Sărbătoarea lui Iehova

De la Ro JW United
Jump to navigation Jump to search
 

81




TURNUL DE VEGHE

Și Vestitorul

Prezenței lui Cristos.

Voi sunteți

martorii mei zice Iehova,

că Eu sunt Dumnezeu.

Isaia 43:12

Păzitorule, cât mai este din noapte?
Isaia 21:11

Vol. LIV
BILUNAR
Nr. 6
1 MARTIE, 1933
CUPRINS
„Sărbătoarea lui Iehova”
83
Paște
86
Legământul legii
86
„În amintirea Mea”
87
Cupa
88
Cine se poate împărtăși?
89
Împlinit în Regat
90
Legământul lui Iehova pentru Reconciliere
92
Originalele Bibliei
93
Scrisori
95
Proviziile lui Iehova
95
Binecuvântări bogate
95
Numiri de serviciu
96
Studii de grupă
82
„Criza”
82
Cartea anuală 1933 - Puțini Rămași
82
Perioada de mulțumire a rămășiței
96

“The-feast-of-jehovah.pdf”

82



TURNUL DE VEGHE
PUBLICATĂ BILUNAR DE
WATCH TOWER BIBLE & TRACT SOCIETY
Strada Adams numărul 117 - Brooklyn, N.Y., S.U.A.
FUNCȚIONARI
J.F. RUTHERFORD Președinte
W.E. VAN AMBURGH Secretar

„Și toți copii tăi vor fi învățați de Iehova; și mare va fi pacea copiilor tăi.” - Isaia 54:13.

SCRIPTURILE ÎNVAȚĂ CLAR
CĂ IEHOVA este singurul Dumnezeu adevărat, este din veșnicie în veșnicie, Făcătorul cerului și al pământului și Dătătorul de viață la creaturile sale; că Logosul a fost începutul creației sale și agentul lui activ în crearea tuturor lucrurilor; că Logosul este acum Domnul Isus Cristos în glorie, îmbrăcat cu toată puterea în cer și pe pământ și Directorul Executiv al lui Iehova.
CĂ DUMNEZEU a creat pământul pentru om, a creat omul perfect pentru pământ și l-a pus pe el; că omul a neascultat cu bunăștiință legea lui Dumnezeu și a fost condamnat la moarte; că din cauza actului greșit a lui Adam toți oamenii sunt născuți păcătoși și fără dreptul de a trăi.
CĂ ISUS a fost făcut om și omul Isus a suferit moarte pentru ca să producă răscumpărarea sau prețul de scăpare pentru toată omenirea; că Dumnezeu la ridicat pe Isus la natură divină și l-a înălțat la cer mai presus de orice creatură și mai presus de orice nume și l-a îmbrăcat cu toată puterea și autoritatea.
CĂ ORGANIZAȚIA LUI IEHOVA se numește Sion și că Isus Cristos este Ofițerul Șef și prin urmare este Regele de drept al lumii; că unșii și credincioșii imitatori ai lui Cristos sunt copii Sionului, membri ai organizației lui Iehova și sunt martorii săi a căror datorie și privilegiu este să mărturisească supremația lui Iehova, să declare scopurile lui cu privire la omenire așa cum sunt exprimate în Biblie și să poarte fructele regatului înaintea tuturor celor ce vor auzi.
CĂ LUMEA s-a sfârșit și Domnul Isus Cristos a fost pus de Iehova pe tronul său de autoritate, a alungat pe Satan din cer și procedează la stabilirea regatului lui Dumnezeu pe pământ.
CĂ ALINAREA și bunăstarea popoarelor pământului pot să vină doar de la și prin regatul lui Iehova sub Cristos, care acum a început; că următorul mare act al Domnului este distrugerea organizației lui Satan și stabilirea dreptății pe pământ și că sub regat toți aceia care se vor supune legilor sale drepte vor trăi pe pământ pentru totdeauna.
MISIUNEA SA
Această revistă este publicată cu scopul de a da posibilitatea oamenilor să-l cunoască pe Dumnezeul Iehova și scopurile lui așa cum sunt exprimate în Biblie. Aceasta publică instrucțiuni Biblice concepute special pentru a ajuta martorii lui Iehova și pe oamenii bine. Ea aranjează studiu Biblic sistematic pentru cititorii ei și Societatea furnizează și altă literatură ca ajutor pentru asemenea studii.
Aderă strict la Biblie ca autoritate pentru declarațiile sale. Este cu totul liberă și separată de orice partide, secte sau alte organizații lumești. Este pe deplin și fără rezervă pentru regatul Dumnezeului Iehova sub Cristos Regele său iubit. Nu este dogmatică, dar invită o examinare atentă și critică a conținutului ei în lumina Scripturilor. Nu se complace în controverse și coloanele ei nu sunt deschise părerilor personale.

