Ziua Domnului (Partea 1)

De la Ro JW United
Versiunea din 25 august 2025 17:36, autor: Administrator (Discuție | contribuții) (Pagină nouă: <div class='publication-firstpage'> <pages index="The-lords-day-part-1-1936.pdf" from=1 to=16 header=1 /> </div>)
(dif) ← Versiunea anterioară | Versiunea curentă (dif) | Versiunea următoare → (dif)
Jump to navigation Jump to search
 

Coperta



TURNUL DE VEGHE

Și Vestitorul

Prezenței lui Cristos.

Voi sunteți

martorii mei zice Iehova,

că Eu sunt Dumnezeu.

Isaia 43:12

Străjerule, cât mai este din noapte?
Isaia 21:11

Vol. LVII
BILUNAR
Nr. 12
15 Martie, 1936
CUPRINS
„Ziua Domnului” (Partea 1)
83
„Ziua Domnului”
83
Mângâiere
84
Timpuri
84
„Voi Știți”
85
„Ca Un Hoț”
86
„Ei spun”
87
Întrebări pentru Studiu
90
MARTORII LUI IEHOVA ȘI PRIZONIERII
90
CÂND LUMEA A PIERIT ÎNTR-UN POTOP
92
REPREZENTANȚI PĂMÂNTEȘTI AI REGATULUI
94
COMEMORAREA
96
SCRISORI
96
NUMIRI DE SERVICIU
96
LUCRAREA SA CIUDATĂ
82
PRELEGERI PUBLICE PRIN TRANSCRIERE
82
FONOGRAFE
82

“The-lords-day-part-1-1936.pdf”

Prefața


TURNUL DE VEGHE
PUBLICATĂ BILUNAR DE
WATCH TOWER BIBLE & TRACT SOCIETY
Strada Adams numărul 117 - Brooklyn, N.Y., S.U.A.
FUNCȚIONARI
J.F. RUTHERFORD Președinte
W.E. VAN AMBURGH Secretar
„Și toți copii tăi vor fi învățați de Iehova; și mare va fi pacea copiilor tăi.” - Isaia 54:13.
SCRIPTURILE ÎNVAȚĂ CLAR
CĂ IEHOVA este singurul Dumnezeu adevărat, este din veșnicie în veșnicie, Făcătorul cerului și al pământului și Dătătorul de viață la creaturile sale; că Logosul a fost începutul creației sale și agentul lui activ în crearea tuturor lucrurilor; că Logosul este acum Domnul Isus Cristos în glorie, îmbrăcat cu toată puterea în cer și pe pământ și Directorul Executiv al lui Iehova.
CĂ DUMNEZEU a creat pământul pentru om, a creat omul perfect pentru pământ și l-a pus pe el; că omul a neascultat cu bunăștiință legea lui Dumnezeu și a fost condamnat la moarte; că din cauza actului greșit a lui Adam toți oamenii sunt născuți păcătoși și fără dreptul de a trăi.
CĂ ISUS a fost făcut om și omul Isus a suferit moarte pentru ca să producă răscumpărarea sau prețul de scăpare pentru toată omenirea; că Dumnezeu la ridicat pe Isus la natură divină și l-a înălțat la cer mai presus de orice creatură și mai presus de orice nume și l-a îmbrăcat cu toată puterea și autoritatea.
CĂ ORGANIZAȚIA LUI IEHOVA se numește Sion și că Isus Cristos este Ofițerul Șef și prin urmare este Regele de drept al lumii; că unșii și credincioșii imitatori ai lui Cristos sunt copii Sionului, membri ai organizației lui Iehova și sunt martorii săi a căror datorie și privilegiu este să mărturisească supremația lui Iehova, să declare scopurile lui cu privire la omenire așa cum sunt exprimate în Biblie și să poarte fructele regatului înaintea tuturor celor ce vor auzi.
CĂ LUMEA s-a sfârșit și Domnul Isus Cristos a fost pus de Iehova pe tronul său de autoritate, a alungat pe Satan din cer și procedează la stabilirea regatului lui Dumnezeu pe pământ.
CĂ ALINAREA și bunăstarea popoarelor pământului pot să vină doar de la și prin regatul lui Iehova sub Cristos, care acum a început; că următorul mare act al Domnului este distrugerea organizației lui Satan și stabilirea dreptății pe pământ și că sub regat toți aceia care se vor supune legilor sale drepte vor trăi pe pământ pentru totdeauna.
MISIUNEA SA
Această revistă este publicată cu scopul de a da posibilitatea oamenilor să-l cunoască pe Dumnezeul Iehova și scopurile lui așa cum sunt exprimate în Biblie. Aceasta publică instrucțiuni Biblice concepute special pentru a ajuta martorii lui Iehova și pe oamenii bine. Ea aranjează studiu Biblic sistematic pentru cititorii ei și Societatea furnizează și altă literatură ca ajutor pentru asemenea studii.
Aderă strict la Biblie ca autoritate pentru declarațiile sale. Este cu totul liberă și separată de orice partide, secte sau alte organizații lumești. Este pe deplin și fără rezervă pentru regatul Dumnezeului Iehova sub Cristos Regele său iubit. Nu este dogmatică, dar invită o examinare atentă și critică a conținutului ei în lumina Scripturilor. Nu se complace în controverse și coloanele ei nu sunt deschise părerilor personale.
PREȚUL ABONAMENTULUI ANUAL
STATELE UNITE, $1.00; CANADA ȘI DIFERITE ZONE EXTERNE, $1.50; MAREA BRITANIE, AUSTRALIA ȘI AFRICA DE SUD, 7s. Remiterile Americane ar trebui făcute prin Poștă sau Mandat Expres sau prin transfer bancar. Remiterile Canadiene, Engleze, Sud Africane și Australiene ar trebui făcute direct la birourile respective. Remiterile din alte țări decât cele menționate pot fi făcute la biroul din Brooklyn, dar doar prin mandat poștal internațional.
BIROURI EXTERNE
Britanic
Terasa Craven, numărul 34, Londra, W.2, Anglia
Canadian
Bulevardul Irwin, numărul 40, Toronto 5, Ontario, Canada
Australian
Strada Deresford Road, numărul 7, Strathfield, N.S.W., Australia
Sud African
Casa Boston, Cape Town, Africa de sud
Vă rugăm să vă adresați Societății în fiecare caz.
(Diferite traduceri ale acestei reviste apar în mai multe limbi.)
Toți studenții sinceri ai Bibliei care din motiv de infirmitate, sărăcie sau adversitate care sunt incapabili să plătească prețul abonamentului pot avea Turnul de veghe gratuit printr-o cerere scrisă adresată editorilor, odată pe an, specificând motivul pentru această solicitare. Prin urmare suntem bucuroși să ajutăm pe cei în nevoie, dar cererea scrisă necesară reglementărilor poștale trebuie să fie trimisă o dată pe an.
Anunț pentru abonați: recunoașterea unui abonament nou sau reînoire va fi trimsă doar când este solicitată. Schimbarea adresei, când este solicitată, se poate aștepta ca să apară pe eticheta adresei în termen de o lună. O reînnoire în alb (conținând anunțul de expirare) va fi trimisă cu revista cu o lună înainte de expirarea abonamentului.
Intrat ca și conținut secundar la officiul poștal din Brooklyn, N.Y., sub Actul din 3 Martie, 1879.


LUCRAREA SA CIUDATĂ
Perioada de mărturie pentru luna aprilie, „Lucrarea Sa Ciudată”, care datează din ziua a 4-a până în ziua a 12-a inclusiv, va fi un alt sezon de binecuvântare extraordinară pentru vestitorii regatului. În această perioadă, toți cei care doresc să cânte numele lui Iehova vor chema oamenii cu cartea Bogății. Vestitorii Domnului vor fi citit cu atenție ediția cu autograf până pe 4 aprilie și vor fi pe deplin pregătiți și nerăbdători să plaseze acest mesaj minunat în mâinile oamenilor, contra unei contribuții de 25 de cenți. Această carte este publicată în multe limbi. Importanța ei nu poate fi subliniată suficient, așa cum puteți aprecia doar după ce citiți cartea cu atenție.
Directorii ar trebui să planifice acum această campanie. Persoanele care nu sunt asociate cu companiile ar trebui să scrie biroului de filiale din țara în care locuiesc sau biroului central de la 117 Adams St., Brooklyn, N. Y., exprimându-și dorința de a participa la mărturie. The Watchtower a declarat anterior că Societatea va publica în curând o carte special pentru beneficiul „marii mulțimi”. Iată-o! Plasați-o în mâinile oamenilor, informându-i astfel despre „lucrarea ciudată” a lui Iehova.



PRELEGERI PUBLICE PRIN TRANSCRIERE
Binecuvântarea lui Iehova a fost în mod evident asupra utilizării aparatului portabil de transcriere. El a manifestat clar
că acest aparat satisface nevoia momentului, când inamicul, sub Gog, caută să limiteze utilizarea radioului de către unșii lui Dumnezeu și când oamenii sunt dornici să audă nu mesajul omenesc, ci pe cel al lui Dumnezeu. Mașina de transcriere a crescut puterea martorilor lui Iehova în predicarea adevărului Său de multe ori, astfel încât dorința pentru literatură este stimulată și clasele de studiu cu mulți ascultători interesați sunt organizate. Pe lângă cele peste 700 de astfel de mașini doar în Statele Unite, un număr mare este acum utilizat eficient în țări apropiate și îndepărtate. Pentru mai multe informații, scrieți Societății.



FONOGRAFE
Iehova Dumnezeu au prevăzut în mod corespunzător încă un instrument eficient pentru proclamarea regatului și anume, un fonofraf portabil echipat cu înregistrări transferate electric cu -lipsă traducere- discursuri ale Fratelui Rutherford cu privire la subiecte Biblice vitale. Rapoarte la zi ale pionerilor și ale altora echipați și folosind aceste fonografe atestă succesul și eficiența acestei metode de a duce și introduce în case mesajul Domnului. Aparatul este fabricat de Societate la fabrica sa din Brooklyn și este special concept pentru munca ei și este -lipsă traducere- și este disponibil pentru scop. Tare, compact cu motor cu arc de înfășurare puternic, având spațiu pentru câteva discuri, cântărește 9,53 kg cu șase discuri care conțin 12 înregistrări. Pentru a susține doar costul brut al fonografului cu 18 înregistrări se va plăti -lipsă traducere (probabil $10.25)-. Toate comenzile vor fi prin urmare -lipsă traducere- vor fi trimise la oficiul Societății din Brooklyn.


83


TURNUL DE VEGHE

ANUNȚÂND REGATUL LUI IEHOVA

Vol. LVII
15 Martie, 1936
Nr.6

„ZIUA DOMNULUI” (Partea 1)

„Pentru că voi înșivă știți precis că ziua Domnului vine ca un hoț noaptea.” - 1 Tesaloniceni 5:2 Diaglott.


