fortăreața din pustiu, unde a rămas pentru o vreme, alții au venit la el după ce urmaseră organizația lui Saul și i s-au alăturat lui David. „Și dintre gadiți s-au alăturat lui David, în refugiul din pustiu, oameni puternici și oameni de război apți pentru luptă, care puteau mânui scuturi și lăncii, ale căror fețe erau ca fețele de lei și erau la fel de iuți ca gazelel de pe munți; Ezer primul, Obadia al doilea, Eliab al treilea, Mișmana al patrulea, Ieremia al cincilea, Atai al șaselea, Eliel al șaptelea, Iohanan al optulea, Elzabad al nouălea, Ieremia al zecelea, Macbanai al unsprezecelea. Aceștia erau dintre fiii lui Gad, căpitanii oștirii; unul dintre cei mai mici era peste o sută, iar cel mai mare peste o mie. Aceștia sunt cei care au trecut Iordanul în prima lună, când acesta inundase toate malurile lui; şi i-au pus la fugă pe toţi cei din văi, atât spre est, cât şi spre vest. Și din fiii lui Beniamin și din Iuda au venit la refugiu, la David. Și David a ieșit în întâmpinarea lor și a răspuns și le-a zis: Dacă veniți cu pace la mine ca să mă ajutați, inima mea va fi unită cu voi; dar dacă aţi venit să mă trădaţi vrăjmaşilor mei, văzând că nu este rău în mâinile mele, Dumnezeul părinţilor noştri se uită şi mustră. Atunci spiritul a venit asupra lui Amasai, care era șeful căpitanilor, și a zis: „Ai tăi suntem noi, David, și de partea ta, fiul lui Isai; pace, pace cu tine și pace cu cei ce te ajută; căci Dumnezeul tău te ajută. Atunci David i-a primit și i-a pus căpetenii bandei.” - 1 Cronici 12:8-18.
21 Acei bărbați puternici, precum Ionatan, par să îi ilustreze în mod clar pe cei care devin membri ai marii mulțimi și care provin din toate neamurile, popoarele, națiunile și limbile și își arată dragostea față de Dumnezeu și față de Regele său uns, Cristos Isus. Faptele arată că, chiar și acum, mulți vin la membrii „picioarelor” Mai Marelui David și fac împreună cu cei unși o cauză comună pentru dreptate, luând poziție fermă de partea lui Iehova și a regelui său. Iată marea mulțime care vine în prim-plan.
22 Când David a fost direcționat de Domnul să meargă la Hebron, unde a fost numit rege peste Iuda, mulți alții au venit la el și și-au unit forțele. (1 Cronici 12:23-38) Este cert că aceste ilustrații profetice sunt înregistrate pentru a arăta că acum există un popor cu bunăvoință față de Dumnezeu și că aceștia trebuie să meargă la Mai Marele David, Cristos Isus, și să se supună poruncii lui; și asta este ceea ce trebuie să facă și vor face înainte ca Armaghedonul să se termine. Ei nu pot veni cu o inimă împărțită sau îndoielnică, ci trebuie să vină din toată inima, recunoscându-L pe Cristos Isus ca marele Rege uns și ca Ofițer executiv al lui Iehova și Justificator. Ei trebuie să recunoască pe Iehova și
pe Cristos Isus ca fiind „puterile superioare”, cărora toți trebuie să le fie supuși, dacă vor să trăiască. Asta trebuie ei să facă și o vor face în fața „statului totalitar” care pune puterea conducătoare pământească mai presus de Iehova și de regatul acestuia. Această problemă este pusă acum în seama oamenilor, iar cei care vor trăi trebuie să aleagă și să îi slujească lui Dumnezeu și Regelui său, Cristos Isus.
LAMENTARE
23 Se pare că la bătălia de la Ghilboa, care ilustrează începutul Armaghedonului, Saul a jucat un rol în acea ilustrație, care îl reprezintă pe unsul lui Dumnezeu la începutul bătăliei de la Armaghedon, chiar dacă Saul însuși la acea vreme a fost respins de Dumnezeu. Persoana lui Saul nu trebuie luată în cosiderare aici, ci poziția trebuie luată în considerare, ca fiind lucrul cel mai important; iar Saul, în acel moment, a stat în poziţia sau în locul unuia care fusese uns peste poporul de legământ al lui Dumnezeu. Personalitățile nu intră și nu trebuie să intre în discuție, iar aici atât Saul, cât și Ionatan par în mod clar să fi jucat un rol în ilustrația profetică ce se va împlini la Armaghedon. Acum nu trebuie să devenim confuzi sau amețiți în aceste ilustrații, gândindu-ne că o persoană care joacă un rol trebuie să joace un oarecare rol până la capăt.
24 Lui David i s-a adus raportul că Saul și Ionatan au fost uciși: „Și David s-a lamentat cu această lamentare pentru Saul și pentru Ionatan fiul său”. (2 Sam. 1:17) Această lamentare a lui David, așa cum arată versetul douăzeci și unu din același capitol, nu a fost pentru Saul, omul necredincios; ci lamentarea a fost pentru acea poziție a unsului lui Iehova, care fusese dezonorată și defăimată de mâna filistenilor necircumciși, vrăjmașii lui Dumnezeu. Filistenii erau anti-Dumnezeu și i-a ilustrat pe cei care astăzi sunt împotriva lui Dumnezeu și a regatului Său, iar lamentarea arăta că orice nenorocire care se va abate asupra celor unși și asupra tovarășilor lor din pricina dușmanului ar aduce neapărat întristare celor credincioși rămași. Deoarece Ionatan a luptat pentru dreptate și fusese credincios lui Dumnezeu și legământului său cu David, iar David îl iubea ca pe propriul său suflet, trebuia ca David să jelească moartea lui Ionatan, despre care a vorbit în termeni afectuosi. Privind acest aspect ca pe o ilustrație profetică, se arată că, la începutul Armaghedonului, unii dintre cei din rămășița unsă pot „muri cu bocancii în picioare”, adică pot fi uciși de unii dintre dușmanii lui Dumnezeu în timp ce acești membri credincioși ai rămășiței își duc la îndeplinire datoria și că, de asemenea, unele dintre „celelalte oi”, marea mulțime, ilustrată de Ionatan, ar putea fi ucise în același mod de același dușman, ceea ce ar fi o demonstrație a integrității lor față de Dumnezeu și un răspuns la acuzațiile mincionase ale lui Satan împotriva lui Iehova și a slujitorilor săi de pe pământ. Moartea unor astfel de oameni care cu credință își duc la îndeplinire datoria va cauza lamentare din partea celor care supraviețuiesc, dar ei „nu se vor întrista ca alții”. Ei vor simți pe drept o mare indignare
1 Octombrie, 1938
Turnul de Veghe
297
și tristețe din cauza a ceea ce vrăjmașul i-a făcut unsului lui Dumnezeu. Știm că rămășița credincioasă trebuie trebuie schimbată din om în spirit și unii dintre ei pot avea schimbarea lor instantaneu, în timp ce sunt angajați activ în rezistența împotriva vrăjmașilor și pot cădea prin violența inamicului; dar, referitor la astfel de credincioși, „Binecuvântaâi sunt cei care mor în Domnul de acum înainte”. (Rev. 14:13) Rămășița credincioasă, care va muri astfel, va avea o înviere instantanee. De asemenea, reînvierea ionadabilor credincioși care ar putea muri în acest fel, este sigură. Iubirea reciprocă care există între rămășița unsă și „celelalte oi”, sau marea mulțime, este expusă în această ilustrație profetică în
„CÂNTECUL ARCULUI”
25 David a compus și a cântat sau a intonat acest cântec funebru ca o lamentare pentru iubitul său prieten Ionatan și pentru locul uns al regelui. „Atunci David a cântat acest cântec de jale pentru Saul și pentru fiul său Ionatan; și s-a gândit să-i învețe pe fiii lui Iuda [cântecul] Arcului, iată! este scris în Cartea celor Drepți.” - 2 Sam. 1:17, 18, Rotherham.