PREȚUL ABONAMENTULUI ANUAL
STATELE UNITE, $1.00; CANADA ȘI DIFERITE ZONE EXTERNE, $1.50; MAREA BRITANIE, AUSTRALIA ȘI AFRICA DE SUD, 7s. Remiterile Americane ar trebui făcute prin Poștă sau Mandat Expres sau prin transfer bancar. Remiterile Canadiene, Engleze, Sud Africane și Australiene ar trebui făcute direct la birourile respective. Remiterile din alte țări decât cele menționate pot fi făcute la biroul din Brooklyn, dar doar prin mandat poștal internațional.
BIROURI EXTERNE
Britanic
Terasa Craven, numărul 34, Londra, W.2, Anglia
Canadian
Bulevardul Irwin, numărul 40, Toronto 5, Ontario, Canada
Australian
Strada Deresford Road, numărul 7, Strathfield, N.S.W., Australia
Sud African
Casa Boston, Cape Town, Africa de sud
Vă rugăm să vă adresați Societății în fiecare caz.

(Diferite traduceri ale acestei reviste apar în mai multe limbi.)

Toți studenții sinceri ai Bibliei care din motiv de infirmitate, sărăcie sau adversitate care sunt incapabili să plătească prețul abonamentului pot avea Turnul de veghe gratuit printr-o cerere scrisă adresată editorilor, odată pe an, specificând motivul pentru această solicitare. Prin urmare suntem bucuroși să ajutăm pe cei în nevoie, dar cererea scrisă necesară reglementărilor poștale trebuie să fie trimisă o dată pe an.
Anunț pentru abonați: recunoașterea unui abonament nou sau reînoire va fi trimsă doar când este solicitată. Schimbarea adresei, când este solicitată, se poate aștepta ca să apară pe eticheta adresei în termen de o lună. O reînnoire în alb (conținând anunțul de expirare) va fi trimisă cu revista cu o lună înainte de expirarea abonamentului.
Intrat ca și conținut secundar la officiul poștal din Brooklyn, N.Y., sub Actul din 3 Martie, 1879.



STUDII DE GRUPĂ
Fiecare grupă ar trebui să-și selecteze subiectul de Turnul de veghe pe care majoritatea dorește să-l studieze. Noi sugerăm subiectul curent, pentru ca toți să fie la zi. Cea mai bună metodă de studiu este să fie cineva în grupă care poate să citească bine, să citească un paragraf sau două și apoi întrebările să fie propuse și discutate pe scurt pentru ca esența paragrafului să poată fi constatată clar. Întrebările ar trebui limitate întotdeauna la subiectul luat în considerare din paragraful citit.




„CRIZA”
Turnul de veghe are plăcerea de a anunța o nouă broșură scrisă de Fratele Rutherford, intitulată Criza. Această broșură include lectura mult solicitată „Poate Guvernul American să Reziste?” Martorii lui Iehova de pretutindeni vor avea mare plăcere în distribuirea „Crizei”. O distribuție la nivel mondial a acestei broșuri va începe în 8 Aprilie până la 16 Aprilie, în timpul Perioadei de Mulțumire a Rămășiței. Toți vor dori să se angajeze în distribuirea acestui mesaj important la conducători și popoare.


CARTEA ANUALĂ 1933 - CÂTEVA RĂMASE
Societatea are încă câteva Cărți Anuale la îndemână. Câțiva dintre frați poate au întâmpinat puține inconveniențe în obținerea
copiilor lor a Cărții Anuale din acest an din cauza crizei. Societatea va fi bucuroasă să furnizeze cantitatea rămasă la îndemână cu 25c o copie pentru cât timp ține ediția acestui an.