1 Ziua lui Iehova sau „ziua Domnului” nu este duminică sau orice altă zi de douăzeci și patru de ore, așa cum a încercat clerul să-i învețe pe oameni. Este acea perioadă de timp care începe când Iehova și-a trimis Fiul ca Rege al lumii pentru a-l înlătura pe Satan și pentru a conduce întreaga creație. Ziua lui Iehova a început în toamna anului 1914 d.Cr. și continuă după aceea. Începutul acelei perioade de timp este desemnat și prin aceste cuvinte, anume: „Îți mulțumim, O Doamne Dumnezeule, cel Omnipotent, Tu, care ești și Tu, care erai; pentru că Ți-ai luat marea putere și ai guvernat.” (Rev 11: 17, Diaglott) Este aceeași perioadă de timp desemnată de cuvintele profetului, și anume: „Domnul va trimite din Sion toiagul puterii Tale; guvernează tu în mijlocul dușmanilor Tăi. Poporul Tău va fi de bunăvoie în ziua puterii Tale, în frumusețea sfințeniei, din pântecele zorilor: Ție este roua tinereții Tale.” -- Ps. 110: 2, 3.
2 „Ziua Domnului” marchează începutul necazurilor asupra organizației lui Satan, deoarece atunci Iehova, prin mâna lui Cristos Isus, întrerupe lunga domnie a răutății a lui Satan. În acea perioadă de timp trebuie să existe o mare mărturie pentru numele Domnului Dumnezeu, iar aceasta trebuie dată pe întreg pământul, așa cum a fost desemnat de profetul Isaia, și anume: „În ziua aceea va fi un altar pentru Domnul în mijlocul țării Egiptului și un stâlp pentru Domnul la hotarul ei. Acestea vor fi un semn și o mărturie pentru Domnul armatelor în țara Egiptului [lumea]; căci ei vor striga către Domnul din cauza asupritorilor și El le va trimite un salvator, un salvator puternic, care îi va elibera.” - Isaia 19: 19, 20.
3 În acel timp, Dumnezeu va ține socoteală cu toate națiunile pentru că ele slujesc lui Satan și lor le spune: „Strigați! Căci ziua Domnului este aproape; va veni ca o distrugere de la Cel Atotputernic. Iată, vine ziua Domnului, crudă, cu mânie și furie aprinsă, ca să facă țara pustie și să-i distrugă pe păcătoși. De aceea, voi clătina cerurile și pământul se va clatina din locul lui, în mânia Domnului armatelor și în ziua mâniei sale aprinse.” – Isaia 13: 6, 9, 13.
4 În timp ce organizația lui Satan va fi în mare durere, rămășița organizației lui Dumnezeu de pe pământ va cânta: „În ziua aceea se va cânta cântecul acesta în țara lui Iuda: Avem o cetate puternică; salvarea Dumnezeu o va pune drept ziduri și metereze. Deschideți porțile, ca să intre națiunea cea dreptă, care păzește adevărul!” (Isaia 26: 1, 2) „În ziua aceea, Domnul armatelor va fi o cunună a gloriei și o diademă frumoasă pentru rămășița poporului Său, un spirit al judecății pentru cel ce stă ca să judece și putere pentru cei ce întorc bătălia spre poartă.” – Isaia 28: 5, 6.
5 În timp ce ei cântă acest cântec, mulțimi de oameni se vor întoarce de la organizația lui Satan și vor căuta pe Domnul. „Și în ziua aceea, urechile surde vor auzi cuvintele cărții, iar ochii orbilor vor vedea din întuneric și din umbră. De asemenea, cei blânzi își vor spori bucuria în Domnul, iar săracii dintre oameni se vor bucura în Sfântul lui Israel.” (Isaia 29: 18, 19) Ziua lui Iehova este o zi mare, o zi de lucruri minunate și binecuvântat este omul care este cu totul de partea lui Iehova în ziua aceea.
„ZIUA DOMNULUI”
6 Există o distincție între semnificația „zilei lui Iehova” și „ziua Domnului”, așa cum este folosit cel din urmă termen în 1 Tesaloniceni 5: 2. Ziua lui Iehova a început când El L-a trimis pe Fiul Său să guverneze în mijlocul dușmanilor Săi. La acea vreme, Cristos Isus, Piatra prețioasă, nu fusese pusă complet în Sion, dar o astfel de punere completă în Sion a avut loc în 1918, când Domnul Isus Cristos a venit la templu pentru judecată. (Isaia 28:16) Așezarea acelei pietre prețioase a marcat începutul 'zilei' despre care apostolul a scris în Prima Epistolă către Tesaloniceni, capitolul cinci. Faptul că apostolul le spune fraților săi: 'Căci voi înșivă știți cu exactitate că ziua Domnului vine ca un hoț', este o afirmație emfatică care arată că este momentul când rămășița credincioasă va ajunge la o cunoaștere exactă a adevărului. (1 Timotei 2: 4) Este timpul, spune scriptura, când 'nu aveți nevoie ca cineva să vă învețe'. (1 Ioan 2: 27) Este timpul când Iehova și Domnul Isus
83

84


84
Turnul de Veghe
BROOKLYN, N.Y.


Cristos îi învață pe cei credincioși. (Isa. 30: 20) Este 'ziua când Dumnezeu va judeca secretele oamenilor prin Isus Cristos'. (Rom. 2: 16) Prin urmare, este timpul când Cristos Isus, marele Judecător, vine la templu pentru judecată. Fără îndoială, textele următoare se referă la același timp, adică atunci când Domnul Isus apare la templu și începe judecata sa, după cum urmează: 'Așteptând venirea Domnului nostru Isus Cristos: care vă va întări până la sfârșit, astfel încât să fiți fără vină în ziua Domnului nostru Isus Cristos.' (1 Cor. 1: 7, 8) Acea condiție de nevinovăție nu ar putea veni până când Domnul Isus Cristos nu este la templu și îi adună pe cei aprobați la sine și îi acoperă cu haina dreptății. -- Isaia 61: 10.
7 „Fiind sigur de aceasta, că Cel ce a început în voi această lucrare bună o va duce la capăt până în ziua lui Isus Cristos.” (Filipeni 1: 6) „Vă rog însă, fraților, cu ocazia venirii Domnului nostru Isus Cristos și a strângerii noastre laolaltă cu El, să nu vă clătinați repede în minte și să nu vă tulburați nici de vreun spirit, nici de cuvânt, nici de vreo scrisoare ca venită de la noi, ca și cum ziua lui Cristos ar fi aproape.” (2 Tesaloniceni 2: 1, 2) Acea zi anume a început în anul 1918 d.Hr., iar judecata a început la casa lui Dumnezeu. (1 Petru 4:17) Din acel moment, judecata este pusă la punct, iar dreptatea până la final, în ceea ce privește lucrurile pământești, inclusiv organizația vizibilă a Diavolului. -- Isaia 28: 17.
8 A fost Iehova cel care l-a întronat pe Cristos Isus în 1914 și l-a trimis să guverneze. (Psalmi 2: 6; 110: 1, 2) Aceasta a marcat începutul 'zilei lui Iehova'. În cadrul acelei zile, și la trei ani și jumătate după începutul ei, 'ziua Domnului Isus Cristos' a început când El își deschide curtea pentru judecată. Este ziua lui Iehova pe întreaga durată, deoarece Cristos Isus îndeplinește scopul lui Iehova, dar 'ziua Domnului' (Cristos) despre care scrie apostolul se referă la momentul când Cristos Isus începe lucrarea sa în ceea ce privește judecata pământului. Ilustrația din Revelația arată aceste fapte: În 1914, femeia (organizația) lui Iehova fiind însărcinată (adică cu regatul) și gata să nască, Diavolul a stat gata să devoreze „copilul de parte bărbătească” (regatul nou-născut) și, când s-a născut, Diavolul a încercat fără îndoială să distrugă acel copil nou-născut. Un război a fost purtat în cer, care a rezultat cu înfrângerea lui Satan și aruncarea lui jos pe pământ. Judecata nu începuse încă, dar după aceea Cristos Isus a venit la templul lui Dumnezeu pentru judecată, iar aceasta marchează începutul 'zilei Domnului'. Este despre această ultimă perioadă, 'ziua Domnului', despre care apostolul scrie în 1 Tesaloniceni 5: 2. Este bine să păstrăm în minte distincția, atunci când luăm în considerare cuvintele apostolului. Pentru a putea avea întotdeauna în minte distincția clară, în continuare în acest articol, perioada care începe în 1914 va fi denumită
„ziua lui Iehova”, iar perioada care începe în 1918 va fi denumită „ziua lui Cristos”.
CONSOLARE
9 Unul dintre scopurile apostolului când le-a scris fraților săi a fost să-i mângâie și să le spună cum se pot mângâia unii pe alții. În 1 Tesaloniceni 4, el vorbește în detaliu despre coborârea Domnului Isus din cer și învierea celor care muriseră în Cristos și apoi despre strângerea la Domnul a celor care rămân în viață și se dovedesc credincioși, și că aceștia vor fi pentru totdeauna cu Domnul. El le dădea fraților săi informațiile pentru mângâierea lor, asigurându-i că pe cei care muriseră în credință, Dumnezeu îi va aduce la viață la venirea Domnului Isus Cristos. Nu trebuiau să fie mângâiați doar cu aceste informații încurajatoare, ci și cu cuvintele care urmează, prezentate în capitolul cinci din Unu Tesaloniceni cu privire la „timpuri și sezoane”; iar acest lucru este demonstrat de folosirea cuvintelor din versetul unsprezece: „De aceea, consolați-vă și zidiți-vă unii pe alții, cum și faceți”. Ultima parte a capitolului patru din 1 Tesaloniceni, precum și prima parte a capitolului cinci, ambele oferă consolare, atrăgând atenția asupra lucrurilor care se vor întâmpla când va veni ziua Domnului Isus Cristos. Nu doar venirea lui Isus Cristos și învierea celor morți erau o mare consolare, ci a fost nevoie ca apostolul inspirat să-și informeze frații astfel, pentru ca aceștia să aibă asigurare. Nu este cazul, însă, în ceea ce privește „timpurile și sezoanele”. Apostolul încheie cu cuvintele de consolare din capitolul patru și apoi spune imediat „Dar”. Această conjuncție leagă ceea ce urmează de contextul imediat precedent. Nu a fost oportun sau necesar să intre în detalii cu privire la timpuri și sezoane.
TIMPURI
10 Textul spune: „Despre timpuri și sezoane [referitor la timpuri și sezoane (R.V.)]”. Utilizarea articolului hotărât „the” îndepărtează discuția de la simpla luare în considerare a timpurilor cronologice generale la anumite „timpuri” specifice, și anume, la acele lucruri care ar trebui să conducă la și să urmeze evenimentelor descrise anterior de apostol. Apostolul nu încuraja acolo studiul cronologiei, în legătură cu care mulți oameni au irosit ore valoroase care ar fi putut fi folosite profitabil. Nimeni nu poate fixa date și spune ce se întâmplă într-o anumită zi. „Semnele” la care Domnul atrage atenția sunt mult mai determinante decât datele a căror fixare, la om, este o simplă presupunere. Pavel se referă aici evident la același lucru ca Iuda: „Dar, iubiților, aduceți-vă aminte de cuvintele care au fost spuse mai dinainte de apostolii Domnului nostru Isus Cristos; cum v-au spus că vor fi batjocoritori în timpurile de pe urmă, care vor umbla după poftele lor nelegiuite.” -- Iuda 17, 18.
11 Toate „timpurile” menționate de Iehova sunt perioade de timp nedefinite în ceea ce privește creaturile