26 Persoana care a ocupat locul tipic al regelui uns al lui Iehova nu este importantă aici, iar acest lucru arată că lamentarea nu era pentru Saul. David a plâns moartea lui Ionatan, iar Ionatan este menționat în mod special în acest cântec, deoarece Ionatan a ilustrat marea mulțime, ai cărei membri sunt dragi inimii fiecăruia dintre cei care alcătuiesc rămășița. Ținând acest aspect în minte, observați ilustrația profetică și ceea ce se întâmplă la împlinirea acestui „Cântec al arcului”, așa cum este el cântat: „Frumusețea lui Israel [unii care din organizația lui Dumnezeu, care sunt martori credincioși și își păstrează integritatea față de Dumnezeu] este ucisă pe înălțimile tale [ale lui Iehova] [Muntele Ghilboa; ilustrând înălțimile regatului]: cum au căzut cei puternici [în Domnul] [credincioși până la moarte]! Nu spune asta în Gat [cetatea dușmanului], nu anunțați pe străzile din Askelon [în cetatea filistenilor sau organizația dușmanului]; ca nu cumva fiicele filistenilor să se bucure, ca nu cumva fiicele celor necircumciși să triumfe [adică filistenii din zilele moderne să nu aibă un motiv real de glorie în victoria lor aparentă, pentru că rândul lor să moară va veni în curând]. Voi, munți din Ghilboa [unde poporul uns al lui Dumnezeu a suferit ocară și Ionatan a suferit moartea din mâna vrăjmașului], nu lăsați să fie rouă, nici să fie ploaie asupra voastră, nici câmpuri de ofrande [tipic pentru o înfățișare de jale, de moarte]; căci acolo scutul celui puternic este aruncat cu ticăloşie, scutul lui Saul, ca şi când n-ar fi fost uns cu untdelemn. Din sângele celor uciși [filisteni], din grăsimea puternicilor [dușmani], arcul lui Ionatan [care, fără îndoială, a fost originea titlului pentru acest Cântec al Arcului] nu s-a întors înapoi [și tot așa și clasa Ionatan nu se dă înapoi și nu fuge când are loc bătălia cu filistenii moderni, ci preferă să cadă în
luptă decât să facă compromis cu inamicul], iar sabia lui Saul nu s-a întors goală [adică rămășița unsă a Domnului folosește cu măiestrie sabia spiritului și, cu efect grăitor, asupra dușmanului, filistenii moderni]. Saul [nu omul necredincios, ci poziția oficială a celui uns, care poziție este acum ocupată, în ceea ce privește pământul, de rămășița credincioasă] și Ionatan [în mod antitipic, oamenii cu bunăvoință, adică „celelalte oi”] au fost minunați și plăcuți cât au fost în viață [rămășița și celelalte oi locuiesc împreună și lucrează împreună în iubire și binecuvântare reciprocă (Psalmul 133)], iar la moartea lor nu au fost divizați [cele două cete, rămășița și „celelalte oi”, ilustrate aici, sunt de nedespărțit și rămân puternice în iubirea reciprocă și în acțiunea armonioasă, chiar până la moarte, nelăsând nimic să le despartă (Rom. 8:35-39)]: ei [credincioșii] au fost mai rapizi decât vulturii [în discernerea voinței lui Dumnezeu și în răspunsul lor la chemarea lui pentru serviciu], ei au fost mai puternici decât leii [pentru că ei sunt puternici în Domnul și în tăria puterii lui (Prov. 28:1; Efeseni 6:10)]. Voi, fiice ale lui Israel [fecioarele, tovarășele miresei lui Cristos, care o urmează], plângeți pentru Saul [serviciul celui uns sau cineva care moare în credință luptând cu dușmanul și care sunt o parte a acelui serviciu], care v-a îmbrăcat în stacojiu, cu alte bucurii; care a pus podoabe de aur pe veșmintele voastre [cei din rămășița unsă credincioasă sunt slujitorii lui Dumnezeu, care acționează în numele lui Iehova și aduc marii mulțimi lucrurile adevărului și ale serviciului, care îi fac pe cei din urmă să fie frumoși]. Cum au căzut cei puternici [cel uns din rămășiță și Ionatan, marea mulțime] în mijlocul bătăliei [partea de început a Armaghedonului]! O, Ionatan [tovarășul credincios și iubitul rămășiței din pricina dreptății], ai fost ucis [de filistenii moderni violenți, în timp ce îți făceai datoria, prin care ți-ai dovedit integritatea] în înălțimile tale [pe înălțimile regatului, în serviciu activ]. Sunt întristat pentru tine, fratele meu Ionatan [cumnat prin căsătorie; dar mai ales ilustrând relația strânsă dintre rămășiță și marea mulțime; de asemenea, rețineți aici că David l-a menționat anume pe Ionatan, înfățișând marea iubire pe care cei unși o poartă marii mulțimi]; foarte plăcut mi-ai fost mie [„celelalte oi” sunt foarte plăcute turmei mici acum]: iubirea ta pentru mine [arătând că clasă Ionatan trebuie să iubească și chiar iubește rămășița unsă a lui Dumnezeu] a fost minunată, întrecând iubirea femeilor [ mult mai mare decât dragostea dintre sexe, unde există adesea pasiune cu principii puține sau deloc]. Cum au căzut cei puternici [din pricina violenței și cruzimii dușmanului] și armele de război au pierit [se pare că armele lor de război nu au fost suficiente, dar Dumnezeu îi va ridica din moarte, dovedind astfel integritatea lor]!” - 2 Sam. 1 : 19-27.
27 Observați că David nu i-a purtat gânduri rele lui Saul, ci, lăsând totul în mâinile lui Dumnezeu cu privire la pedeapsa lui și a celorlalți plini de răutate, David și-a păstrat
298
TURNUL DE VEGHE
Brooklyn, N.Y.
inima curată. Cuvintele lui Isus, Mai-Marele-decât-David, arată că Iehova îi va răzbuna pe ai săi la vremea potrivită: „Nu va răzbuna Dumnezeu pe aleșii Săi, care strigă zi și noapte către El, în timp ce este răbdător față de ei? Vă spun că îi va răzbuna repede.” (Luca 18:7, 8) Mai târziu, David i-a învins pe filisteni; iar Dumnezeu arată că astăzi s-a ridicat și în curând își va împlini „actul ciudat” prin mâna Preaiubitului său, Mai Marele David, și că atunci toți vrăjmașii lui vor cădea și vor mușca țărâna.