Aparatul portabil de înregistrare a transcripției
Există cerere pentru un aparat portabil de înregistrare pentru a fi folosit în redare la public lecturile radio făcute de președintele Societății. Sunt multe asemenea aparate pe piață care sunt ieftine și total nesatisfăcătoare și pe care nu vă puteți baza. Societatea a aranjat fabricarea unui aparat special care promite satisfacție completă. Costul pentru producerea acestui aparat este cu puțin deasupra celor mai ieftine, dar valoarea lui este mult mai mare. Aparatul aprobat de experții Societății va fi asamblat la Cleveland, Ohio, de oameni complet echipați de al face și va fi expediat de acolo către orice parte a Statelor Unite.
Aparatul este operat electric și poate fi folosit oriunde există curent electric alternativ de 110 volți. În majoritatea orașelor există curent electric. Costul acestui aparat distribuit grupelor de martori ai lui Iehova, pioneri sau abonați ai Turnului de veghe va fi $140. Pentru a satisface cerința pentru reproducerea acestor lecturi în teritoriul rural unde nu există curent electric, un aparat fabricat special operat de
(Continuarea la pagina 96)

83



TURNUL DE VEGHE

ȘI VESTITORUL PREZENȚEI LUI CRISTOS

VOL. LIV
15 Martie, 1933
No.6

SĂRBĂTOAREA LUI IEHOVA


„Și această zi va fi pentru voi pentru o comemorare și o veți ține ca o sărbătoare pentru Iehova. - Exodul 12:14, A.R.V.”


1 Numele lui IEHOVA continuă să se extindă în mintea și inima rămășiței unse de pe pământ în timp ce el continuă să le descopere importanța supremă a numelui Său. Cândva, noi credeam că scopul principal al paștelui instituit în Egipt, ținerea acelui paște prin Cristos Isus și instituirea și celebrarea comemorării morții lui Cristos Isus, era să mărească importanța sacrificiului de răscumpărare, eliberarea membrilor corpului lui Cristos și eliberarea supremă a tuturor celor obedienți din omenire de robia păcatului și morții. Aceste adevăruri sunt prin urmare învățate, dar adevărul suprem învățat prin acestea este justificarea numelui lui Iehova. Scopul principal al trimiterii lui Moise în Egipt a fost să justifice numele lui Iehova. (2 Samuel 7:23) Toate doctrinele prețioase ale Scripturilor aparținând sacrificiului de răscumpărare, selecția și eliberarea bisericii și eliberarea și binecuvântarea lumii umane sunt incidentale față de justificarea numelui Celui Prea Înalt. Iehova l-a făcut pe profetul său să scrie în Cuvântul său declarația categorică că toată creația va ști că el este Atotputernicul Dumnezeu. Căderea conducătorului Egiptului a fost o ilustrație a căderii organizației lui Satan; iar aceasta o aduce Iehova pentru ca toți „să știe că tu, al cărui singur nume este IEHOVA, ești Cel Prea Înalt pe tot pământul”. - Psalmul 83:18
2 A venit încă un an când avem datoria protrivită și marele privilegiu al unșilor lui Iehova să celebreze comemorarea sărbătorii. Este de mare interes de a nota că exact acum 1900 de ani, Isus a celebrat ultima comemorare pascală și acum în anul acesta, 1933, este privilegiul rămășiței să țină această sărbătoare. Anul acesta, noi vom avea o apreciere mai profundă a privilegiului pentru că putem să vedem mai clar ca oricând înainte că justificarea completă a numelui lui Iehova este acum la îndemână. Domnul Iehova este puterea și cântecul rămășiței. Aceasta este ziua pe care a făcut-o Iehova pentru justificarea numelui Său, când cauza sa va prospera și când rămășița va ține sărbătoarea cu solemnitate și mare bucurie. - Isaia 12:4
3 Numele lui Iehova este cea mai mare comemorare dată pe pământ vreodată omului. „Acesta este numele meu pentru totdeauna și aceasta este comemorarea mea pentru toate generațiile.” (Exod 3:15) În mod expres, Iehova a trimis un înger din cer să-i declare numele oamenilor. Acel nume a fost rostit în mijlocul unui foc miraculos care învăluia un tufiș deșertic și totuși tufișul nu a fost făcut scrum. (Exod 3:2-5) Și foarte potrivită această circumstanță; pentru că numele era al celui care este „un foc mistuitor, chiar un Dumnezeu gelos”. (Deuteronomul 4:24) Înaintea acelui nume sfânt și comemorativ chiar și cel mai arogant și puternic conducător, Faraon, reprezentatul lui Satan, trebuie să se plece în umilire josnică și recunoaștere că Iehova este numele Singurului care este ATOTPUTERNIC și al cărui cuvânt este cu autoritate supremă și nu poate fi provocat sau împotrivit cu succes. Prima declarație a acelui nume a adus condițiile care au cerut o justificare devreme a ei. Justificarea completă al acelui nume comemorativ, în curând acum, va face ca el să fie prețuit pentru totdeauna în memoria celor ce trăiesc. „Numele tău, O Iehova, ține pentru totdeauna; numele tău comemorativ, pe tot parcursul generațiilor” - Psalmii 135:13, A.R.V.
4 Iehova nu doar că și-a dat numele pentru o comemorare, ci de asemenea a dat poporului său o zi particulară pentru comemorare. A fost ziua în care numele său a fost exaltat și în care a fost dată dovada dincolo de negare ulterioară că numele său are înțelesul a chiar ceea ce înseamnă. „Și această zi va fi pentru voi o comemorare și o veți ține ca o sărbătoare pentru Iehova: pe tot parcursul generațiilor tale o veți ține ca sărbătoare printr-o ordonanță pentru totdeauna.” (Exodul 12:14, A.R.V.) Secole după Moise, aceiași zi a marcat o nouă justificare a lui Iehova de către Singurul său fiu născut și iubit, Cristos Isus; prin urmare Fiul lui Dumnezeu a decretat ca acea zi să fie observată de către imitatorii lui devotați ca ziua comemorării. În ziua aceea puterile întunericului și răutății păreau că triumfă; dar defapt nu, pentru că Omul pe care Iehova în mod intenționat l-a pus pe pământ ca un răspuns la sfidarea lui Satan, și-a dovedit integritatea față de Dumnezeul și Tatăl său, chiar dacă în aparență Dumnezeu l-a ucis și el a fost constrâns să strige: „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?”
83