85


15 Martie, 1936
Turnul de Veghe
85


umane. Când lucrul se împlinește așa cum a fost profețit, atunci știm că lucrurile prezise sunt aici ca împlinire a profeției. Perioada de timp aparent nedefinită, timp în care misterul lui Dumnezeu continuă să fie inexplicabil, a fost hotărâtă să se încheie „în zilele glasului celui de-al șaptelea înger, când el va începe să sune”. - Rev. 10: 6, 7.
12 Apostolul menționează nu doar „timpuri”, ci și „sezoane”. Cuvântul grecesc chronos denotă lungimea sau spațiul de timp; iar grecescul kairos (al cărui plural este tradus aici prin „sezoane”) înseamnă „timp potrivit sau adecvat și oportunitate”, adică „un anumit timp sau sezon fixat”. Aceste „sezoane” au semnele lor, adică „semnele timpurilor”. (Matei 16: 3) Când va sosi acel timp, atunci creștinii pot judeca unele lucruri; așa cum este scris: „Nu judecați nimic înainte de vreme”. (1 Corinteni 4: 5) La plinătatea sezoanelor, Cristos Isus trebuie să aibă dispensația sau administrarea tuturor lucrurilor, adică „dispensația plinătății timpului”. (Efeseni 1:10) Aici același cuvânt (grecesc: „kairos”) este folosit ca în textul: „A venit timpl ca judecata să înceapă de la casa lui Dumnezeu”. (1 Petru 4: 17) Acel timp este atunci când Domnul Isus vine la templul lui Iehova pentru judecată.
13 Când încep „timpurile și sezoanele”? Evident odată cu coborârea lui Cristos Isus din cer după ce îl alungă pe Satan și când Cristos Isus vine la templu și când morții credincioși sunt judecați. (Rev. 11: 18) În 1 Tesaloniceni 4:13, apostolul le spune fraților săi să nu se întristeze ca cei care nu au speranță, pentru că, dacă cred în înviere, despre care au fost învățați, atunci ei nu ar trebui să se întristeze pentru morții care au murit credincioși, deoarece Dumnezeu promisese că îi va aduce din nou la viață la venirea Domnului Isus Cristos. Întristarea lor nu era, se pare, din cauză că nu erau informați cu privire la învierea morților, ci din cauză că cei care muriseră nu vor mai fi pe pământ pentru a participa la lucrarea Domnului de justificare a numelui lui Iehova când Cristos Isus va veni la templu. De aceea, apostolul explică despre cei morți în Cristos că, atunci când Cristos Isus va fi coborât din cer, sfinții credincioși morți vor fi primii înviați din morți și strânși la Domnul, și că, după aceea, rămășița credincioșilor lui Dumnezeu va fi „răpită... ca să-L întâmpine pe Domnul în aer”, adică în templu, și astfel vor fi pentru totdeauna cu Domnul. Această informație va fi de mare mângâiere pentru toți cei care cred pe deplin. „Dar”, spune apostolul, „frații mei, voi nu aveți nevoie să vi se spună despre ziua Domnului”. Cuvântul „frați” de aici se aplică de fapt rămășiței, care este acum pe pământ și care este dintre cei aleși. (Matei 24: 21, 22) Acești frați, asemeni apostolului Pavel, au fost născut acum din „femeia” lui Dumnezeu. (Isaia 54: 13) Ei au fost răpiți ca să-L întâmpine pe Domnul Isus Cristos în aer, adică în templu. (1 Tesaloniceni 4: 17) Prin urmare, nu este nevoie ca apostolul
să le scrie despre ziua Domnului. De ce nu? Deoarece, în momentul în care această profeție ar trebui să fie luată în considerare și înțeleasă de către rămășiță, frații lui Pavel, Domnul Isus Cristos ar fi la templu și, toți aceștia fiind fiii lui Dumnezeu prin femeia sa, Sion, toți aceștia ar fi „învățați de Dumnezeu” de către și prin Cristos Isus, iar o astfel de învățătură s-ar face prin a le oferi o înțelegere a profețiilor Bibliei. Declarația „... nu este nevoie să vă scriu” nu înseamnă că nu este nevoie, că The Watchtower să se abțină de la publicarea explicației acestor texte. The Watchtower nu va da și nu oferă opinia vreunui om, ci, ghidată de Domnul și folosită de El, prezintă rămășiței informațiile pe care Iehova și Domnul Isus Cristos le dau cu privire la Scripturi și la lucrurile care s-au împlinit și care sunt în împlinirea profețiilor. Prin urmare, The Watchtower nu ar încălca deloc cuvântul apostolului prin aceste lucruri. Toți cei care sunt învățați de Dumnezeu și de Cristos Isus pot determina cu ușurință care este adevărul atunci când li se atrage atenția.
„VOI ȘTIȚI”
14 Este în beneficiul rămășiței că apostolul spune: „Căci voi înșivă știți cu acuratețe”. (Diag.) „Voi înșivă... știți”. (Roth.) Folosirea termenului emfatic al pronumelui la persoana a doua arată aici că rămășița credincioasă, unsă, la templu și învățată de Domnul, va ajunge atunci „la o cunoaștere exactă a adevărului” (1 Timotei 2: 4, Diag.) și acela va fi timpul, așa cum a declarat apostolul, când „nu aveți nevoie să vă învețe cineva”, pentru că sunteți învățați de Domnul. (1 Ioan 2: 27) Cuvântul „a ști”, așa cum este folosit de apostol, implică faptul că rămășița, „frații”, văd sau discern clar, deoarece Domnul le deschide ochii înțelegerii mai larg și ei văd mai pe deplin profețiile și faptele fizice care sunt acum în fața lor și care arată împlinirea profețiilor. „A cunoaște cu exactitate” înseamnă că ei au cercetat și au căutat cu diligență profețiile și faptele în împlinirea acestora și au ajuns la o înțelegere a acestora. Este timpul când „mulți vor alerga încoace și încolo” în studiul profețiilor și „cunoștiința va crește”. – Daniel 12: 4.
15 „A ști cu exactitate” că „ziua Domnului” începe nu cu începutul zilei lui Iehova, ci cu începutul zilei Domnului Isus Cristos, același timp la care se referă apostolul în 1 Tesaloniceni 4: 15, și anume: „Cei ce sunt vii și rămân până la venirea Domnului”. Apoi spune apostolul: „Căci Însuși Domnul se va coborî din cer cu un strigăt” și „apoi cei vii și care rămân vor fi răpiți ca să-L întâmpine pe Domnul în aer [adică, în starea de templu, unde ochii omenești nu pot vedea] și [rămânând loiali] vor fi pentru totdeauna cu Domnul”. Literal, acea „ziuă

86


86
Turnul de Veghe
BROOKLYN, N.Y.


a Domnului” este exact aceeași ca în 2 Petru 3: 10, și anume: „Dar ziua Domnului va veni ca un hoț în noapte”. De asemenea, „ziua când Dumnezeu va judeca secretele oamenilor, prin Isus Cristos, conform evangheliei mele”. (Romani 2: 16) Aceeași perioadă de timp despre care a scris apostolul când a spus: „O coroană a dreptății, pe Domnul, Judecătorul cel drept [Cristos Isus], mi-o va da în ziua aceea.” (2 Timotei 4: 8) Este ziua Domnului Isus Cristos când este adus la templu și prezentat ca conducătorul de drept al lumii și care dată este 1918 d.Cr.
„CA UN HOȚ”
16 Cum va veni ziua aceea? Nu cu informații complete pentru toți, ci „vine ca un hoț noaptea”. Timpul și modul în care hoții invadează casele altora sunt folosite aici pentru a ilustra timpul și modul venirii zilei Domnului Isus Cristos. Întreaga „zi”, sau întreaga perioadă de timp luată în considerare, vine ca hoțul. Venirea Domnului Isus a avut deja loc, dar „distrugerea bruscă”, care are loc în ziua Domnului, este încă viitoare. Începutul „zilei lui Iehova”, adică 1914, nu a venit ca un hoț. Și de ce nu? Din motivul că, încă din anul 1880 d.Cr., publicațiile Watch Tower au subliniat data 1914 ca sfârșit al lumii. Ulterior și până în 1914, publicațiile Watch Tower au adus continuu anul 1914 în atenția tuturor cititorilor săi. Milioane de tratate gratuite au fost publicate stabilind această dată. Atât de bine promovată a fost data respectivă, încât a devenit o batjocură și o glumă disprețuitoare în gura clerului și a apropiaților săi. Ierarhia Romano-Catolică și clerul Protestant, împreună cu aliații lor, urmăreau acea dată și așteptau să sosească, pentru a-i ridiculiza și mai mult pe cei care o proclamaseră, iar când a sosit și pământul nu a fost distrus, au batjocorit mai mult ca niciodată. Este cert că data 1914, începutul zilei lui Iehova, nu a venit ca un hoț noaptea.
17 Dar cum rămâne cu anul 1918, începutul zilei Domnului Isus Cristos când a venit la templu pentru judecată? A venit aceasta ca un hoț noaptea? Cu siguranță că da. Chiar și în această oră, nimeni în afară de cei devotați lui Iehova nu înțelege venirea Domnului Isus la templu. Comentând 1 Tesaloniceni 5: 1, 4, referitor la ziua Domnului care „vă prinde ca un hoț”, traducerea Ierarhiei Romano-Catolice Douay a Bibliei, în notele despre aceasta, spune: „DAR DESPRE TIMPURI ȘI MOMENTE: Adică, despre ziua judecății, despre sfârșitul lumii, despre distrugerea Ierusalimului. Este suficient să știm că timpul este incert și că moartea vine ca hoțul noaptea... Este un subiect de uimire că unii oameni se tem atât de copilărește de ziua judecății, încât nu se pot gândi la ea fără consternare, ca nu cumva să se întâmple în timpul lor. Suflete slabe! Nu-și amintesc ei că moartea
îi va prinde cu siguranță și că acesta va fi pentru ei înșiși sfârșitul lumii și ziua de apoi? Întreaga lume piere atunci în ceea ce-i privește.”
18 Este adevărat că „Misterul împlinit”, publicat în iulie 1917, a menționat anul 1918, dar nu cu înțelegerea și aplicarea corectă a acelei date. Timpul de tribulație care se aștepta să vină în 1914 a fost doar mutat cu trei ani și jumătate, ceea ce arată că nu exista o înțelegere corectă a datei. (Vezi „Misterul împlinit”, paginile 62, 64, 393, 395, 513.) În 1918, multe persoane erau atunci în linie pentru regatul lui Dumnezeu, dar care au pierdut ulterior această poziție și fac acum parte din clasa „slujitorului rău”. Nu numai că ziua Domnului a venit peste ei ca un hoț noaptea, dar ei sunt încă în întuneric complet cu privire la venirea Domnului la templu, așa cum a prezis Isus că vor fi. (Matei 13: 41, 42) Cu toate informațiile și lumina pe care Domnul le-a dat acum celor loiali, clasa „slujitorului rău” de astăzi respinge cu dispreț tot ce are legătură cu prezența Domnului la templul lui Dumnezeu pentru judecată.
19 Celor care erau în linie pentru regat, Isus le-a spus: „Vegheați, dar, căci nu știți în ce ceas vine Domnul vostru. Să știți însă că, dacă stăpânul casei ar fi știut în ce strajă [strajele erau ținute noaptea pentru a marca timpul] vine hoțul, ar fi vegheat și n-ar fi lăsat să-i fie spartă casa. Fiți, deci, și voi gata, căci în ceasul în care nu vă gândiți vine Fiul omului. ... Dar dacă slujitorul acela rău ​​va zice în inima lui: Domnul meu întârzie să vină și va începe să-i lovească pe tovarășii lui de slujbă și să mănânce și să bea cu bețivii, stăpânul slugii acelei va veni în ziua în care nu se așteaptă și în ceasul pe care nu îl știe.” - Matei 24: 42-50.
20 Începutul zilei „hoțului” a sosit în 1918. „Hoții intră și fură.” (Matei 6: 19; Ioan 10: 10) „Adu-ți aminte, dar, cum ai primit și ai auzit; ține cu tărie și căiește-te. Dacă deci nu vei veghea, voi veni asupra ta ca un hoț și nu vei ști în ce ceas voi veni asupra ta.” (Rev. 3:3) Referitor la conflictul final, bătălia zilei celei mari a Dumnezeului Atotputernic, Isus spune: „Binecuvântat este cel [în templu] ce veghează și își păstrează hainele [pe el, identificându-se ca soldat loial și străjer al Domnului], ca nu cumva să umble gol [în templu] și să-i vadă rușinea [și să-l dea afară].” (Rev. 16: 15) Străjerii trebuie acum să continue să fie diligenți în a observa desfășurarea scopului lui Iehova.
21 Hoții vin noaptea, când oamenii dorm în mod natural și când mulți alții sunt beți și atât de stupefiați încât nu discern apropierea jefuitorilor. Înainte de 1918 și de atunci încoace, clerul „protestant” și Ierarhia Romano-Catolică au luptat și continuă să lupte împotriva mesagerilor regatului