28 Această ilustrație profetică revelată acum de Domnul poporului Său le crește speranța și aduce mângâiere tuturor celor care iubesc dreptatea. Farsorii religioși, „omul păcatului”, inclusiv liderii religioși și clasa „slujitorului rău”, ilustrați prin necredinciosul Saul, vor suferi în curând distrugerea. Cei care sunt împotriva lui Dumnezeu și împotriva regatului lui Dumnezeu, monstruozitatea, ilustrată de Goliat, vor cădea. Acum poporul lui Iehova de pe pământ vede acea monstruozitate, guvernul totalitar, condus de dictatori cruzi, supunând la violență pe poporul lui Dumnezeu și ocărându-i numele și știu că o asemenea monstruozitate va fi în curând învinsă în întregime. Va cădea în mâinile Marșalului lui Iehova, Cristos Isus, pentru că Iehova urăște fărădelegea și răutatea și El declară că pe toți cei răi El (Dumnezeu) îi va nimici. - Psalmul 145:20.
29 Domnul Dumnezeu dezvăluie adevărurile Sale poporului Său acum pentru ajutorul și mângâierea lor, pentru ca ei să rămână puternici în Domnul și să reziste până la final în fața eforturilor vrăjmașului, care încearcă să îi determine pe credincioși să se lepede de Dumnezeu și de Regele Său.
30 Numai cei drepți vor primi viață. Iehova este izvorul vieții și El este Cel drept. Logosul, Cristos Isus, a iubit întotdeauna dreptatea și a urât inechitatea și, prin urmare, Dumnezeu i-a dat primul loc în universul Său. Puținii oameni credincioși din vechime au văzut prin credință viitoarea domnie dreaptă a lui Cristos Isus, Regele și și-au pus inimile asupra acelui regat, au rămas credincioși și loiali lui Dumnezeu și, prin urmare, au primit un raport bun și Dumnezeu le-a pregătit un loc în organizația Sa. Ei au iubit dreptatea şi au urât nelegiuirea. Dumnezeu a cauzat ca Ionatan să joace un rol ilustrându-i pe acești oameni credincioși. Apostolii credincioși și alții născuți din spirit, care continuă să iubească cu credință dreptatea și să urască fărădelegea, iar aceștia rămân cu hotărâre fideli și credincioși lui Dumnezeu, refuzând să facă compromisuri cu nicio parte a organizației lui Satan. Ei preferă să asculte de Dumnezeu, și nu de oameni, iar Iehova i-a asigurat că, dovedindu-și astfel integritatea, vor trăi și vor domni alături de Cristos și se vor împărtăși cu el în gloria regatului său. (Apoc. 1:6; 20:4) Acestea au fost ilustrate de rolul pe care l-a jucat credinciosul David, cel uns. „Celelalte oi”, pe care Domnul le adună și care formează marea mulțime, iubesc dreptatea și urăsc inechitatea, și Iehova le-a pregătit un loc unde se vor bucura de viață veșnică. (Mat. 25:34) Ionatan a jucat un rol ilustrând toate acestea. Aceștia sunt cei care vor trăi veșnic pe pământ. Oamenii credincioși din vechime, pe care
Domnul îi va „face prinți peste tot pământul”, și marea mulțime care supraviețuiește Armaghedonului, vor fi singurii oameni drepți aflați la acel moment pe pământ. Și, fără îndoială, ei vor fi uniți și se vor vedea unul pe celălalt în trup înainte ca Armaghedonul să se termine. Vor îndeplini oare cei drepți care supraviețuiesc Armaghedonului mandatul lui Dumnezeu, adică „Fiți roditori, înmulțiți-vă și umpleți pământul” cu un popor drept? Pământul a fost creat pentru creaturi iubitoare de dreptate și numai cei drepți vor trăi veșnic. „Iehova îi păzește pe toți cei care îl iubesc”. (Ps. 145: 20, A.R.V.) „Căci Domnul cel drept iubește dreptatea; Fața lui îi privește pe cei drepți.” (Ps. 11:7) „Cu siguranță salvarea Lui este aproape [pentru] cei ce se tem de el; ca slava să locuiască pe pământul nostru. Mila și adevărul se întâlnesc; dreptatea și pacea s-au sărutat” (Ps. 85:9, 10) „Pe calea dreptății este viața; și pe calea ei nu este moarte” (Prov. 12:28) Atunci nu va mai fi ipocrizie și nu va mai fi ocară adusă numelui sfânt al lui Dumnezeu.
31 În ilustrația profetică, Ionatan a jucat roluri reprezentând acești oameni credincioși din vechime și, de asemenea, „celelalte oi”, pe care Domnul Iehova, prin Cristos Isus, le adună și le aduce în stână. David l-a ilustrat pe Cristos Isus și pe membrii credincioși unși ai trupului său, incluzând în special pe rămășița unsă de acum de pe pământ. „Sufletul lui Ionatan a fost unit cu sufletul lui David, iar Ionatan l-a iubit ca pe propriul suflet”. David l-a iubit pe Ionatan și a spus: „Iubirea ta pentru mine a fost minunată, fiind mai presus de iubirea de femei.” Apoi, iubirea lor unul pentru celălalt a existat deoarece ambii au urmat calea cea dreaptă și i-au slujit lui Iehova. Acum rămășița și „celelalte oi” trebuie să se iubească unii pe alții și să fie unite laolaltă din același motiv. Ambele clase îl iubesc și îi slujesc lui Iehova și Regelui său; prin urmare ei iubesc dreptatea și urăsc inechitatea și favoarea lui Iehova este asupra lor. Cu toții vor constitui o singură stână la timpul stabilit de Dumnezeu. (Ioan 10:16) Și toți vor cânta pentru totdeauna dreptatea lui Iehova. „Oamenii vor revărsa amintirea marii Tale bunătăți și dreptatea Ta vor striga cu voce tare [răsuna].” – Ps. 145: 7, Roth.
Întrebări pentru studiu
298
TURNUL DE VEGHE
Brooklyn, N.Y.
PURTARE DE ROD
IEHOVA a ales Ierusalimul pentru sine. Și tot așa și-a luat din lume un popor pentru sine. „Acest popor l-am format pentru mine; ei îmi vor aduce laude.” (Isaia 43: 10-12, 21) Isus Cristos a spus: „Eu sunt vița cea adevărată, iar Tatăl Meu este gospodarul. Orice mlădiță din Mine care nu aduce rod, el o dă la o parte; ...Eu sunt vița, voi sunteți mlădițele. Cel ce rămâne în Mine şi Eu în El, acela aduce mult rod: căci fără Mine nu puteţi face nimic”. (Ioan 15:1-5) „Creștinismul organizat” a luat numele lui Cristos, dar a eșuat în totalitate să aducă roadele regatului lui Dumnezeu. Referindu-se la „vița de vie” a „creștinătății”, Iehova spune: „Eu te-am sădit o viță nobilă, o sămânță în întregime bună; Atunci cum te-ai transformat pentru mine într-o plantă degenerată a unei vițe străine?” - Ieremia 2:21.