84



84
TURNUL DE VEGHE
BROOKLYN, N. Y.


Contrar aparențelor cuvântul lui Iehova a fost justificat. Nu a fost motiv de surpriză, prin urmare, că provocatorul lui Iehova, lăudărosul Satan, să-și inspire slujitorii pământești de a avea mormântul lui Isus sigilat bine cu sigiliul guvernatorului și cu o gardă militară staționată acolo pentru a preveni, dacă era posibil, învierea Celui fără vină a lui Dumnezeu din morți ca răsplată pentru credincioșia și iubirea lui. Ridicarea lui Isus din moarte a fost o nouă justificare a numelui lui Iehova.
5 Fiul loial al lui Dumnezeu a iubit numele fără egal al Tatălui. Prin urmare cât timp el a fost pe pământ ca om, născut sub legea pe care Tatăl său a stabilit-o cu evreii în Egipt la timpul primului paște, Isus a ținut cu iubire comemorarea acelui paște și prin urmare și-a onorat numele Tatălui său Iehova. Seara care a început ziua paisprezecea a lunii Nisan (Abib) a început acum, „la căderea soarelui,” și Isus și discipolii săi erau adunați în orașul pe care Domnul Iehova l-a ales să-și pună numele. (Deuteronomul 16:6) Ei au venit în obediență față de legea divină pentru a ține „sărbătoarea lui Iehova”. „Și au pregătit paștele. Și când venise ora, el a stat jos împreună cu cei doisprezece apostoli. Și el le-a spus, Cu dorință am dorit să mănânc acest paște cu voi înainte ca să sufăr: pentru că vă spun, Eu nu voi mai mânca acesta, până când nu va fi împlinit în regatul lui Dumnezeu. Și a luat cupa, a dat mulțumiri și a spus, Luați aceasta și împărțiți-o printre voi: pentru că vă spun, Eu nu voi mai bea fructul viei, până când nu va veni regatul lui Dumnezeu.”, (Luca 22:13-18) Prin urmare, masa pascală, fiind mâncată ca o comemorare spre numele lui Iehova, Isus a instituit comemorarea propriei sale morți în credincioșie față de numele Tatălui Său și a privit înainte spre regatul care va justifica complet numele lui Iehova. Chiar faptul că acolo era vin disponibil pentru a fi folosit arată în acest timp că sărbătoarea paștelui abia mâncată nu a fost o ocazie de întristare, ci de bucurie evlavioasă și bucurie a inimii; pentru că vinul este ceea ce „face inima bucuroasă”. - Psalmul 104:15.
6 La darea emblemelor noii comemorări Isus a spus: „Faceți aceasta în amintirea mea.” (Luca 22:19) Poruncind aceasta, Isus nu lua și nici chiar nu căuta să detragă de la glorie, laudă și închinare care erau spre Iehova; el nu-i instruia pe discipolii săi de a se face pe el însuși centrul atenției și interesul la noua comemorare. El doar se referea aici la embleme și semnificația acestora. La paștele abia terminat, mielul pascal și pâinea nedospită le-a direcționat mințile și gândurile în urmă cu o mie cinci sute de ani la Moise și la mielul pascal care a fost omorât în folosul lui Moise ca evreii să poată fi răscumpărați și eliberați din casa robiei din Egipt și ca acolo Iehova să-și facă un nume pentru el însuși. Acesta a fost un timp în care cauza lui Dumnezeu de pe pământ părea aproape zdrobită la