87


15 Martie, 1936
Turnul de Veghe
87


lui Iehova și, opunându-se regatului, arată că ei sunt beți sau dorm profund în ceea ce privește privilegiile lor de a-L sluji pe Rege. În mod similar, clasa fecioarelor nechibzuite doarme acum profund și este inactivă și în întuneric. Înainte de 1918, toată „Creștinătatea” era și este de atunci încoace beată asemeni unei bestii, precum petrecăreții de noapte, umpluți și amețiți de băutura tare a bucuriei lui Satan în persecutarea martorilor lui Iehova și în încercarea de a distruge WATCH TOWER SOCIETY. De asemenea, toată „Creștinătatea” era și este în întuneric și cu știință. (2 Petru 3: 5) Prin urmare, toți aceștia fiind în întuneric, ziua Domnului Isus Cristos i-a surprins așa cum un hoț îi surprinde pe cei adormiți și beți noaptea.
22 Chiar și clasa „slujitorului credincios”, rămășița, nu a discernut venirea Domnului la templu în momentul în care aceasta a avut loc. Acei credincioși se încredeau pe deplin în Domnul și Îl așteptau, totuși abia în 1922 Domnul le-a revelat că el era la templu pentru judecată. Acum, toți cei care Îl iubesc pe Dumnezeu trebuie să se miște și să fie diligenți în serviciul său. Prin profetul său, Domnul Iehova a prezis trezirea celor loiali la privilegiile lor de serviciu, așa cum este prezentat în Isaia 6: 1-8. Când rămășița, ilustrată de profetul Isaia, a văzut că fusese foarte somnoroasă și, prin urmare, neglijentă în îndatoririle lor, a fost în mare necaz și a strigat către Domnul, iar Domnul i-a curățit, le-a deschis înțelegerea și i-a trimis în serviciul său.
23 Întunericul care îi înconjurase parțial pe cei care ulterior au devenit membri ai clasei rămășiței a cuprins complet întreaga „Creștinătate” și în special clasa „slujitorului rău”, astfel încât ziua Domnului Isus Cristos i-a surprins ca un hoț. Clerul nu are nicio idee despre venirea Domnului la templul său pentru judecată. Despre ei, Dumnezeu, prin profetul Său, spune: Așa vorbește Domnul despre profeții care rătăcesc pe poporul Meu, care mușcă cu dinții [în pomenile date lor] și strigă [către cel care dă]: Pace! și pregătesc război împotriva celor ce nu le dă în gură.” - Mica 3: 5-7.
„EI SPUN”
24 Bisericii loiale, apostolul spune: „Căci atunci când vor zice: Pace și siguranță, atunci va veni o distrugere neașteptată peste ei, ca durerile nașterii peste femeia însărcinată; și nu vor scăpa.” (1 Tesaloniceni 5: 3) Este cert că trebuie să vină timpul când „vor zice: Pace și siguranță. Nu la sfinți se referă această parte a epistolei, pentru că, spune apostolul, „voi înșivă știți”. Cei aflați în întuneric vor spune „Pace și siguranță”. Conform publicațiilor The Diaglott și Rotherham, cuvântul „căci” este omis, iar textul spune pur și simplu: „Când ei„ spun. Conjuncția „când” nu se referă la timpul imediat dinaintea începutului zilei lui Cristos Isus în 1918. În primăvara anului 1918, dușmanul a oprit activitățile poporului Domnului.
Cuvântul „când” se referă la un timp după 1918 și după ce au început activitățile reînnoite în serviciul lui Iehova de către poporul Său, și în interiorul și nu înainte de „ziua”. Este evident că este vorba de o perioadă scurtă de timp chiar înainte de distrugerea care vine asupra inamicului și în timpul sau în cadrul „acelei zile”. Cei desemnați de apostol drept „ei” sunt numiți „ambasadori ai păcii”, adică cei care strigă pace, dar care sunt siguri că „vor plânge amarnic”. (Isaia 33: 7) Ei se află într-o poziție exact opusă celei a „picioarelor celui ce aduce vești bune de bine, care vestește pacea” și salvarea și care își ridică glasul în cântec. (Isaia 52: 7, 8) Nici nu ar putea pronumele „ei” să se refere la rangul și baza oamenilor, ci trebuie să se refere la liderii și formatorii opiniei publice și la cei care fac propagandă, pe care ceilalți îi ascultă și îi iau în seamă și pe care îi urmează și îi susțin; și, prin urmare, „ei” trebuie să se refere la cler și la principalii membri ai turmelor lor.
25 „Ziua lui Cristos Isus” este o perioadă de timp în care el separă oile de capre. (Matei 25: 31, 32) Prin urmare, pronumele „ei” trebuie să se refere la clasa caprelor și în special la conducătorii acesteia, adică cei care pretind că sunt de partea lui Dumnezeu și susțin și aplică Cuvântul lui Dumnezeu, pretinzând că au dreptul și numirea divină să facă aceasta, când, de fapt, ei fac exact opusul. Astfel de oameni pretind că sunt în măsură să ofere asigurări sigure celorlalte capre cu privire la ceea ce au de spus Sfintele Scripturi. Celelalte capre acordă atenție serioasă și respectuoasă sfaturilor conducătorilor lor, care pretind că vorbesc cu autoritate. Nu este vorba despre ceea ce spun oamenii de rând, ci despre ceea ce spun cei care își asumă să vorbească ex cathedra. „Ei” sunt cei a căror pace și siguranță sunt amenințate și tulburate și ale căror „susceptibilități religioase au fost șocate” de proclamarea publică a adevărului Cuvântului lui Dumnezeu. Nu există niciun motiv pentru ca cei tulburați să se teamă că martorii lui Iehova sunt pe cale să le provoace vătămări corporale prin intermediul armelor carnale, dar pacea lor este tulburată de adevăr. Ei sunt cei răi care îi opresează și luptă împotriva martorilor lui Iehova, despre care psalmistul spune: „... dușmanii mei de moarte care mă înconjoară. Sunt închiși în grăsimea lor: cu gura lor vorbesc cu mândrie. Acum ne înconjoară în pașii noștri; își ațintesc ochii să ne doboare la pământ. El este ca un leu lacom de prada sa și ca și cum ar fi un tânăr leu care pândește în locuri secrete” [Protestantul „tânăr leu”, care este mort ca Protestant din 1918. „Leul” de aici se referă la toți liderii religioși care persecută pe martorii lui Iehova]. Martorii credincioși ai Domnului se roagă apoi: „Scoală-te, Iehova, confruntă-l, aruncă-l la pământ! Eliberează-mi sufletul de cel rău prin sabia Ta; de oameni, prin mâna Ta, O Iehova, de oamenii lumii, a căror parte este în această viață și al căror pântece îl umpli cu comoara ta; ei sunt mulțumiți cu copii [așa-

88


88
Turnul de Veghe
BROOKLYN, N.Y.


numiții „succesori ai apostolilor”] și lasă restul averii lor pruncilor lor [pe care îi învață să preia și să ducă mai departe organizația lor rea]. Cât despre mine, voi vedea fața Ta în dreptate; mă voi sătura, când mă voi trezi, să privesc chipul tău.” (Ps. 17: 9-15, A.R.V.) În acest verset al cincisprezecelea, credincioșii își arată încrederea deplină în Domnul și sunt arătați ca fiind aduși în templu și făcuți parte din clasa „slujitorului loial și înțelept”, unși și iluminați. Trezirea lor a avut loc după 1918, cu o viziune despre Iehova și a gloriei Sale în templu. Din nou spune psalmistul: „Când mă trezesc, sunt încă cu tine [ca slujitor aprobat].” Apoi, arătându-și încrederea deplină în Iehova, credincioșii se roagă: „Cu siguranță, Tu vei ucide pe cel rău, O Dumnezeule! Depărtați-va de mine, dar, oameni însetați de sânge! Căci ei vorbesc cu răutate împotriva ta și dușmanii tăi iau numele tău în van. „Nu îi urăsc eu, Iehova, pe cei ce te urăsc? Și nu sunt eu supărat pe cei ce se ridică împotriva ta? Îi urăsc cu o ură perfectă: mi-au ajuns dușmani. Cercetează-mă, O Dumnezeule, și cunoaște-mi inima: încearcă-mă [la casa lui Dumnezeu, de unde începe judecata] și cunoaște-mi gândurile; vezi dacă este vreo cale rea în mine și condu-mă pe calea veșnică.” (Ps. 139: 18-24, A.R.V.) Dușmanii menționați aici sunt „ei” care batjocoresc faptul publicat că Domnul Isus a coborât din cer cu un strigăt sau o comandă de la Cel Preaînalt. Pentru că sunt în întuneric, dorm în siguranță imaginară și își imaginează pace din partea Domnului. Ei spun, așa cum este statuat de apostolul Petru: „Știind mai întâi aceasta, că în zilele din urmă vor veni batjocoritori, umblând după poftele lor și zicând: Unde este promisiunea venirii [prezenței] sale?” „Căci, de când au adormit părinții, toate lucrurile continuă așa cum erau de la începutul creației.” – 2 Petru 3: 3, 4.
24-26 „Ei vor spune” (conform Revised Version: „Când ei spun”; și conform Diaglott: „Când pot spune”) „Pace și siguranță”. Nu se indică exact cât timp vor spune ceea ce spun; dar distrugerea vine „când ei spun” ceea ce au de spus despre pace și siguranță. Cui spun ei? Nu martorilor lui Iehova sau Ionadabilor, pentru că acești credincioși nu vor asculta ceea ce spun ei. Cei care spun „Pace și siguranță” o spun unii altora, și unii altora din propria lor mulțime și celor care sunt sub influența și controlul lor și care sunt orbi față de adevăr. Cu ipocrizie, ei spun „Pace și siguranță” acelor oameni care își pun încrederea în astfel de oameni. „Căci ei nu vorbesc despre pace, ci ei concep lucruri înșelătoare împotriva celor liniștiți din țară.” -- Ps. 35: 20.
27 Apostolul era familiarizat cu profețiile și vorbea de asemenea ca un slujitor inspirat al lui Iehova și al lui Cristos Isus, și a citat unele dintre profeții și a prezis că „ei” vor spune: „Pace și siguranță.” Prin urmare, nu este vorba că „poate”
vor spune așa, ci este sigur că vor spune: „Pace și siguranță.” Iehova manevrează dușmanul și le permite să ajungă la concluzia care îi determină să spună: „Pace și siguranță.”
28 Prin strigătele sau prin cuvintele „Pace și siguranță”, ei cer lui Dumnezeu și lui Cristos Isus să facă un compromis cu ei, iar discursul lor este, de fapt, acesta: „Este pace, Iehu?” Ceea ce au spus acei dușmani ai lui Iehu a prezis ce i se va spune lui Cristos Isus, Mai Marele Iehu, iar el răspunde: „Ce! Pace, atâta timp cât curviile acelei femei bătrâne Izabela și vrăjitoriile ei sunt atât de multe?” (2 Regi 9: 22) Nu prea mult! „Nu este pace, zice Domnul, pentru cei răi.” (Isaia 48: 22) În mod similar, Haman amalecitul era în pace și se considera în siguranță când conspira pentru „a-l omorî pe Mardoheu; dar, de fapt, el nu era în siguranță. – Estera 5: 9-14.
29 Liderii organizațiilor religioase ale lumii se așteaptă să aducă pace și siguranță oamenilor prin propriile metode. Ierarhia Romano-Catolică s-a convins, ea însăși, că organizația sa este invulnerabilă și că „porțile iadului nu o pot învinge” și susține că a făcut un pact cu moartea și cu iadul și că, prin urmare, este în deplină siguranță. Acea organizație este sigur că va conduce lumea și, spunând „Pace și siguranță”, nu se referă la pacea lumii între națiuni, ci la ceea ce cred că este realizat de Ierarhia Romano-Catolică și aliații săi împotriva forțelor care le-au tulburat pacea. Neexistând protestanți sau evrei adevărați care se închină adevăratului Dumnezeu, cei care se numesc „Protestanți” și „Evrei” se alătură Ierarhiei Romano-Catolice spunând „Pace și siguranță”. Înainte de a veni distrugerea, Dumnezeu va face ca Ierarhia Romano-Catolică să audă adevărul și îi va face pe lideri să înțeleagă unele lucruri despre adevăr, iar aceasta este o mare supărare pentru ei. „Va fi o supărare [care tulbură pacea] doar să înțeleagă „raportul” despre distrugerea iminentă, când el îi va face (pe batjocoritori) să înțeleagă raportul, adică în legătură cu adevăr.ul” (Isaia 28: 19) Proclamarea mesajului lui Dumnezeu al adevărului, că Ierarhia Romano-Catolică este zidită pe minciuni și că Dumnezeu, prin Cristos Isus, va mătura acel munte mare de minciuni, constituie o mare tulburare a păcii Ierarhiei Romano-Catolice și a aliaților și asociaților ei care sunt obligați să-l audă. Acel mesaj este proclamat prin mașini de sunet, mașini de transcriere, fonografe și radio, precum și prin cărți tipărite. Adevărul este cel care șochează susceptibilitatea lor. Până acum, Ierarhia Romano-Catolică a reușit să reducă la tăcere pe toți cei care au vorbit împotriva acelei instituții; și dacă, chiar și pentru o scurtă perioadă, Dumnezeu le permite acestor opozanți să oprească proclamarea adevărului regatului, supărarea Ierarhiei ar înceta și acea mulțime ar striga, „Pace și siguranță.”