Capitolul al cincisprezecelea din profeția lui Ezechiel arată că „Creștinătatea” a comis o mare greșeală față de Dumnezeu, prin aceea că a fost fără rod sau a dat un rod otrăvitor. „Și cuvântul lui [Iehova] a venit la mine, zicând: „Fiu al omului, cu ce este mai bun lemnul viței-de-vie decât lemnul oricărui alt copac sau decât orice creangă a copacilor din pădure? Se ia lemn din el pentru a face vreo lucrare? sau vor lua oamenii un cui din el pentru a atârna vreun vas pe el?” (Ezechiel 15:1-3) Iehova pune apoi câteva întrebări cu privire la via-de-vie, printre care și aceasta: Poate fi folosită pentru un scop mai lumesc mai mult decât alți copaci, sau Dumnezeu așteaptă mai mult de la ea decât de la copacii obișnuiți? În mod corespunzător, se întreabă: Cere Dumnezeu celor care pretind că sunt poporul Său și care fac un legământ să facă voia Lui, să încerce să facă același fel de lucrare pe care o fac păgânii neconsacrați sau să facă ceva mai bun? Păgânii neconsacrați construiesc spitale și școli și fac lucrări speciale de reformă și execută lucrări de reforme
financiare și politice și formează tot felul de ligi pentru a-și îndeplini scopurile. Oare poporul de legământ al lui Dumnezeu nu va face ceva mai mult decât atât și ceva diferit? Poate un popor să pretindă că este poporul lui Dumnezeu și să urmeze o cale similară cu cea a păgânilor?
Iehova a separat poporul său pentru un scop diferit. El a sădit vița de vie și a adus înainte mlădițele acesteia cu scopul de a aduce mărturie despre adevărul Cuvântului său și spre onoarea numelui său. Cristos Isus este adevărata viță și cei în Cristos Isus sunt mlădițele. Datoria mlădiței este să aducă roade, iar prin aceasta, Iehova este onorat și slăvit. Isus a spus: „Orice mlădiță din Mine care nu aduce rod, el o dă la o parte. ... Dacă vreun om nu rămâne în Mine, este aruncat ca o ramură și arsă.”. (Ioan 15:2-6) Această afirmație a lui Isus este în armonie exactă cu profeția lui Ezechiel, și anume: „Iată, este aruncat în foc pentru combustibil; focul mistuie ambele capete ale lui, iar mijlocul lui este ars. Mai este el bun pentru vreo lucrare?” – Ezechiel 15:4.
Israeliții au avut ocazia să aducă roadele regatului spre gloria lui Dumnezeu, dar din cauza egoismului și lipsei lor de credință, în special din partea clerului și a conducătorilor, ei au dat rod pentru ei înșiși. „Israelul este o viță goală, el dă rod pentru el însuși”. (Osea 10: 1) Celor din „Creștinătate” care au făcut un legământ de a face voia lui Dumnezeu, în special clerului și bătrânilor, li s-a dat privilegiul de a aduce roadele regatului și din cauza lipsei lor de credință și a încăpățânării lor, ei au dat propriul lor tip de rod, sau „rod pentru ei înșiși”. De aceea cuvintele lui Isus se aplică tuturor acestor persoane: „Regatul lui Dumnezeu va fi luat de la voi și va fi dat unei
300
TURNUL DE VEGHE
Brooklyn, N.Y.
națiuni care va produce roadele lui.” — Mat. 21:43.
Scopul „viței de vie” este așadar definitiv fixat. Fructele regatului sunt adevărurile lui Dumnezeu, dătătoare de viață și susținătoare ale vieții și sunt cu privire la Regatul său, iar acestea vor justifica cuvântul și numele lui. Privind la împlinirea profeției la venirea Domnului la templul lui Dumnezeu, ce se găsește acolo? „Creștinătatea” a eșuat în totalitate să dea roadele regatului, ci, dimpotrivă, a devenit o „viță străină” care dă roadele organizației lui Satan. Iată, când era întreg, nu era potrivit pentru nicio muncă; cu cât mai puţin va fi mai potrivit pentru vreo lucrare, când focul l-a mistuit şi va fi ars?” (Ezechiel 15:5) Când sfârșitul lumii a venit și Isus Cristos a apărut, „Creștinătatea”, în loc să îl primească și să se plece în fața autorității și stăpânirii lui, a intrat în Războiul Mondial și a fost arsă la ambele capete. Acea viță a „Creștinătății” nu era potrivită pentru nicio lucrare bună spre slava lui Dumnezeu înainte de război, iar după război este complet neprofitabilă.
Iehova își declară acum scopul de a distruge „Creștinătatea” și îndrumă clasa „slujitorului credincios”, prefigurată de Ezechiel, să anunțe acest fapt. „De aceea, iată ce zice Domnul Suveran Iehova: ”De aceea, așa vorbește Domnul Dumnezeu: Ca lemnul de vița printre copacii din pădure, pe care l-am dat focului ca să ardă, așa îi voi da pe locuitorii Ierusalimului. Și îmi voi îndrepta fața împotriva lor; ei vor ieși dintr-un foc și un alt foc îi va mistui; și veți ști că Eu sunt [Iehova], când îmi voi întoarce fața împotriva lor.” (Ezechiel 15:6, 7) „Vița-de-vie”, „Creștinătatea”, alăturându-se cu ușurință organizației lui Satan în Războiul Mondial, s-a uscat sau a ars și este ofilită, iar focul bătăliei lui Iehova de la Armaghedon o va anihila în totalitate. „Și voi face țara pustie, pentru că au săvârșit o greșeală, zice Domnul Dumnezeu”. (Ezechiel 15:8) „Căci via lui [Iehova] al oștirilor este casa lui Israel și bărbații lui Iuda plantația lui plăcută; și a așteptat judecata, dar iată asuprire; pentru dreptate, dar iată un strigăt. Vai de cei care unesc casă cu casă, care întind câmp cu câmp, până nu mai este loc, ca să fie așezați singuri în mijlocul pământului! În urechile mele a spus [Iehova] oștirilor: „În adevăr, multe case vor fi pustii, chiar mari și frumoase, fără locuitori”. Și omul rău va fi doborât, și puternicul va fi smerit, și ochii celor înalți vor fi smeriți; dar [Iehova] oștirilor va fi înălțat la judecată și Dumnezeu, care este sfânt, va fi sfințit în dreptate.” (Isaia 5:7-9, 15, 16) Aceasta va fi o justificare a numelui lui Dumnezeu.
Iehova l-a îndrumat pe profetul său Ezechiel să facă înștiințare Ierusalimului cu privire la urâciunile ei. Aceasta a prefigurat clasa „slujitorul credincios” care a înștiințat „creștinătatea” despre urâciunile ei. În capitolul șaisprezece din profeția lui Ezechiel sunt arătate păcatele mari ale fățărniciei. Cei de sine îndreptățiți sunt arătati ca îndepărtându-se de Iehova și disprețuindu-i pe alții ca păcătoși și păgâni, dincolo
de mila lui Dumnezeu; și este arătat scopul anunțat al lui Dumnezeu de a-i readuce pe astfel de disprețuiți în favoarea Sa. Iehova îi porunceşte lui Ezechiel să urmărească istoria Ierusalimului de la început, în mod evident pentru ca, pentru a cita din Romani 7:13, „păcatul prin [călcarea voită a poruncii lui Dumnezeu] să devină și mai rău”. Păcatele Ierusalimului îi sunt întinse înanite: „Fiu al omului, fă cunoscute cetății Ierusalim practicile ei detestabile. Și spune: ”Iată ce zice Domnul Suveran Iehova Ierusalimului: „În ce privește originea și nașterea, ești din țara canaaniților. Tatăl tău era amorit, iar mama ta, hetită.”” (Ezechiel 16:2, 3) Profeția se aplică cu o forță mai puternică „creștinătății”.