pământ, în timp ce poporul său ales erau atunci înrobiți sub muncă grea, crudă și forțată și închinarea adevărată a Dumnezeului părinților lor aproape că a pierit. Iehova s-a referit la acea condiție când a spus lui Ezechiel (20:5-7): „Așa vorbește Domnul Dumnezeu, În ziua în care l-am ales pe Israel și mi-am ridicat mâna spre sămânța casei lui Iacov, și m-am făcut de cunoscut lor în ținutul Egiptului, când mi-am ridicat mâna spre ei, spunând, Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău; în ziua în care mi-am ridicat mâna spre ei, să-i aduc înainte din țara Egiptului într-un ținut peste care mi-am aruncat privirea pentru ei, curgând lapte și miere, care este gloria tuturor ținuturilor; apoi Eu le-am spus, Fiecare om să-și arunce urâciunile ochilor săi, și nu vă spurcați cu idolii Egiptului: Eu sunt [Iehova] Dumnezeul tău.” În același timp credința în Dumnezeul Atotputernic era foarte scăzută și s-a întâmplat că marea credință a lui Moise l-a făcut o figură remarcabilă printre frații lui „Prin credință el a ținut paștele și stropirea sângelui, ca nu cumva cel ce a distrus întâii născuți să se atingă de ei.” - Evrei 11:28
7 Sub asemenea circumstanțe ca acestea Dumnezeul Atotputernic a mers în Egipt în mod reprezentativ să-și facă un nume pentru el însuși și ca oamenii să cunoască adevărul și să poată să învețe cine este Conducătorul universului și cine este marele Dătător, Prezervator și Restaurator al vieții. Moise deja a manifestat asemenea credință față de Dumnezeu fiind numărat ca un om al dreptății. „Prin credință Moise, când a crescut, a refuzat să fie numit fiul fiicei lui Faraon; alegând mai degrabă să sufere mâhnire cu poporul lui Dumnezeu, decât să se bucure de plăcerile păcatului pentru un timp; stimând ocara [ocara pentru] marilor bogății ale lui Cristos decât comorile Egiptului: pentru că el a avut respect față de beneficiul recompensei. Prin credință el a părăsit Egiptul, nefiindu-i frică de mânia regelui: pentru că el a îndurat, ca și cum ar vedea pe cel ce este invizibil.” (Evrei 11:24-27) Prin urmare, Moise fiind îndreptățit prin credință, Iehova a fost încântat să-l folosească ca pe un tip al lui Cristos, marele Justificator al numelui lui Dumnezeu și Eliberator al omenirii. Domnul Dumnezeu și-a propus acum să folosească muntele robust Horeb ca un tip al regatului lui Dumnezeu; așa că a trimis un înger ca purtător de cuvânt și s-a arătat lui Moise la baza muntelui Horeb, „muntele lui Dumnezeu”. Lui Moise El i-a spus: „Când vei scoate poporul din Egipt, îi vei sluji lui Dumnezeu pe acest munte. Și Moise a spus lui Dumnezeu: Iată, când voi veni la copiii lui Israel și le voi spune: Dumnezeul părinţilor voştri M-a trimis la voi şi ei îmi vor spune: „Care este numele lui? ce să le spun? Şi Dumnezeu i-a spus lui Moise: „EU SUNT CEEA CE SUNT [margine: EU SUNT, PENTRU CĂ SUNT, sau , EU SUNT CEL CE SUNT, sau, VOI FI CEL CE VOI FI]: și el a spus: Așa să spui copiilor lui Israel: EU SUNT m-a trimis la voi.... Astfel să spui copiilor lui Israel: Iehova, Dumnezeul părinţilor voştri, Dumnezeul lui Avraam,