89


15 Martie, 1936
Turnul de Veghe
89


30 Sunt preoții și profeții, adică predicatorii, cei despre care profetul prezice că vor striga „Pace” și care nu aduc vindecare națiunilor. „Toți se poartă necinstit.” (Ieremia 6: 13) Ei suprimă mesajul regatului adus oamenilor de către martorii lui Iehova și, în același timp, strigă „Pace”, adică toleranță pentru ei înșiși, și fac acest lucru pentru a camufla și a înșela oamenii cu privire la lucrarea lor de a se opune lui Iehova și mesajului său al regatului. Acei clerici pretind că sunt păstrători ai păcii, în timp ce, în același timp, caută distrugerea mesagerilor lui Dumnezeu ai păcii adevărate. Așa cum au spus clericii dintre evrei despre Isus, tot așa spun acum clericii despre martorii lui Iehova: „L-am găsit pe acest om pervertând națiunea și interzicând să se dea tribut Cezarului” prin refuzul lor de a respecta legile oamenilor care spun că nu pot predica fără un permis obținut de la ofițerii de poliție. (Luca 23: 2, 5) Clerul le-a spus practic același lucru lui Pavel și tovarășilor săi: „Oamenii aceștia, fiind iudei, tulbură cetatea noastră.” (Faptele Apostolilor 16: 20, 21) „Toți aceștia fac împotriva decretelor Cezarului.” – Faptele Apostolilor 17: 6, 7.
31 Când Isus a intrat călare în Ierusalim și mulțimile i-au cântat laude, clerul din acea vreme a spus: „Iată, lumea a plecat după el. (Ioan 12: 19) Apoi s-au hotărât să-l distrugă pe Isus, pentru ca propria lor pace și siguranță să fie asigurate. Acum „marea mulțime”, cunoscută nouă drept „Ionadabi”, Îl caută pe Domnul și mulți se alătură regatului său. Ionadabii vin cu cântece de bucurie, lăudând numele lui Iehova și trebuie să ne așteptăm ca în curând mulțimea religioasă să spună: „Trebuie să punem capăt acestei proclamări a regatului, ca să ne putem asigura propria pace și siguranță.” Dacă vor reuși temporar, așa cum au făcut-o în Germania, vor considera de la sine înțeles că acesta este un semn că Dumnezeu este de partea lor și că sunt în pace cu el și cu Cristos Isus, Mai Marele Iehu. Dumnezeu le va permite să „creadă o minciună”, ca în cazul lui Haman.” - 2 Tesaloniceni 2: 11.
32 Atunci vor spune ei: „Pace și siguranță”, adică Ierarhia Romano-Catolică, aliații și ce păcăliții de ea au ajuns într-un punct de siguranță față de mesajul supărător transmis de martorii lui Iehova și, prin urmare, siguranța lor, precum și pacea lor, sunt sigure. Folosirea cuvântului „siguranță” implică faptul că ei au redus activitățile martorilor lui Iehova. Aceeași mulțime s-a crezut în siguranță când au făcut ca mormântul lui Isus să fie sigilat și asigurat. -- Matei 27:64-66.
33 Toate faptele, împreună cu cuvântul sigur al profeției, arată că este aproape ora când forțele religioase, conduse de Ierarhia Romano-Catolică și susținute de brațul puternic al legii națiunilor, vor striga unele către altele: „Pace și siguranță”. Și vor face asta, deoarece sunt de părere că martorii „pestiferoși” ai lui Iehova sunt reduși la tăcere. Aceste fapte și scripturi de necontestat îi îndeamnă pe martorii lui Iehova să depună toate eforturile pentru a face lucrarea de mărturie
și a o finaliza conform voinței lui Dumnezeu. În mai multe țări, lucrarea de predicare a evangheliei a fost oprită, iar Ierarhia Romano-Catolică continuă să avanseze, încrezătoare în puterea sa de a zdrobi lucrarea de mărturie de pretutindeni. Toți credincioșii să țină cont că cel care este pentru noi este mai mare decât tot ce poate fi împotriva noastră. Domnul și-a trimis slujitorii să transmită mesajul său și nimic nu poate împiedica cu succes transmiterea acestui mesaj până când nu este finalizat. Cei care ascultă cu loialitate de poruncile Domnului în transmiterea mesajului regatului către oameni sunt cei care se află de fapt în pace și siguranță. Pentru aceștia, promisiunea lui Iehova este: „Îl vei păstra în pace perfectă pe cel a cărui minte este încrezătoare în tine, căci se încrede în Tine.” (Isaia 26: 3) Clasa „slujitorului credincios” este alcătuită din cei care ascultă cu bucurie de poruncile Domnului și aceștia sunt acum în templu pentru totdeauna cu Domnul. (1 Tesaloniceni 4: 17) „Voi încheia cu ei un legământ de pace și voi face să înceteze fiarele rele din țară; și ei vor locui în siguranță în pustie și vor dormi în păduri. Și îi voi face pe ei și pe locurile din împrejurimile dealului meu o binecuvântare; și voi face să cadă ploaia la sezonul ei, și vor fi ploi de binecuvântare. Și pomii de pe câmp își vor da rodul și pământul își va da roadele; și ei vor fi în siguranță în țara lor și vor ști că eu sunt Domnul, când eu voi rupe legăturile jugului lor și îi voi elibera din mâna celor ce le-au fost robi. Și nu vor mai fi pradă [națiunilor] și nici fiarele pământului nu-i vor mai devora; ci ei vor locui în siguranță și nimeni nu-i va mai face să le fie frică.” -- Ezechiel 34: 25-28.
34 Acelor credincioși, Iehova le spune acum: „Îi voi aduce înapoi în locul acesta [templul] și îi voi face să locuiască [în siguranță] și ei vor fi poporul meu și eu voi fi Dumnezeul lor.” (Ieremia 32: 37, 38) Nu vă temeți de dușman; ci ceea ce Domnul le spune celor loiali în templu, care este un loc de întuneric pentru dușman, martorii loiali trebuie să meargă și să proclame cu îndrăzneală în această zi a judecății. – Matei 10: 26; 1 Ioan 4: 17, 18.
35 Domnul îi informează pe cei loiali dinainte despre ceea ce este sigur că se va întâmpla și astfel face el pentru ca aceștia să aibă deplină siguranță în credință. Lucrarea de mărturie trebuie dusă mai departe până la finalizare, conform voinței Domnului, înainte de exprimarea finală a mâniei lui Iehova. Ceea ce se cere de la fiecare dintre cei care primesc aprobarea lui Dumnezeu este să-și mențină loialitatea față de Iehova, dovedindu-și loialitate în orice condiții. Acest lucru ar fi imposibil dacă Dumnezeu nu permite inamicului să-i persecute martorii. Este clar că Iehova manevrează forțele inamice, precum și pe ale sale, pregătindu-se pentru conflictul final; și fiind informați cu privire la care va fi rezultatul, credincioșii au toate motivele să se bucure și să continue să facă cu toată puterea lor ceea ce le stă

90


90
TURNUL DE VEGHERE
BROOKLYN, N.Y.


în putință. Acești credincioși merg mai departe împreună în pace perfectă, răspunzând cu bucurie și obediență la instrucțiunile organizației, știind că, orice îi așteaptă, sunt în siguranță în mâna Domnului.
36 Dușmanului i se va permite să concluzioneze că a scăpat de martorii lui Iehova. Prin persecutarea și oprimarea acestor credincioși, ei luptă împotriva lui Dumnezeu și, procedând astfel, vor fi atins punctul culminant în ocara adusă numelui lui Iehova. Dacă strigătul lor de „pace și siguranță” ar fi fost rostit din ignoranță, acest lucru nu ar merita în sine chemarea mâniei lui Dumnezeu asupra lor; dar acțiunea malițioasă și ipocrită pune problema într-o lumină diferită. Când filistenii l-au avut pe Samson în custodia lor, acesta a fost motivul lor de ospăț, beție și auto-mulțumire. În mod similar, elementul religios al lumii este acum complet beat de vinul lui Satan, iar când vor crede că au oprit cu succes lucrarea martorilor lui Iehova, acesta va fi motivul pentru o petrecere la beție și pentru felicitările lor reciproce. Ei vor cânta: „Suntem acum în pace și în deplină siguranță”. Și apoi ce?
(Va urma)
ÎNTREBĂRI PENTRU STUDIU
acestui scop? Aceea din partea capitolului cinci analizată aici?



MARTORII LUI IEHOVA ȘI PRIZONIERII


Cu secole în urmă, Dumnezeu l-a făcut pe profetul său să scrie și să prezică că va veni un timp când o campanie de educație va fi desfășurată pe pământ și că acest lucru va fi făcut de „slujitorul” său, în care Iehova Dumnezeu își găsește plăcerea, spunând: „Iată slujitorul meu, pe care îl susțin, alesul meu, în care își găsește plăcerea sufletul meu; am pus spiritul meu peste el; el va vesti judecata neamurilor [națiunilor].” – Isaia 42:1.
Din această profeție se va observa că, la momentul împlinirii sale, vor exista orbi ai căror ochi trebuie deschiși și că vor exista prizonieri în închisori care trebuie să aibă oportunitatea de a fi eliberați. Profeția trebuie să aibă o împlinire, deoarece este rostită sub îndrumarea lui Iehova de către profetul său, asupra căruia acesta și-a pus aprobarea. Cercetătorul profeției va căuta faptele concrete care arată o împlinire a acestei profeții și, dacă este în curs de împlinire, acesta va putea discerne cine sunt prizonierii și cine sunt orbii.
S-a sugerat că mormântul este „închisoarea” și că morții sunt în „închisori”. Această
concluzie este în mod clar incorectă. Scripturile arată că prizonierii gem și strigă către Dumnezeu pentru ajutor, iar el îi aude. Morții nu gem și nu plâng. Ei sunt inconștienți și nu știu nimic, așteptând în mormânt timpul potrivit al lui Dumnezeu pentru a-i trezi din moarte. (Eclesiastul 9: 5, 10; Ps. 115: 17) O închisoare este un loc unde oamenii sunt ținuți sub privațiunea de libertate personală. Astfel, un om poate fi ținut în spatele gratiilor de fier sau poate fi ținut sub restricții de frică și, din acest motiv, poate fi incapabil să-și exercite libertatea. „Frica de om aduce o cursă.” (Proverbe 29: 25) Un prizonier ținut din cauza coerciției care îl pune în frică este la fel de adevărat un prizonier ca și unul care este reținut fizic.
Dovada scripturală este acum prezentată aici, arătând că închisorile menționate de profet constau din sisteme organizate ale lui Satan, și în special așa-numitul „Creștinism organizat”. Există multe congregații, numite simbolic „case”, atât catolice, cât și protestante, toate demonstrând de fapt prin modul lor de acțiune că organizațiile sunt orice altceva decât creștine. Închinarea în acele case sau congregații