Canaan a fost nepotul blestemat al lui Noe. (Gen. 9:25) Numele țării Canaan înseamnă „umilit” și arată condiția rasei blestemate și umilite din care Iehova își alege poporul. Această condiție arată poporului său că este „prin natura sa, copiii mâniei, ca și alții”. (Efeseni 2:3) Ierusalimul a fost inițial o cetate canaanită numită „Iebusi, care este Ierusalim”. (Ios. 18:28) „Cât despre iebusiți, locuitorii Ierusalimului, copiii lui Iuda nu i-au putut izgoni; ci iebusiții locuiesc cu copiii lui Iuda la Ierusalim până în ziua de azi.” (Ios. 15:63) Acestă scriptură s-a aplicat până când David a luat mai târziu orașul. (2 Sam. 5:6-9) Atât amoriții, cât și hetiții erau descendenți ai lui Canaan și, prin urmare, erau canaaniți. „Și Canaan a dat pe Sidon, întâiul său născut, și pe Het, pe iebusiți, pe amoriți și pe ghirgasiți”. (Gen. 10:15, 16) Hetiții erau descendenții lui Het, care era canaanit. Cel de la care Avraam a cumpărat peștera Macpela, care se află la Hebron, era hetit, arătând astfel că hetiții erau stăpâni prin acele locuri. (Gen. 23:3-20) Amorit înseamnă „muntean, locuitor al înălțimilor”. „Dar eu am nimicit înaintea lor pe Amoritul, a cărui înălțime era ca înălțimea cedrilor și era puternic ca stejarii; totuși i-am nimicit roadele de sus și rădăcinile lui de jos.” (Amos 2:9) Hetit înseamnă „teribil, temut”.
De aceea, Ezechiel spune Ierusalimului: „Tatăl tău a fost amorit, iar mama ta, hetită”, ambii din Canaan, și cu toții păgâni; și din acest motiv oamenii și locul unde locuiau se aflau sub blestemul aruncat asupra Canaanului, spurcați și murdari înaintea Domnului. Aceasta era starea cetății atunci când Iehova a ales teritoriul Ierusalimului ca locație pentru organizația sa tipică. De aceea Ezechiel descrie locul ca pe o fetiță nou-născută și părăsită, în aceste cuvinte: „Și în ceea ce privește nașterea ta, în ziua în care te-ai născut, cordonul ombilical nu ți s-a tăiat și nici nu ai fost spălată în apă ca să fii curățată; nu ai fost deloc sărată, nici înfăşată. Niciun ochi nu s-a îndurat de tine, ca să-ți facă ceva din acestea, ca să aibă milă de tine; ci tu ai fost aruncat pe câmp liber, spre dezgustul persoanei tale, în ziua în care te-ai născut.” – Ezechiel 16:4,5.
1 Octombir, 1938
TURNUL DE VEGHE
301
Profetul atunci, în esență, spune că Iehova a trecut pe acolo și a văzut acest loc ca pe o fetiță nou-născută, murdară și nespălată, și l-a ales și l-a curățat. „Și când am trecut pe lângă tine și te-am văzut contaminată cu propriul tău sânge, ți-am spus când erai în sângele tău: Trăiește; da, ți-am spus, când erai în sângele tău: „Trăiește”. Am cauzat să te înmulțești ca mugurii câmpului și te-ai înmulțit și te-ai lucit măreț și ai ajuns la podoabe minunate; sânii tăi sunt modelați și părul tău a crescut, pe când erai goală și neacoperită.”». – Ezechiel 16 : 6, 7.
Iehova își pusese ochii pe teritoriul (locul pentru organizația sa tipică) asupra căruia va așeza numele său. „Dar țara în care mergeți ca să o luați în stăpânire este o țară cu dealuri și văi, care bea apă din ploaia cerurilor; o țară de care (Iehova) Dumnezeul tău are grijă; ochii lui [Iehova] Dumnezeul tău sunt tot timpul asupra
ei, de la începutul până la sfârșitul anului.” (Deut. 11:11, 12) În timp ce ochii lui Dumnezeu treceau încoace și încolo prin Canaan, cercetându-l, el i-a văzut pe iebusiți ocupând locul unde avea să întemeieze Ierusalimul, pământul pe care iebusiții îl spurcaseră și îl umpluseră de fapte stricăcioase. (Lev. 18:3, 25) Iosua a ars cetatea Ai și a făcut-o un morman de cenuşă, chiar pustiire, și a făcut același lucru și cu Ierihonul. (Ios. 6:24, 26) Cu toate acestea, Iehova nu i-a poruncit lui David, când a luat cetatea, să radă la pământ zidurile și clădirile din Iebusi sau Ierusalim și să o transforme într-un morman pustiit. El a lăsat-o să stea, doar având schimbată ocuparea sau controlul cetății. Din bunătatea sa grațioasă, cetăţii păgâne originale i s-a permis să crească din fașă până la maturitate şi să devină cetatea sfântă, „întrucât erai goală și neacoperită”. Dumnezeu și-a pus numele acolo și a impus Israelului obligația de a-i păstra numele nepătat.
PREGĂTIREA LUI
IEHOVA a oprit războiul mondial. Isus a profețit că va face acest lucru de dragul aleșilor săi. Slujitorul ales al lui Iehova este alcătuit din Cristos Isus, Căpetenia, și cei 144.000 de oameni aprobați, iar încântarea lui Iehova este în slujitorul său. (Isaia 42:1) Înainte de venirea lui Isus pe pământ, Dumnezeu a prezis prin unul dintre profeții săi că El își va aduna poporul împreună și va întregi slujitorul înainte ca Armaghedonul să fie purtat. (Ps. 50: 5) Isus a profețit în coroborare cu aceasta. În acest moment, al șaptelea capitol din Revelație ar trebui citit cu atenție.
Satan și-a început acțiunile violente în anul 1914 d.Hr. și, când a fost aruncat din ceruri, a fost atât de mâniat împotriva organizației lui Dumnezeu și în special împotriva rămășiței acesteia de pe pământ, încât ar fi distrus complet tot ce avea legătură cu rasa umană. Timpul cuvenit al lui Dumnezeu pentru Armaghedon nu sosise și el a oprit războiul mondial. Nu că Dumnezeu ar fi avut nevoie de timp să se pregătească, ci el nu a îngăduit punctul culminant până la momentul potrivit. Nu a existat un motiv tangibil pentru încetarea Războiului Mondial în 1918, dar Dumnezeu a avut un motiv. El avea să-și adune poporul de legământ și să-i ungă pe cei aprobați și să-i trimită ca martori ai săi pentru a anunța organizația lui Satan despre scopul Său de a distruge acea organizație rea și de a stabili pe deplin regatul Său al dreptății pe pământ.
Dumnezeu nu întreprinde astfel de acțiuni prin metode secrete. Când Armaghedonul este purtat, avertizarea cuvenită cu privire la acesta va fi fost adusă în atenția dușmanului și a poporului și a celor proeminenți ai organizației dușmanului. Iehova permite grațios celor de pe pământ care formează o parte a clasei slujitorului ales să dea o asemenea avertizare. Ei trebuie să fie pregătiți pentru lucrarea lor și trebuie să o facă după voia lui Dumnezeu.