85



15 Martie, 1933
TURNUL DE VEGHE
85


Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov, m-a trimis la voi: acesta este numele meu pentru totdeauna şi acesta este pomenirea mea pentru toate generațiile.” - Ex. 3: 12-15, ARV
8 Cu aceste cuvinte, i-a descoperit Domnul Dumnezeu lui Moise numele Său, pentru ca acesta să fie apărarea lui Moise și pentru ca Moise, acum drept prin credința sa în Dumnezeu, să poată fugi la acest nume și să se refugieze în el ca un turn puternic și, de asemenea, să îi poată conduce pe frații săi aflați atunci în Egipt în acel turn de putere unde și ei ar putea fi în siguranță. (Prov. 18:10) Dumnezeu se revelase lui Avraam, Isaac și Iacov ca „El Shaddai”, adică ca Dumnezeul Atotputernic. (Ex. 6: 2, 3, A.R.V., margine) Aparent „El Shaddai” îi dezamăgise pe evreii care locuiau temporar în Egipt. Atotputernicia Lui nu fusese demonstrată în beneficiul lor de la moartea lui Iosif. Dar Dumnezeu Atotputernic prezisese chiar această condiție de sclavie amară a poporului Său. Cu peste patru sute de ani în urmă, el i-a spus lui Avraam: „Să știi cu siguranță că sămânța ta va fi străină într-o țară care nu este a lor și îi va sluji; și-i vor chinui patru sute de ani, și de asemnea acea națiune, pe care ei vor sluji, o voi judeca și după aceea vor ieși cu multă avere... În al patra generație se vor întoarce din nou aici”. (Gen. 15:13-16) Aceasta a fost o declarație a scopului lui Iehova de a-și face un nume.
9 Zdrobiți de robie aproape de o insensibilitate totală, sclavii evrei s-ar fi gândit puțin sau deloc cu privire la acest scop exprimat al Atotputernicului Dumnezeu de ai elibera. Prin urmare Dumnezeu l-a instruit pe Moise să le spună, nu că Dumnezeul Atotputernic l-a trimis pe el, ci că EU SUNT, Cel cu Scop, l-a trimis pe el la ei. Dacă ei l-ar fi întrebat, Moise a fost instruit să-i informeze că Dumnezeul părinților lor, despre care au știut că este Dumnezeul Atotputernic, s-au întâlnit cu el și l-au aprobat; dar în a le spune acum care era numele Dumnezeului Atotputernic prin alegere, Moise le-ar da vreo indicație cu privire la ce ar însemna Dumnezeu pentru ei și interesele lor. Numele Său le-ar da vreo sugestie cu privire la ce să se aștepte de la Dumnezeu, fie că ar fi ceva bun sau rău, și care era atitudinea lui față de ei. Știind aceasta, Dumnezeu l-a făcut pe Moise să le spună că numele său este EU SUNT, sau Iehova. Dacă evreii au înțeles că acel nume neobișnuit s-a referit la scopurile lui Dumnezeu față de creaturile sale, atunci ei ar fi putut să se confrunte cu asigurarea că acum Dumnezeul Atotputernic a ales să se manifeste ca Iehova, Dumnezeul scopului și că acum ei s-ar putea aștepta ca el să-și folosească puterea atotputernică pentru a-și îndeplini bunul său scop exprimat odinioară părinților lor.
10 Totuși, nu a fost în primul rând de dragul lor faptul că Dumnezeul Atotputernic a atras atenția atunci la numele său Iehova și a arătat spre importanța acestuia. „Orice lucruri au fost scrise odinioară au fost scris pentru învățarea noastră, pentru ca noi prin răbdare și mângâierea scripturilor să putem avea credință.” (Romani 15:4) În armonie cu aceasta, doar în anii recenți, de când Iehova l-a trimis pe marele Moise antitipic ca să-și pună înainte