91


15 Martie, 1936
TURNUL DE VEGHERE
91


este formalism. Închinătorii se închină în fața imaginilor și trec prin forme de închinare, ceea ce este contrar Cuvântului lui Dumnezeu. Ei se apropie de Domnul doar cu buzele lor, dar nu există devoțiune din inimă față de Domnul. Ei îi înalță pe oameni și trec printr-o ceremonie care, în loc să reflecte onoare asupra Domnului, aduce ocară asupra numelui Său. Dumnezeu este mulțumit doar de cei care i se închină în spirit și în adevăr. (Ioan 4: 23, 24) Formalismul este o abominație în ochii Domnului Dumnezeu.
Israeliții din timpurile antice s-au abătut spre idolatrie și formalism, iar calea lor a fost profetică, prezicând cum Israelul spiritual pretins se va îndepărta de Dumnezeu și va cădea în idolatrie. Dumnezeu a poruncit să nu se facă chip cioplit, zicând: „Să nu vă faceți idoli, nici chip cioplit; să nu ridicați chipuri în picioare și să nu puneți chip de piatră în țara voastră, ca să vă închinați înaintea lor; căci Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.” – Levitic 26: 1.
Formalismul practicat în așa-numitul „Creștinism organizat” se încadrează în mod clar în definiția chipurilor cioplite (Isaia 44: 9; 29:13; 2 Timotei 3: 1-5). Din acest motiv, acesta devine o parte a religiei Diavolului (Babilonul, cum o numesc Scripturile), deoarece scopul nu este de a onora numele lui Iehova, ci de a construi o organizație care îi dezonorează numele și îi îndepărtează pe oameni de el. Prin urmare, sistemele ecleziastice sunt închisori.
Șeful închisorii, sau gardianul, este însuși Satan, deoarece el a obținut prin fraudă controlul asupra organizației numite „Creștine”. În fiecare congregație a acestor organizații ecleziastice există un păstor sau un străjer, altminteri numit „pastor”. Acești oameni, care sunt clerici, se numesc pe ei înșiși păstorii turmei sau clericii turmei. Fiecare se uită la propria congregație pentru sprijin. Prin modul lor de acțiune, ei dovedesc că nu-l iubesc pe Dumnezeu, pe Cristos și regatul său, deoarece ei dau loialitate și sprijin Ligii Națiunilor, care este improvizația Diavolului. În rest, ei participă la politica acestei lumi și sunt mai interesați de ceea ce ei numesc afaceri civice decât de a vorbi despre marele scop al lui Dumnezeu și despre regatul său. Ei refuză să audă mărturia Cuvântului său și, prin urmare, sunt orbi la ceea ce face cu adevărat Domnul Dumnezeu în acest moment. Nu numai că refuză să audă, dar depun toate eforturile pentru a împiedica congregațiile lor să audă. Acești clerici sunt asemenea omologilor lor, fariseii evrei, cărora Isus le-a spus: „Vai de voi, avocați [doctori]! Căci voi ați luat cheia cunoștinței: voi înșivă n-ați intrat, și pe cei ce voiau să intre i-ați împiedicat.” - Luca 11: 52; Matei 23: 13.
Avocații, fariseii, politicienii și liderii comerciali au stat împreună printre evrei. Astăzi, politicienii și puterile comerciale îi susțin pe așa-numiții „doctori ai divinității”. Nu numai că sunt orbiți față de adevăr și refuză să-l audă,
dar iau toate măsurile care le stau în putere pentru a-i împiedica pe membrii congregațiilor lor să audă adevărul. Clericii și directorii turmelor lor sunt călăuze oarbe și, așa cum a spus Isus, vor cădea în șanț. (Matei 15: 14) Dumnezeu a prezis starea și cursul de acțiune al acestor clerici numiți „străjerii”, în aceste cuvinte: „Străjerii lui sunt orbi; toți sunt ignoranți, toți sunt câini muți, nu pot lătra; dorm, stau culcați, le place să doarmă. Da, sunt câini lacomi care nu se sătură niciodată și sunt păstori care nu pot pricepe; toți privesc la calea lor proprie, fiecare după câștigul lui în colțul său.” -- Isaia 56: 10, 11.
Acești clerici sunt gardienii închisorilor locale. Probabil că în fiecare dintre organizațiile denominaționale, numite „biserică”, și în fiecare congregație a acesteia, există cei care Îl iubesc pe Dumnezeu și care sunt nerăbdători să afle despre el și să-l asculte. Dar, din cauza influenței clericilor și a „directorilor turmei”, nu li se permite să discute liber Biblia în cadrul întâlnirilor bisericii și sunt descurajați să meargă oriunde altundeva pentru a dobândi cunoștințe despre aceasta. De fapt, în foarte puține dintre aceste organizații există vreun studiu biblic. Clerul nu vorbește despre Biblie. De fapt, clerul modern neagă că Biblia este Cuvântul adevărului lui Dumnezeu. Dacă atenția acestor clerici este atrasă asupra unei cărți care oferă instrucțiuni din Biblie și prezintă dovezile scripturale ale scopului lui Dumnezeu, clerul denunță vehement cartea și le cere congregațiilor lor să nu aibă nimic de-a face cu aceasta. Clericii pretind că sunt singurii autorizați să interpreteze Biblia. Rezultatul este că oamenii din acele congregații sunt în întuneric în ceea ce privește adevărata învățătură a Cuvântului lui Dumnezeu.
Congregația observă că pastorul sau clericul își dedică predicile politicii lumești, așa-numitei științe, afacerilor civice și problemelor sociale, dar niciodată nu le oferă vreo hrană din Cuvântul lui Dumnezeu care să întărească credința oamenilor în Dumnezeu și în scopul său de salvare. Dacă li se sugerează ca membrii congregației să meargă în altă parte pentru a auzi adevărul, clericul se opune vehement acestui lucru, spunând că, dacă se retrag din biserică, vor face o lucrare rea și, prin urmare, vor participa la distrugerea societății și că își vor găsi propriul destin etern în chinuri. Mulți oameni buni sunt astfel ținuți în frică și reținere în organizațiile denominaționale numite „biserici”. Așa cum a prezis profetul, ei au o frică superstițioasă de Dumnezeu, dar această frică față de Dumnezeu „este învățată prin preceptele oamenilor”. -- Isaia 29: 13.
Dumnezeu a prezis prin profetul său că clericii, sau păstorii, vor ajunge într-un timp când nu vor mai hrăni congregația, ci se vor hrăni pe ei înșiși și și-a exprimat dezaprobarea categorică față de acest lucru. Domnul l-a pus pe profetul Său să scrie prezicând

92


92
TURNUL DE VEGHERE
BROOKLYN, N.Y.


aceste condiții în aceste cuvinte: „Fiul omului, proorocește împotriva păstorilor lui Israel, proorocește și spune-le, Așa vorbește Domnul Dumnezeu către păstori, Vai de păstorii lui Israel, care se hrănesc pe ei înșiși! Nu ar trebui păstorii să hrănească turmele? Voi mâncați grăsimea, vă îmbrăcați cu lână, omorâți pe cele ce sunt hrănite, dar nu hrăniți turma. Nu ați întărit pe cea bolnavă, nu ați vindecat pe cea bolnavă, nu ați legat ce era rănit, nu ați adus înapoi pe cea izgonită și nu ați căutat ce era pierdut; ci i-ați stăpânit cu forță și cruzime. De aceea, păstorilor, ascultați cuvântul Domnului! Așa vorbește Domnul Dumnezeu: Iată, eu sunt împotriva păstorilor; îmi voi cere turma din mâna lor și-i voi face să înceteze să mai hrănească turma; păstorii nu se vor mai hrăni pe ei înșiși, căci îmi voi elibera turma de gura lor, ca să nu le mai fie hrană. Căci așa vorbește Domnul Dumnezeu: Iată, Eu, Eu, îmi voi căuta „oile și mă voi îngriji de ele!” – Ezechiel 34: 2-4, 9-11.
Oamenii cu bunăvoință din aceste organizații bisericești văd că nu mai există niciun adevăr predat congregației nici de către clerici, nici de către principalii turmei. Când congregația se adună, o face în principal cu scopul de a etala hainele fine ale unora și de a asculta un discurs care nu are nicio referire la Cuvântul lui Dumnezeu. Prin urmare, există suflete înfometate în sistemele bisericești denominaționale care sunt în mare suferință din cauza stării pe care o văd acolo. Ei știu că numele lui Dumnezeu nu este onorat în congregație; și ei știu că oamenii din afară, numiți în mod obișnuit „păgâni”,
privesc cu dezgust la profesia de cleric, știind bine că sunt ipocriți și că pretenția lor de a-l reprezenta pe Dumnezeu nu este adevărată.
Cei care se separă de bunăvoie și cu bucurie de sistemele religioase lumești, în obediență față de poruncile Domnului (2 Corinteni 6: 16-18), nu mai sunt de atunci încolo „prizonieri”. Hrănindu-se cu Cuvântul lui Dumnezeu, ei au devenit puternici și au părăsit închisorile, s-au consacrat să facă voia lui Iehova Dumnezeu și au fost aduși în Sion, organizația lui Dumnezeu. Mulți dintre aceștia au fost odată „prizonieri” în Babilon, așa cum au fost odată și martorii lui Iehova (în 1918), dar au ieșit din Babilon, organizația Diavolului, și s-au bucurat. „Atunci au zis ei printre păgâni [națiuni]: Domnul a făcut lucruri mari pentru ei!” (Psalmul 126: 2). Dar cei care rămân în organizația Diavolului și în sistemele sale denominaționale și sunt ținuți acolo prin frică sau prin constrângere, sunt încă ținuți ca prizonieri, iar aceștia sunt cei care acum strigă după ajutor. (Ezech. 9: 4) Marele Profet al lui Dumnezeu, Isus, arată apoi că prizonierii care urmează să fie eliberați vor constitui „marea mulțime”, care trebuie „să iasă din marea tribulație” (R.V.) și să-și spele hainele în sângele Mielului și astfel să primească aprobarea lui Dumnezeu, și că atunci „Dumnezeu va șterge toate lacrimile din ochii lor”. Ei nu vor face parte din familia regală a cerului, așa cum vor fi martorii lui Iehova, ci ei se vor dedica lui Iehova în consacrare și vor sluji pe pământ „înaintea tronului lui Dumnezeu”. (Rev. 7: 9-17) Este pentru aceștia acum că martorii lui Iehova sunt însărcinați să proclame "deschiderea închisorii" și că timpul este aproape când "Domnul va elibera pe prizonierii [încă rămași]". -- Isaia 61: 1; Ps. 146: 7.



CÂND LUMEA A PIERIT ÎNTR-UN POTOP


Acest lucru s-a întâmplat acum aproximativ patru mii trei sute de ani în urmă, așa cum confirmă în mod clar descoperirile recente ale arheologilor din valea Mesopotamiană, susținând astfel relatarea biblică despre potopul mondial din timpul lui Noe. Imaginați-vă acum marea arcă, lungă de patru sute cincizeci de picioare și cu o lățime de șaptezeci de picioare, construită pe pământul uscat, și pe Noe și pe cei trei fii ai săi și soțiile lor, împreună cu toate animalele și păsările care fuseseră aduse înăuntru, adăpostiți în siguranță în arcă și așteptând cu încordare momentul în care Dumnezeu va elibera apele marelui potop.
Râurile de ape curgeau liniștit spre mări. Izvoarele își dădeau rezervele regulate pentru om, în timp ce lacurile ofereau plăcere ochiului și susțineau vasele oamenilor care alunecau pe pieptul liniștit al acestora. Niciodată în memoria omului până atunci aceste râuri nu își revărsau malurile și nici rezerva de apă nu fusese crescută sau diminuată. Niciun om nu văzuse vreodată ploaie, pentru că
nu căzuse de când omul era pe pământ. Umiditatea era furnizată vegetației printr-o ceață care se ridica din pământ pentru a o uda. Relatarea Genezei, capitolul doi, versetele cinci și șase, spune clar despre acele zile dinaintea marelui potop aceste cuvinte: „Căci Domnul Dumnezeu nu făcuse să plouă pe pământ și nu era om care să lucreze pământul [înainte de a-l crea pe Adam]. Ci se ridica o ceață din pământ și uda toată fața pământului.”
De ce ar trebui cineva să se aștepte atunci la o ploaie mare? Dumnezeu spusese că va veni, iar cuvântul Lui este adevărat; iar Noe a crezut și s-a supus în consecință. Domnul Dumnezeu știa exact în ce zi și în ce oră vor fi deschide ferestrele marelui „adânc” de ape care erau suspendate mult deasupra și în jurul pământului, ca un mare baldachin. El i-a spus lui Noe că potopul va veni la șapte zile după ce va intra în arcă. Noe a intrat și a așteptat. Trecuseră șase zile și nu venise ploaie, iar acum a șaptea zi sosise.