Ioan, apostolul, reprezentând rămășița care
formează o parte din clasa slujitorului, „a văzut patru îngeri stând în cele patru colțuri ale pământului, ținând cele patru vânturi ale pământului”. (Rev. 7:1) „Vântul” este un simbol al puterii violente și al forței care produce distrugere. „Vânturile pământului” înseamnă forțele violente care operează cu privire la pământ, unde operațiunile lui Satan sunt limitate după ce a fost alungat din cer. (Rev. 12:12) „Patru” este simbolul tuturor forțelor angajate în operațiunea de distrugere. Aceste „patru vânturi”, continuând cu viteza pe care o atinseseră în anul 1918 d.Cr., ar fi distrus totul de pe pământ și ar fi interferat cu lucrarea alesului lui Dumnezeu de dare a avertismentului.
„Patru îngeri care stau în cele patru colțuri ale pământului” înseamnă toți îngerii necesari pentru a reține forțele distructive din orice parte a pământului. Când începe Armaghedonul, acea reținere va fi înlăturată, deoarece lucrarea de mărturie pe pământ va fi terminată atunci. Până în acel moment, după cum este scris, cei „patru îngeri” cărora le este dat să „aducă vătămare pământului și mării” continuă să rețină furtuna Domnului. Acei îngeri nu sunt creaturi umane sau agenți umani, ci sunt „îngerii sfinți” ai lui Dumnezeu invizibili pentru om și care însoțesc și acționează ca ajutoare ale lui Cristos Isus când vine pentru judecată. (Mat. 25:31) Prin urmare, viziunea dezvăluie o mulțime de creaturi cerești care controlează anumite forțe din fiecare colț al pământului.
Atunci Ioan „a văzut un alt înger suindu-se de la răsărit, având pecetea Dumnezeului celui viu”. (7:2, 3) Acel înger puternic este Domnul Isus, căpetenia și marele ofițer executiv al lui Iehova. Viziunea îl arată venind din direcția soarelui care răsare, din globul de lumină, care este Iehova. „Domnul Dumnezeu este soare și scut”, spune Psalmul 84: 11. „Așa cum fulgerul vine de la est și strălucește până la vest,
302
TURNUL DE VEGHE
Brooklyn, N.Y.
așa va fi și venirea Fiului omului”. (Mat. 24:27) Îngerii lui Dumnezeu au oprit violența războiului în 1918. Atunci a apărut ofițerul șef al lui Iehova să dea ordine sau poruncă „celor patru îngeri”, adică celor care păzesc fiecare parte a pământului.
Acești îngeri au fost însărcinați să „aducă vătămare pământului și mării”. În mod evident, această însărcinare se referă la marea și finala bătălie. Puternicul ofițer al lui Iehova poruncește îngerilor astfel însărcinați să „nu rănească pământul, nici marea, nici copacii, până când nu vom fi marcat pe slujitorii Dumnezeului nostru pe fruntea lor”. (7:3) Scopul principal al aparentei întârzieri a Armaghedonului este anunțat a fi acela de a completa clasa slujitorului și de a o pecetlui cu pecete așezată în fruntea lor și trimisă să facă lucrarea pe care Dumnezeu i-a încredințat-o.
„Pământul” este simbolul popoarelor organizate în forme de guvernare conduse de creaturi vizibile și sub supravegherea unui stăpân invizibil. Este organizația oficială vizibilă a lui Satan. „Copacii” cresc din pământ și aici îi ilustrează pe oamenii proeminenți ai organizației lui Satan, care sunt cruzi, austeri și trufași și care se înalță și își trag hrana sau mijloacele de existență de la oameni. Ei sunt asemănați cu un dafin verde. (Ps. 37:35) Ei sunt exact opusul „copacilor dreptății”, care sunt plantația lui Iehova. (Isaia 61:3) Prin urmare, pentru că sunt copacii lui Satan, ei sunt marcați pentru a fi „vătămați” la timpul cuvenit al lui Dumnezeu.
Marea acoperă patru cincimi din pământ și, prin urmare, trebuie să reprezinte masele rasei umane care sunt înstrăinate de Dumnezeu și care hrănesc și susțin comerțul mondial. Organizația Diavolului călărește pe „mare” și asuprește oamenii. Acești copaci, care constituie agențiile vii ale organizației lui Satan, trebuie distruse la timpul potrivit lui Dumnezeu. Satan, în determinarea sa plină de răutate și violentă de a întoarce toată creația împotriva lui Dumnezeu, ar fi împins lucrarea spre distrugerea tuturor guvernelor pământului, inclusiv a oamenilor proeminenți de acolo și chiar a maselor. Scopul principal al lui Satan este să distrugă regatul lui Dumnezeu. Dacă ar fi continuat astfel, adunarea sfinților și lucrarea de mărturie ar fi întâmpinat obstacole foarte mari, dacă nu ar fi fost împiedicată de tot. Prin urmare, Iehova a scurtat ziua necazului „de dragul aleșilor săi”. (Mat. 24:21, 22) Când aleșii vor fi adunați, atunci cei patru îngeri vor elibera vânturile violenței care vor distruge complet organizația lui Satan. Forțele violente pe care le-a ridicat Satan vor fi atunci spre propria sa vătămare. „Căci au semănat vânt și vor culege furtună.” - Os. 8:7.
„Pecetea Dumnezeului celui viu”, aflată în posesia îngerului care vine din globul soarelui, trebuie să aibă de-a face cu legământul lui Dumnezeu. Geneza 17:10 și Romani 4:11 arată că tăierea împrejur a fost lăsată ca semn sau simbol sau pecete a legământului dintre Dumnezeu și Avraam. Marcajul de pe frunțile slujitorilor lui Dumnezeu ar fi un semn sau simbol al dreptății și
al aprobării lor de către Iehova în relația lor față de legământul prin sacrificiu. Toate cele douăsprezece triburi ale lui Israel erau în legământ cu Dumnezeu prin jertfa mielului pascal. La fel, toți israeliții născuți din spiritu, sau israeliți spirituali, din care urmează să fie luat slujitorul ales, sunt în legământ cu Iehova prin jertfa Mielului antitipic al lui Dumnezeu. Cei 144.000 sunt credincioși legământului și, prin urmare, primesc pecetea aprobării. Rămășiței credincioase, Dumnezeu îi dă o mai bună apreciere a acelui legământ și, ca semn al aprobării lor de către el, Dumnezeu îi aduce sub „veșmântul dreptății”, le dă „veșmintele salvării” (Isaia 61:10) și hainele de nuntă (Matei 22:11, 12) și astfel îi identifică cu organizația sa oficială. Acestora el le încredințează să-i facă lucrarea lui în a lua parte la serviciul intereselor regatului de pe pământ. Fruntea este locul proeminent care este văzut de toată lumea. Se observă că numele Babilonului este scris pe fruntea femeii ilustrată în Revelația 17.
Clasa rămășiței credincioase este marcată în mod proeminent pe frunte, pentru ca toți să cunoască și să observe o diferență la ei față de ceilalți din lume. Ei sunt harnici în a da mărturie despre numele lui Iehova și în a se îngriji de interesele regatului încredințate lor. Acești credincioși sunt aceia care sunt aduși în „legământul veșnic ...., chiar îndurările sigure ale lui David” (Isaia 55:3) și primesc revărsarea sau ungerea spiritului sfânt în ultimele zile. (Ioel 2:28, 29; Efeseni 1:13) Aceasta este ungerea spiritului sfânt pentru serviciul lui Dumnezeu.