numele în glorie, acel nume a ajuns cunoscut pe înțeles și faimos rămășiței credincioase a lui Dumnezeu și au fost aduși la aprecierea înțelesului unic al acestuia.
11 De atunci înainte, de la timpul revelării numelui său profetului Moise, a început să fie folosită de către Dumnezeul Atotputernic către om expresia „Așa spune Domnul” sau „Așa spune Iehova.” Dumnezeu a folosit această expresie pentru prima dată când Moise se pregătea să meargă în Egipt în calitate de reprezentatul său, spunând: „Și tu îi vei spune lui Faraon, Așa vorbește Iehova, Israel este fiul meu, primul meu născut: și Eu ți-am spus ție [Faraon], Lasă pe fiul meu să plece, ca să-mi slujească.” (Exodul 4:22,23, A.R.V.) A fost necesar pentru slujitorul lui Dumnezeu de a-și prezenta mesajul la Faraon cu o asemenea frază, pentru ca Faraon să știe că nu era un mesaj al unui om, ci al lui Dumnezeu și ca Faraon să i-a seama la supremația lui Iehova și să-l poată lua în considerare în mod serios și respectuos. În mod asemănător martorii lui Iehova, astăzi notifică înștiințarea la Satan și subordonații lui.
12 „Iar apoi Moise și Aaron [ca vorbitor pentru Moise] au venit și i-au spus lui Faraon, Așa vorbește Iehova, Dumnezeul lui Israel, Lasă pe poporul meu să plece, ca ei să-mi țină o sărbătoare în pustiu. Și Faraon a spus, Cine este Iehova, ca eu să-i ascult vocea de a-l lăsa pe Israel să plece? (Exodul 5:1,2 A.R.V.) Prin aceasta, acest Faraon egiptean, asemenea Diavolului pe care el l-a reprezentat, a fost primul om de pe pământ care a provocat și a aruncat ocară în mod intenționat asupra numelui lui Dumnezeu. Faraon a pus sub semnul întrebării și a vorbit ușor despre „Iehova”, ca și cum ar fi fost numele vreunui dumnezeu de curând ridicat, inferior dumnezeilor Egiptului; și el a declarat categoric că el a refuzat să-l cunoască pe Iehova. În fața unei asemenea insulte nebunești, Domnul Dumnezeu Atotputernic și-a început atunci declarația scopului său de ai face pe toți oamenii „să cunoască că Eu sunt Iehova”. Imediat înainte de abaterea celor zece plăgi triste ale lui peste „ținutul lui Ham”, Domnul i-a spus lui Moise (și aceasta pentru prima dată când a folosit asemenea expresie): „Și te voi lua la mine ca un popor și Eu îți voi fi Dumnezeu; și voi veți ști că Eu sunt Iehova, Dumnezeul tău, care te-a scos din greutățile egiptenilor.” (Exodul 6:7, A.R.V.) „Și egiptenii vor ști că eu sunt Iehova, când îmi voi întinde mâna peste Egipt și îi voi scoate afară pe copii Israelului dintre ei.” - Exodul 7:5, A.R.V.
13 În mod repetat, de nouă ori, în ciuda tot atâtea urgii asupra lui și asupra poporului său, Faraonul și-a împietrit inima cu încăpățânare să nu cunoască, sau să recunoască, din dovezile date deja lui, că Iehova este Dumnezeu. Dar de ce toată această îndelungă răbdare divină față de o creatură care nu este decât iarba? Pentru că, așa cum Iehova i-a spus lui Faraon, „din această cauză țe-am lăsat să rămâi, ca să-ți arăt puterea mea; și pentru ca ei [martorii mei] să poată proclama numele Meu