93


15 Martie, 1936
TURNUL DE VEGHERE
93


Pe tot parcursul construcției arcei, răutatea a continuat să crească. Nefilimii care își luaseră trupuri umane, sub conducerea lui Satan, se dedaseră la orice crimă imaginabilă, iar oameni de renume li se alăturaseră în orice crimă imaginabilă, iar gândurile lor nu erau decât rele. Finalizarea arcei și intrarea lui Noe în ea avea să fie un semnal pentru acești diavoli în formă umană și pentru sclavii lor umani să se delecteze cu cea mai mare veselie, desfrâu și crimă. Diavolul sau unii dintre îngerii săi, la acea vreme, ar fi făcut, fără îndoială, un foc de tabără din arcă și ar fi distrus-o pe ea și pe locatarii acesteia, dacă mâna Domnului nu i-ar fi oprit. Martorul credincios al lui Dumnezeu se afla în interiorul acelei arca. Domnul Dumnezeu Îi protejează întotdeauna pe cei credincioși ai săi. Promisiunea din Psalmul treizeci și patru, versetul șapte, este: „Îngerul Domnului înconjoară pe cei ce se tem de el și îi eliberează.”
Timpul a sosit acum când Dumnezeu își va demonstra puterea și își va magnifica numele înaintea întregii creații. Scripturile arată că acești Nefilimi, care își părăsiseră starea lor inițială materializându-se ca oameni, au corupt-o și au transformat-o în răutate. Că acești îngeri căzuți care au corupt rasa umană au fost umiliți, Scripturile o afirmă clar. Mărturia din cea de-a doua epistolă a lui Petru, capitolul doi, versetul patru, spune: „Dumnezeu nu i-a cruțat pe îngerii care au păcătuit, ci i-a aruncat în iad și i-a pus în lanțuri de întuneric, ca să fie păstrați pentru judecată.” Apostolul Iuda, în versetul al șaselea al epistolei sale, se referă la aceeași chestiune, spunând: „Și pe îngerii care nu și-au păstrat starea lor inițială, ci și-au părăsit locuința, i-a păstrat în lanțuri veșnice, în întuneric, pentru judecata zilei celei mari.” Acum, bărbații și femeile rele de pe pământ trebuie să-și confrunte soarta. Ei au ajuns la deplinătatea răutății și trebuiau să moară.
Animalele fuseseră adunate în corabie, așa cum îi poruncise Dumnezeu lui Noe. Aceasta a marcat al șasesutelea an al vieții lui Noe. Era în a șaptesprezecea zi a celei de-a doua luni. Ora condamnării pentru lumea nelegiuită lovise. Departe, la nord, se auzea un vuiet puternic, ca și cum munții ar fi fost smulși din temeliile lor. Departe, din sud, un sunet teribil similar umplea aerul. Fiarele sălbatice și păsările cerului simțeau apropierea unei calamități teribile. Un mare potop de ape năvălea atât dinspre nord, cât și dinspre sud. Relatarea păstrată în Geneza, capitolul șapte, versetul unsprezece, spune: „Toate izvoarele adâncului cel mare s-au spart și zăvorurile cerurilor s-au deschis.” Prin văi, ziduri puternice și solide de apă se revărsau. Tremurând, zdrobind și prăbușindu-se, veneau aceste ziduri de o putere irezistibilă. Peste valul potopului erau purtate grinzi mari, clădiri dărâmate, cantități de pământ și bolovani uriași. Odată cu potopul au venit vânturi puternice care au înghețat măduva în oasele creaturilor care nu cunoscuseră niciodată frigul. Ajungând într-o cetate, potopul l-a distrus și i-a făcut
praf clădirile. Îngroziți, oamenii au fugit în dealuri, doar pentru a privi cum se apropia potopul aducând moarte și distrugere a tot ce-i stătea în cale.
Cu o furie crescândă, apele au năvălit înainte. Timp de patruzeci de zile și patruzeci de nopți, torentele s-au revărsat dinspre nord și sud și de sus. Tot mai sus s-a ridicat potopul până când dealurile au fost acoperite. Valurile au măturat de pe creste oamenii și animalele supraviețuitoare. Apoi potopul a lovit marea arcă. Marele vas a gemut, iar grinzile sale au scârțâit. Apoi apele puternice au ridicat-o sus deasupra pământului, iar arca a plutit pe sânul mării nou create. Vântul s-a întețit cu furie, pământul s-a clătinat și a tremurat, iar inundațiile au continuat să crească până când apele au acoperit dealurile și munții; și tot ce era în el suflare a murit.
Relatarea grafică a unui martor ocular din capitolul șapte din Geneza, versetele optsprezece-douăzeci și patru, spune: „Și apele au prevalat și s-au mărit foarte mult pe pământ; iar arca a plutit pe fața apelor. Apele s-au înmulțit foarte mult pe pământ și au fost acoperite toate dealurile înalte care erau sub cer. Apele s-au înmulțit cu cincisprezece coți în sus și munții au fost acoperiți. Și a murit orice făptură care se mișca pe pământ, păsări, vite, fiare și orice târâtoare care se târăște pe pământ și orice om, tot ce avea în nări suflare de viață, din tot ce era pe uscat, a murit. Și toate ființele vii care erau pe fața pământului au fost distruse, atât omul, cât și vitele, și toate lucrurile stranii, și păsările cerului; și au fost distruse de pe pământ: numai Noe a rămas în viață, împreună cu cei care erau cu el în arcă. Și apele au prevalat asupra pământului o sută cincizeci de zile.”
Dumnezeu Și-a justificat numele în mintea lui Noe și a celor care au supraviețuit împreună cu el și în mintea îngerilor din ceruri. Toate națiunile, semințiile și popoarele care ar urma să se născă vreodată din Noe și din fiii săi ar fi știut despre această demonstrație puternică a puterii lui Iehova sau cel puțin ar fi avut ocazia să afle. Dar unii vor refuza să creadă. Toate popoarele care au trăit pe pământ de la vremea lui Noe au văzut dovezi ale marelui potop. Dar, așa cum a fost pe vremea lui Noe, cei care și-au întors mintea de la Domnul, care refuză să creadă în Cuvântul său, neagă potopul și sunt ignoranți cu privire la lucrările pe care Dumnezeu are de gând să le îndeplinească în curând.
„Căci”, așa cum se arată în traducerea Weymouth a cărții a doua a lui Petru, capitolul trei, versetele cinci până la șapte, „ei sunt orbi voit față de faptul că au existat ceruri care au existat odinioară și un pământ, acesta din urmă ieșind din apă și extinzându-se continuu prin apă, prin porunca lui Dumnezeu; și că, prin intermediul acestora, rasa umană existentă atunci a fost inundată de apă și a pierit. Însă cerurile de acum și pământul de acum sunt, prin porunca aceluiași Dumnezeu, păstrate, rezervate pentru foc, în pregătirea

94


15 Martie, 1936
TURNUL DE VEGHERE
93


pentru unei zile a judecății și a distrugerii celor nelegiuiți.” Authorized Version spune: „Prin care lumea de atunci, fiind inundată de apă, a pierit.”
Că distrugerea lumii vechi prin potop a prefigurat distrugerea viitoare a organizației lui Satan, vizibilă și invizibilă, la bătălia de la Armaghedon, Isus dovedește clar în marea sa profeție despre
„sfârșitul lumii”. (Matei 24 și 25) El a spus: „Căci, precum în zilele lui Noe, așa va fi și prezența Fiului omului. Căci, precum în zilele acelea, cei dinainte de potop, mâncau și beau, se căsătorea și se logodeau, până în ziua în care Noe a intrat în corabie și n-au înțeles nimic, până când a venit potopul și i-a luat pe toți, așa va fi și prezența Fiului omului.” - Matei 24: 37-39, Diaglott.



REPREZENTANȚII PĂMÂNTEȘTI AI REGATULUI LUI DUMNEZEU


Este o regulă fixă a aranjamentului divin că Dumnezeu nu oferă viață veșnică niciunei creaturi până când aceasta nu este testată complet și, în cadrul testului, nu își dovedește loialitatea și fidelitatea. Dumnezeu i-a dat viață lui Adam, primul om; dar apoi el l-a pus la încercare înainte de a-i acorda viață veșnică. Sub test, Adam a căzut. Eșecul său s-a datorat faptului că și-a dat loialitatea dușmanului lui Dumnezeu. El a fost atât un om neloial, cât și un om necredincios.
Următorul om perfect de pe pământ a fost Isus. Înainte ca Tatăl ceresc să-i acorde lui Isus marea și înalta răsplată a vieții eterne ca și creatură divină, el l-a supus mai întâi celor mai aspre teste; și Isus a trecut cu succes prin toate aceste teste și, prin aceasta, și-a dovedit loialitatea și credința față de Dumnezeu. -- Luca 4: 1-14; Filipeni 2: 5-11; Evrei 5: 8, 9.
Imediat devine evidentă absurditatea doctrinei 'imortalității inerente a tuturor oamenilor'. Satan este autorul acestei doctrine false; iar reprezentanții lui Satan, clerul, au proclamat această doctrină falsă printre oameni timp de secole.
Înainte ca jertfa de răscumpărare pentru omenire să fie furnizată prin moartea omului perfect Isus, era imposibil ca vreun om să primească viață veșnică. Acest lucru este adevărat deoarece toți oamenii sunt descendenți ai lui Adam și au moștenit consecințele fărădelegilor sale. (Romani 5: 12) Este regula lui Dumnezeu este că „așa cum toți mor în Adam, tot așa toți vor fi făcuți vii în Cristos”. (1 Corinteni 15: 22) Moartea și învierea lui Isus Cristos trebuie să aibă loc mai întâi înainte ca vreun om să poată primi viață veșnică. Totuși, acest lucru nu i-a împiedicat pe oamenii imperfecți să-și dovedească loialitatea și credincioșia față de Dumnezeu în măsura abilităților lor. Procedând astfel, puteau avea aprobarea lui Dumnezeu.
Întrucât, însă, nu există sub cer niciun alt nume prin care să poată veni salvarea la viață, decât prin meritul lui Cristos Isus, rezultă că viața nu putea fi acordată până la venirea lui Cristos Isus și oferirea răscumpărării. El „S-a dat pe sine însuși [viața sa] ca răscumpărare pentru toți, spre a fi mărturisit la timpul potrivit”. (Faptele Apostolilor 4: 12; 1 Timotei 2: 5, 6) Rezultă că, oricât de credincios s-ar fi dovedit un om înainte de darea răscumpărării, nu i se putea acorda viață veșnică până când răscumpărarea nu este prezentată ca jertfă pentru păcat înaintea scaunului de milă al lui Iehova Dumnezeu. Prin urmare, moartea și învierea Domnului Isus au adus viața
și imortalitatea la lumină. (2 Timotei 1: 10) Toți trebuie să aibă o oportunitate pentru viață. Oportunitatea pentru nemurire este doar pentru cei care o caută conform căii desemnate de Dumnezeu, și anume, fiind făcuți conform morții sacrificiale a lui Isus Cristos. -- Romani 2:6, 7; Filipeni 3:10-14.
Trebuie acum să fie evident pentru cercetătorul Scripturilor că tot ce poate face omul pentru a se salva este să aibă credință și, sub test, să-și dovedească loialitatea și credincioșia față de Dumnezeu. Din acest motiv este scris: „Dar fără credință este cu neputință să-i fim plăcuți. Căci cine vine la Dumnezeu trebuie să creadă că el este și că el este răsplătitorul celor ce-L caută.” – Evrei 11: 6.
Între Abel, care a fost ucis de fratele său Cain, și lemnul pe care a murit Isus, au existat câțiva oameni pe pământ care au crezut în Dumnezeu și care au încercat cu diligență să-i fie plăcuți și chiar i-au fost plăcuți. Despre acești oameni este scris în epistola către Evrei, capitolul unsprezece, versetele treisprezece la șaisprezece: „Toți aceștia au murit în credință, fără să fi primit promisiunile, ci le-au văzut de departe, le-au îmbrățișat și au mărturisit că sunt străini și călători pe tot pământul. Căci cei ce spun astfel de lucruri mărturisesc deschis că ei caută o țară. Și, într-adevăr, dacă ar fi avut în aminte țara din care au ieșit [adică organizația Diavolului], ei ar fi avut oportunitatea să se întoarcă; dar acum ei doresc o țară mai bună, adică una cerească: de aceea, lui Dumnezeu nu îi este rușine să se numească Dumnezeul lor, căci le-a pregătit o cetate.”
Cuvântul redat aici prin „țară” înseamnă patrie; adică cetatea sau satul lor natal sau locul de reședință, sau pământul lor natal. Condiția nativă a omului era perfecțiunea în Paradis, grădina Edenului; și, din moment ce scopul lui Dumnezeu este ca această condiție să fie restabilită, dar aceasta poate veni numai prin regatul său ceresc; și din moment ce acești oameni credincioși și-au dorit un astfel de lucru, ei au dorit, prin urmare, ca regatul sau guvernul ceresc să fie restabilit pe pământ. Dumnezeu, în îndeplinirea scopului său, va oferi, prin urmare, o cetate; adică o organizație, un guvern, în care acești oameni vor avea parte. Dar cine sunt acești oameni?
Sub inspirația spiritului sfânt, apostolul Pavel