Sfinții îngeri ai Domnului, însărcinați astfel să dezlănțuie vânturile care vor vătăma organizația lui Satan fac acest lucru la timpul cuvenit al lui Dumnezeu. Așa cum madianiții s-au luptat cu mult timp în urmă între ei și au fost urmăriți de Ghedeon și de cei 300 ai săi (Judecători 7 și 8), tot așa, la vremea potrivită, reprezentanții Diavolului se vor lupta între ei și vor fi urmăriți de armata Domnului până la nimicirea inamicului. Dar aceasta trebuie să aștepte până când clasa de slujitori este completată și pecetluită. Numărul total al celor pecetluiți este de 144.000 și trebuie să includă în mod necesar pe cei care au murit în credință înainte de venirea lui Cristos la templu și care au așteptat învierea. Semnul de aprobare al lui Dumnezeu asupra lor este arătat prin a lui trezire din moarte a lor, despre care Scripturile indică clar că a avut loc în 1918 d.Cr.
Rămășița de pe pământ a primit haina dreptății și locul în templu și li s-a dat o mai bună apreciere a regatului, iar zelul lor plin de iubire pentru aceasta este dovada pecetluirii lor. Toți sunt „israeliți spirituali” pentru că sunt națiunea aleasă de Dumnezeu și dreptul lor de a trăi este sub formă de creaturi spirituale. Faptul că cineva este israelit după trup nu ar folosi la nimic. (Ioan 6:63) Nici faptul că cineva este în legământ prin sacrificiu nu l-ar face eligibil. El trebuie să fie în legământ pentru regatul cerurilor și să fie în întregime devotat Domnului și apoi să primească aprobarea Domnului, simbolizată prin „pecete”.
Dintre israeliții naturali au fost douăsprezece triburi.
1 Octombrie, 1938
TURNUL DE VEGHE
303
Există douăsprezece divizii sau triburi ale israeliților spirituali menționate în acest capitol șapte din Revelația. Iuda este primul numit, și în mod corespunzător, deoarece Isus Cristos, Căpetenia clasei slujitorului, este din tribul lui Iuda. (1 Cronici 5:2) Numele înseamnă „lauda lui Iehova”, iar Cristos Isus conduce lauda numelui lui Iehova și toți frații săi se unesc spre a-l lăuda pe Tatăl. Cristos Isus conduce lupta împotriva inamicului și aceia care aduc laude dulci se află alături de el în caleașcă pentru că sunt chemați, aleși și credincioși. (Rev. 17:14) Pentru a susține aceasta, în Judecători 1:1, 2 se spune: „Cine va urca mai întâi pentru noi împotriva canaaniților, ca să lupte împotriva lor? Și Domnul a spus: Iuda se va sui; iată, am dat țara în mâna lui.”
Sunt menționate douăsprezece triburi, iar din fiecare trib 12.000 sunt aleși și pecetluiți. Aceasta dovedește că Domnul nu are nicio preferință între triburi în ceea ce privește numărul. Există uniformitate și proporție frumoasă în aranjamentul divin al lui Cristos cel glorificat, Cap și trup al acestuia. Dumnezeu așează membrele în trup după plăcerea Lui. (1 Cor. 12:18) Toate cele douăsprezece triburi ale Israelului natural erau în legământul cu Dumnezeu confirmat la Muntele Sinai. (Exodul 19 și 20) Toți oamenii născuți prin spiritul lui Dumnezeu sunt în legământ de jertfă, dar nu toți vor primi aprobarea lui Dumnezeu; iar acest lucru se arată în modul în care Dumnezeu a tratat cu Israelul natural.
Levi nu era considerat în mod obișnuit unul dintre cele douăsprezece triburi ale lui Israel, ci era un fel de al treisprezecelea trib din cauza împărțirii tribului lui Iosif în triburile lui Efraim și Manase. (Numeri 1:10) Dan
nu este menționat în relatarea Revelației despre cele douăsprezece triburi care au fost pecetluite. El pare să ilustreze acel grup de persoane care au făcut un legământ cu Domnul, dar care s-au întors împotriva „fiului propriei mame” și au încercat să împiedice organizația lui Dumnezeu și care suferă distrugere. Tribul lui Levi menționat în acest capitol din Revelația i-a, fără îndoială, locul tribului lui Dan.
Tribul lui Efraim nu este menționat în relatarea Revelației, acel trib fiind în mod evident inclus sub tribul lui Iosif (7:8) pentru că, după separarea tribului lui Manase de acesta, ar mai rămâne doar tribul lui Efraim pentru Iosif. Efraim pare să reprezinte acea clasă care nu este nici rece, nici fierbinte (3:15, 16), dar care este „vărsată din gura Domnului”. Aceștia erau în legământ prin jertfă, dar nu au primit ungerea Domnului. Conducerea este luată de la Efraim și dată patriarhului Iosif.
Când Dumnezeu a ales Israelul, el și-a dat cuvântul: „Veți fi pentru mine un regat de preoți și o națiune sfântă”. (Ex. 19:6) Israelul natural a eșuat și nu a primit ceea ce a fost promis credincioșilor, dar cei care sunt luați în legământ prin jertfă și în legământ pentru regat (Luca 22:28-30) și cei care își păstrează integritatea și credința, primesc binecuvântările promise. După cum este scris în Romani 11:7: „Atunci ce? Israel nu a obţinut ceea ce caută; dar alegerea a obținut-o, iar restul [Israelului natural] a fost orbit.” Cei 144.000 de membri ai trupului lui Cristos se află astfel în adunarea arătată ca aleși și unși sau pecetluiți.
RĂUTATE ÎNLĂTURATĂ
Cei care se opun adevărului nu vor crede ceea ce este scris aici. Numai celor care își ridică ochii la cer și merg în credință la Dumnezeu și cu ascultare îl urmează pe Cristos Isus li se oferă viziunea descrisă în Zaharia capitolul cinci și înțelegerea acesteia.
Zaharia (5:5) consemnează: „Atunci îngerul care vorbea cu mine a ieșit și mi-a zis: Ridică-ți acum ochii și vezi ce este aceasta care iese”. Îngerul Domnului dezvăluie acum rămășiței martorilor lui Iehova locul permanent al răutății. Satan și-a început organizația cea rea, ipocrită și religioasă pe câmpiile din Shinar, la scurt timp după marele potop din vremea lui Noe, iar această organizație este simbolizată de o femeie, soția lui Satan, al cărei nume este „Babilon”. (Gen. 10:8-10; 11:1-9) Acea organizație diavolească și ipocrită a furat în toate timpurile Cuvântul lui Dumnezeu și l-a folosit greșit și a i-a furat pe oameni de slujirea lui Dumnezeu și a produs o mulțime de creaturi care au jurat mincinos înaintea lui Dumnezeu. Aceste fraude religioase care
sunt defaimători a numelui lui Iehova urmează să fie transportați la locuința lor veșnică.
Profetul îl întreabă pe înger: „Ce este aceasta?” și i se spune: „Aceasta este efa care iese. El a mai spus: Aceasta este înfățișarea lor în toată țara.” (5:6, A.R.V.) Profeția arată astfel cum apare în ochii lui Iehova, care măsoară și dă judecata. Efa este o măsură mare și simbolizează o măsură mare a ceva. O măsură denotă judecată. Prin urmare, această profeție înseamnă că Iehova a măsurat sau a judecat și că măsura este mare față de cei denunțați prin judecată.