95


15 Martie, 1936
TURNUL DE VEGHERE
95


a scris despre și cu privire la ei. (Evrei, capitolul unsprezece) Mai întâi îl menționează pe Abel, care s-a rugat cu credința sa în Dumnezeu. Apoi vorbește despre Enoh, care „a umblat cu Dumnezeu”, adică a avut credință în Dumnezeu și a fost obedient față de el; și spune că Dumnezeu l-a luat pe Enoh ca să nu vadă moartea. Apoi îl menționează pe Noe, care a trăit într-un timp de mare răutate și care și-a manifestat credința, loialitatea și devotamentul față de Dumnezeu proclamând adevărul în mijlocul unei generații rele și perverse. Apoi vine Avraam, care a fost chemat să meargă într-un loc despre care nu știa nimic; și datorită credinței sale s-a dus. El a locuit într-o țară străină, locuind în tabernacole cu Isaac și Iacov. Apostolul o menționează și pe soția lui Avraam, Sara, care și-a manifestat credința în promisiunile lui Dumnezeu. Apoi povestește despre marele test care a venit asupra lui Avraam, când Dumnezeu i-a cerut să-și ofere fiul Isaac. Crezând că Dumnezeu poate să-l învie pe Isaac din morți, Avraam a fost obedient, iar acest lucru dovedește credința lui Avraam în înviere.
Apoi, Pavel îl menționează pe Isaac ca fiind unul dintre credincioși. În continuare, vorbește despre credința lui Iacov, care, datorită încrederii sale în Dumnezeu, a profețit și și-a binecuvântat fiii pe patul de moarte. El descrie credința lui Iosif și cum l-a călăuzit Domnul în Egipt. Apoi, vorbește despre Moise, care, deși crescut în casa unui rege, când a ajuns la vârsta maturității a refuzat să fie numit fiul fiicei regelui, alegând mai degrabă să sufere necazuri alături de propriul său popor, din cauza credinței sale în Dumnezeu. Apostolul adaugă despre el ca „socotind ocara lui Cristos ca o mai mare bogăție decât comorile din Egipt, căci avea privirea ațintită la recompensă” (Evrei 11: 26). Și astfel este dovedită credința lui Moise în viitorul regat și în marele Rege. Apoi, apostolul menționează credința lui Rahav, desfrânata; și vorbește, de asemenea, „despre Ghedeon, Barac, Samson și Iefta”.
După ce îi menționează pe David, Samuel și pe profeții credincioși, apostolul devine elocvent, iar cuvintele sale răsună de bucurie și încredere în Dumnezeu când adaugă: „Care, prin credință, au supus regate, au făcut dreptate, au dobândit promisiuni, au astupat gurile leilor, au stins focul puternic, au scăpat de ascuțișul sabiei, din slăbiciune au fost întăriți, viteji în luptă, au pus pe fugă armatele străinilor. Femeile și-au primit morții ridicați la viață din nou; și alții au fost chinuiți, neprimind eliberarea; ca să capete o înviere mai bună; și alții au avut parte de batjocuri crude și de biciuiri, ba chiar și lanțuri și închisori; au fost uciși cu pietre, au fost tăiați în bucăți, au fost ispitiți, au fost uciși cu sabia; au rătăcit în piei de oi și de capre, având lipsuri, nenorociți, chinuiți; (de care lumea nu era vrednică) au rătăcit în pustiuri, în munți, în grote și în peșteri ale pământului. Și toți aceștia, după ce au primit un raport bun prin credință, n-au primit promisiunea.” -- Evrei. 11: 33-39.
Apostolul spune aici: „Lumea nu era vrednică” de acești oameni; referindu-se la lumea al cărei conducător invizibil este Satan Diavolul. Prin devotamentul lor credincios față de Dumnezeu și față de promisiunile Sale, acești oameni vrednici au mărturisit că erau complet în dezacord cu Diavolul și în deplină armonie cu Dumnezeu. Ei au avut inimi sincere și au făcut tot posibilul să facă ceea ce este bine; și datorită loialității lor au primit un raport bun. Dar atunci nu au putut primi promisiunea. Rețineți că promisiunea era binecuvântarea vieții veșnice, iar apostolul spune clar că viața este un dar al lui Dumnezeu prin Isus Cristos, Domnul nostru. (Romani 6: 23) Prin urmare, în mod rezonabil, rezultă că nu puteau obține viață înainte de oferirea jertfei de sacrificiu.
Apoi adaugă apostolul: „Dumnezeu a pregătit pentru noi un lucru mai bun, ca ei să nu fie făcuți perfecți fără noi. Este evident că cei menționați aici ca primind „lucrul mai bun” sunt cei care vor fi asociați cu Cristos în starea de spirit în cer, deoarece Pavel se include pe sine ca unul dintre ei. El spune că acești oameni loiali din vechime nu vor fi făcuți perfecți fără noi. Cuvântul tradus aici prin „perfect” denotă un scop complet, finalizat, realizat. Prin aceasta, așadar, trebuie înțeles că acești oameni, primind un raport bun datorită loialității lor, trebuie să aștepte în moarte, în mormânt, până când membrii trupului lui Cristos, care este adevărata biserică, sunt aleși și dovediți. (Coloseni 1: 18; Efeseni 1: 22, 23) Promisiunea referitoare la acei oameni credincioși din vechime nu putea fi îndeplinită până când Domnul nu a selectat întreaga biserică. Adică, scopul și prevederea lui Dumnezeu pentru ei nu pot fi consumate sau finalizate până când nu se face o prevedere deplină și completă pentru regatul invizibil a lui Dumnezeu, și anume, Cristos Isus și biserica loială peste care el este Cap.
În sacrificiul din ziua ispășirii, pe care Dumnezeu i-a făcut pe evrei să o practice în fiecare an și care este descrisă în capitolul al șaisprezecelea al cărții Levitic, se arată că sacrificiul de răscumpărare este prezentat ca un sacrificiu pentru păcat în numele tuturor, în afară de biserică, după alegerea membrilor trupului lui Cristos.
Când membrii trupului lui Cristos sunt compleți, ce se poate aștepta atunci pentru acești oameni care au murit în credință înainte de marele sacrificiu de răscumpărare? Pavel spune clar: „De aceea, lui Dumnezeu nu-i este rușine să fie numit Dumnezeul lor, căci le-a pregătit o cetate.” (Evrei 11: 16) O cetate fiind un simbol al unui guvern, acest text este o dovadă clară că Dumnezeu a pregătit chiar pentru acești oameni un loc sub guvernarea sa a dreptății pe pământ. Prin urmare, ei vor fi făcuți reprezentanți vizibili, pământești, ai regatului lui Dumnezeu în timpul celor o mie de ani, când Cristosul invizibil, Regele uns al lui Dumnezeu și Conducătorul de drept al pământului, va administra guvernul din cer și va binecuvânta toate familiile pământului, spre gloria Domnului Dumnezeu Iehova.

96


MEMORIAL


Data pentru celebrarea numelui lui Iehova Dumnezeu și a sacrificiului lui Cristos Isus este determinată în felul următor: De la observarea lunii noi cea mai apropiată de echinocțiul de primăvară, care marchează prima zi a primei luni, numărați paisprezece zile. (Ex. 12: 1-6) Conform calculelor astronomice, luna răsare el puțin șaisprezece ore înainte de a putea fi văzută cu ochiul natural. Pe vremea lui Moise, calculul se făcea de la ora în care putea vedea luna cu ochiul liber și acesta este modul corect pentru noi de a număra timpul. Acest an (numit 1936 d.Cr.) începe în ziua de 24 martie; iar a paisprezecea zi, adică după ora 18:00
a zilei de 6 aprilie, este momentul potrivit pentru celebrarea Memorialului. Se folosește ora Ierusalimului.
Cartea intitulată Iehova conține o explicație mai detaliată a Memorialului decât ar putea conține The Watchtower într-un singur număr. Studiați cu atenție și cu rugăciune capitolele doi și trei ale cărții intitulate Iehova, începând de la pagina 26 și terminând la pagina 120. Apoi, în ziua de 6 aprilie, după ora 18:00, fiecare companie de creștini unși să se adune și să celebreze Memorialul. Folosiți pâine nedospită și vin roșu real. Sucul de struguri nefermentat sau sucul de stafide nu vor îndeplini cerințele. Domnul și apostolii au folosit vin roșu rela, iar noi ar trebui să le urmăm exemplul.



SCRISORI


NUMAI IEHOVA AR PUTEA DA
SALUTĂRI FRAȚILOR NOȘTRI DIN SION LA BETEL!
Noi, subsemnații pionieri, predicând evanghelia regatului lui Iehova, Dumnezeul nostru, în diferitele comitate din Texas, ne adunăm prin prezenta astăzi, 16 noiembrie 1935, la San Antonio, Texas, pentru a-i aduce mulțumiri lui Iehova pentru minunata provizie pe care a făcut-o prin voi, frații noștri de la Betel, pentru a-i menține pe pionierii în teren. Acesta este cu adevărat un stimulent pe care numai Iehova l-ar putea da și, ca un singur om, înaintăm în luptă cu un zel reînnoit care îi va uimi pe dușmanii Săi și îi va face să se teamă și să se rușineze. Strigătul nostru de luptă este „Pentru Iehova și pentru Mai Marele Ghedeon”. Rugăciunile noastre sunt pentru distrugerea organizației lui Satan și pentru justificarea veșnică a cuvântului și numelui lui Iehova.
Colegii vostri vestitori în serviciul Regelui,


MRS. MARIE HEANCH,
H.S. ROBBINS,
CONSTANCE PETERSON,
(SR.) A.Y. HAYES,
CHAS. T.R. PEELRSON,
MARIE A. ROBBINS,
MRS. MYRTLE ROBBINS,
HELEN MILLER,
JOHN A. PETERSON,
MRS. JOHN A. PETERSON,
ANNA M. COWDEN,
VIRGINIA STOKER,
ARTHUR T, MARSHALL,
JAMES D. CARTER,
MRS. JAMES D. CARTER,
ANNIE VALLACE,
MRS. E.A. MCDONALD,
MRS. J. DENNING.



MULȚI PIONERI VENIND ÎN LIBERTATE
DRAGĂ FRATE RUTHERFORD:
Cu plăcere vă trimit raportul studiilor noastre Bethel din Helsinki din luna decembrie 1935:
Am studiat Partea a 2-a și Partea a 3-a din „Prizonieri”. În timpul acestor studii au existat nenumărate puncte de interes special, deoarece multe, multe scripturi au fost scoase la iveală. Deși gândurile noastre despre prizonieri s-au schimbat, acest lucru a făcut ca eliberarea prizonierilor să pară mai luminoasă și putem auzi clopotele libertății sunând mai tare deasupra capetelor noastre și, cu bucurie, încercăm să-i facem pe oameni
să observe acel sunet în mijlocul zgomotului teribil din lume și mulți prizonieri chiar îl aud și vin în libertatea Lui glorioasă, spre lauda lui Dumnezeu. Aceste articole sunt o scânteie puternică pentru lucrare.
Prezența a fost: 3 decembrie, 15 persoane; 10, 17; 17, 16; 21, 11; 31, 15.
Domnul Dumnezeul nostru să vă binecuvânteze din belșug în serviciul Său. Fie ca Domnul să vă îngăduie să priviți strălucirea feței sale în noul an și să vă ajute să proclamați gloriile Sale. Cu călduroase salutări creștine,
Fratele vostru mai mic, prin grația Sa,
ERRO NIRONEN, Sercretar



REZOLUȚIE
DRAGĂ FRATE RUTHERFORD:
Noi, membrii companiei martorilor lui Iehova din Cambridge (Ohio) și Ionadabii, dorim să profităm de această ocazie pentru a ne exprima profunda apreciere pentru hrana minunată și întăritoare conținută în The Watchtower și pentru faptul că este un instrument al lui Iehova. Prin prezenta, adoptăm și ne însușim următoarea rezoluție:
REZOLUȚIE
Că atitudinea noastră este în deplină armonie cu prelegerea „Salutarea unui steag”.
Că noi, prin grația sa, vom continua să ridicăm standardul adevărului lui Dumnezeu și să-l arătăm ca fiind singura salvare a omului și să facem publicitate Regelui și regatului său.
Noi credem că Iehova este singurul Dumnezeu adevărat și că Cristos Isus este Răscumpărătorul omului și Conducătorul de drept al lumii.
Suntem siguri că regatul lui Dumnezeu sub Cristos este singura speranță a omenirii și că Iehova l-a pus pe Cristos Isus ca Rege pe tronul său; prin urmare, îi vom da credință și vom avea deplină încredere în Iehova și Cristos Isus. Prin urmare, ne poziționăm cu bucurie de partea lui Iehova Dumnezeu și a regatului său sub Cristos Isus, Răscumpărătorul și Domnul nostru, și, prin grația sa, îl vom iubi, îl vom sluji, îl vom asculta și îl vom onora pe Iehova și pe Fiul său iubit, Cristos Isus.



NUMIRI ÎN SERVICIU


DE PUS IMAGINEA CU NUME
{{{2}}}
96
Adus de la „https://ro.jwunited.org/index.php?title=Ziua_Domnului_(Partea_1)&oldid=8268”