Efa avea un capac sau un înveliș din material greu, precum plumbul, și în interiorul efei apărea o femeie care ședea. Zaharia (5:7) se referă la ea în aceste cuvinte: „Și iată, s-a ridicat un talant [sau (marginea) o bucată grea] de plumb: și aceasta este o femeie care stă în mijlocul efei.” Capacul era dintr-un metal de bază cu aspect de argint și, prin urmare, ilustrează ipocrizia, care este practicată
304
TURNUL DE VEGHE
Booklyn, N.Y.
cu atât de mare succes de cătrevagenții religioși ai Diavolului; înveliș de bază care va fi distrus. (Ier. 6:29; Ezechiel 22:18) Puterea lui Iehova ridică acest capac sau înveliș și dezvăluie ceea ce este în interiorul efei și în el apare o femeie. Această femeie este evident soția Diavolului, adică organizația lui ipocrită numită „Babilon”. Această organizație a dat naștere hoților și mincinoșilor și tuturor celorlalți nelegiuiți menționați în profeția lui Zaharia. (Rev. 17:3, 5) Organizația lui Satan este în întregime rea. În ceea ce privește femeia care șede în efă, îngerul a spus: „Și el a zis: „Aceasta este răutatea. Apoi a împins-o înapoi în efă; și a aruncat capacul de plumb peste gura vasului.” (5:8) „Răutate”, aici, înseamnă „nelegiuire” (așa cum a fost tradus de Rotherham) și se aplică în special clasei pe care Domnul o scoate afară din mijlocul poporului său de legământ. (Matei 13:41) Acest lucru s-ar aplica în mod specific „omul păcatului”, „fiului pierzaniei” și întregului cler, care pretind că îi slujesc lui Dumnezeu, dar care de fapt slujesc Diavolului. Capacul a fost ridicat, expunând această femeie rea, apoi a fost împinsă în interiorul efei, iar capacul sau învelișul a fost închis. Astfel, Domnul o închide pentru a fi transportată acolo unde îi este locul. Ea nu are loc în „țara sfântă”, adică în condiția pământească a poporului lui Dumnezeu, ci este dusă la locul cuvenit, pe care mai târziu îngerul Domnului i-l explică lui Zaharia.
Metoda Domnului de a aduna afară și de a transporta această mulțime ipocrită, care este însăși întruchiparea fărădelegii, apare acum, în versetul nouă din profeție, și spune: „Atunci mi-am ridicat ochii și m-am uitat și iată că au ieșit două femei și vântul era în aripile lor; căci aveau aripi ca aripile unei barze; și au ridicat efa între pământ și cer”. Fără îndoială că aceste "două femei" sunt slujitoare ale Domnului Dumnezeu şi ale marelui Judecător, Cristos Isus, la templul său. Fiind femei, ar trebuie să fie supuse "bărbatului Cristos Isus". (1 Cor. 11: 3) Prin urmare, ei ilustrează în mod potrivit îngerii folosiți de Domnul pentru a-i aduna afară pe cei răi și pentru a-i ține departe de templul lui Dumnezeu. După cum a spus Isus însuși despre acest timp: „Fiul omului își va trimite îngerii [simbolizați prin aceste două femei] și aceștia vor aduna afară din regatul lui toate lucrurile [care erau în linie pentru regat dar] care aduc ofensă și pe aceia care comit inechități; și îi vor arunca într-un cuptor de foc [distrugere]; acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților.” - Mat. 13:41, 42.
Profeția lui Zaharia vorbește despre cele „două femei” „Vântul era în aripile lor”; ceea ce înseamnă că puterea lui Dumnezeu era alături de ele pentru îndeplinirea rapidă a judecății Lui. Aripile arată că sunt creaturi care zboară repede înaintea judecății. „Având aripi ca ale unei berze” arată că ele cunoșteau timpul judecății lui Dumnezeu și că timpul judecății venise. Ieremia 8:7 dovedește aceasta, spunând: „Da, barza din ceruri cunoaște vremurile ei
rânduite; ... dar poporul Meu [poporul pretins, care este fără de lege față de poruncile lui Dumnezeu] nu cunoaște judecata Domnului”. Aripile barzei sunt mari și sunt capabile să ridice sarcini grele. Berzele zboară la o înălțime mare, iar profeția spune despre cele „două femei” cu aripi de barză: „Au ridicat efa între pământ și cer” și au transportat-o pe bătrână, personificarea fărădelegii, repede la locul ei de veci.
Cărui loc aparține „răutatea”, ilustrată de ocupanta efei? Această întrebare a fost propusă de Zaharia, în versetul zece, iar îngerul Domnului a răspuns: „Și el mi-a spus: Să îi zidesc o casă în țara Shinar; și aceasta va fi stabilită și instalată pe fundația ei.” (5:11) Țara Shinar a fost locul unde Satan și-a început organizația pe pământ după marele Potop, pentru a îndepărta oamenii de la Iehova prin minciună și furt; de aceea acel pământ reprezintă începutul fărădelegii. Consemnarea din Biblie cu privire la aceasta și la construirea turnului Babel spune despre popor că Diavolul i-a abătut de la Domnul: „Și s-a întâmplat, pe când plecau dinspre est, că au găsit o câmpie în țara Șinear; și au locuit acolo. Și au zis: „Du-te, hai să ne zidim o cetate [Babilon] și un turn al cărui vârf să ajungă până la cer; și să ne facem un nume, ca să nu fim împrăștiați pe toată fața pământului.” (Gen. 11: 2, 4) Poporul de legământ al lui Dumnezeu a fost dus din Ierusalim ca prizonier în țara Shinar. (Dan. 1:1, 2) La vremea potrivită, Iehova a restaurat rămășița poporului său, așa cum a restaurat acum rămășița credincioasă a Israelului spiritual, scoțându-i de organizația lui Satan, Babylon, și aducându-i în propria sa organizație. După cum a fost prezis în Isaia 11:11, „În ziua aceea... Domnul își va pune iarăși mâna a doua oară pentru a recupera rămășița poporului Său.”
Mesagerii rapizi ai lui Iehova, zburând ca berzele, poartă clasa nelegiuită sau ticăloșită înapoi în locul atribuit acelei mulțimi, iar acel loc pregătit pentru ea a fost simbolizat de țara Shinar: „o casă în țara Shinar”. (5:11) „O casă”, așa cum se folosește aici, și unde femeia „răutate” este dusă, ilsutrează o condiție de moarte perpetuă. Iov 17:13 confirmă acest lucru, spunând: „Mormântul este casa mea”. De asemenea, Isaia 14:18, 19: „Toți regii națiunilor, chiar toți, zac în glori, fiecare în casa lui. Dar tu ești aruncat din mormântul tău ca o ramură abominabilă și ca haină a celor care sunt uciși”. O casă denotă un loc de locuit, iar această ilustrație din profeția lui Zaharia arată nelegiuirea atribuită unei stări de distrugere veșnică. Blestemul lui Iehova asupra organizației rele a lui Satan este o justificare a numelui Său sfânt și arată care va fi rezultatul marelui război, „bătălia zilei celei mari a lui Dumnezeu Atotputernic”. (Rev. 16:14) Răutatea va fi distrusă pentru totdeauna - Psalmul 145:20.