86



86
TURNUL DE VEGHE
BROOKLYN, N.Y.


pe tot pământul.” (Ex. 9:16, Leeser) De fiecare dată Faraonul refuzase să-l lase pe Israel, „întâiul născut” al lui Iehova, să plece; iată, acum Iehova va ucide pe fiul lui Faraon, chiar și întâiul său născut, în a zecea plagă asupra Egiptului. Pentru ca el să aibă justificare să treacă pe lângă casele israeliților și să le cruțe pe primul lor născut, Iehova l-a instruit pe Moise cu privire la ceea ce trebuie să facă israeliții. Cu o cunoaștere acum a numelui sfânt al lui Iehova și cu o înțelegere mai deplină și o apreciere mai profundă a numelui, israeliții au primit instrucțiunile lui Dumnezeu prin Moise și au căutat să le ducă până la capăt. Rămășiței lui Iehova i s-a dat înțelegerea numelui său și ei trebuie să-i îndeplinească instrucțiunile la literă și în spirit.


PAȘTE
14 Și Domnul a vorbit lui Moise și Aaron în ținutul egiptului, spunând, Această lună [Abib, Nisan] va fi pentru voi începutul lunilor: va fi prima lună a anului pentru tine. Vorbește la toată congregația Israelului, spunând, În ziua a zecea a lunii acestei luni fiecare om își vor lua la el un miel, potrivit casei tatălor lor, un miel pentru o casă. Și dacă gospodăria va fi prea mică pentru miel, să fie lăsați el și vecinul de lânga casa lui să-l ia potrivit numărului de suflete: fiecare om, potrivit consumării sale, să facă numărătoarea pentru miel. Mielul tău să fie fără vină, un mascul din primul an; îl veți lua dintre oi sau dintre capre; și îl veți păstra până în a paisprezecea zi a aceleași luni: și întreaga adunare a congregației Israelului să-l omoare seara. Și ei vor lua sângele și îl vor stropi pe stâlpii laterali și pe stâlpul deasupra ușii ale caselor, unde îl vor mânca. Și ei vor mânca carnea în acea noapte, prăjită la foc, și pâine nedospită; cu ierburi amare să-l mănânce. Să nu-l mâncați crud, nici înmuiat deloc cu apă, ci prăjit la foc; cu capul și picioarele și cu măruntaiele acestuia. Și să nu lași nimic din el să rămână până dimineața; și ceea ce rămâne până dimineața, să-l ardeți în foc. Și așa să-l mâncați; cu coapsele încinse, cu încălțămintea în picioare și cu toiagul vostru în mână; și să-l mâncați în grabă; este paștele [A.R.V., lui Iehova]. Pentru că Eu voi trece prin ținutul Egiptului în această noapte și voi lovi pe toți întâii născuți din ținutul Egiptului, atât oameni cât și animale; și împotriva tuturor dumnezeilor Egiptului voi executa judecata: Eu sunt [Iehova]. Și sângele va fi pentru voi un simbol peste casele în care sunteți: și când voi vedea sângele, Eu voi trece peste voi, iar plaga nu va fi peste voi să vă distrugă când voi lovi ținutul Egiptului. Iar această zi va fi pentru voi o comemorare; și veți ține o sărbătoare [pentru Iehova] de-a lungul generațiilor voastre; o veți ține ca sărbătoare prin decret pentru totdeauna.” - Exod 12:1-14
LEGĂMÂNTUL LEGII
15 Aceasta a fost prima lege pe care a stabilit-o Iehova peste Israel ca națiune. Prin urmare aceasta a marcat începutul legâmântului legii al lui Dumnezeu cu ei. Dumnezeu, acum în mod public, proclamat ca Iehova, a fost autorul acestui legământ și el l-a început în timp ce poporul său ales era deja în Egipt, care este simbolistic al lumii lui Satan. Aceasta a fost la 430 de ani după ce Dumnezeul Atotputernic a confirmat legământul său cu Avram în ceea ce privește sămânța prin care Iehova va binecuvânta toate familiile pământului. Potrivit scopului lui Dumnezeu până la acea sămânță ar fi încă multe secole. Până atunci Isus ar fi predispus și expus la ispită de greșelile comise de restul națiunilor de sub controlul lui Satan. Pentru siguranța și binele evreilor, cât și deasemenea pentru învățarea lecțiilor de importanță fundamentală, Iehova Dumnezeu, folosind-ul pe Moise ca intermediar, a instalat legâmântul legii. „A fost adăugat din cauza greșelilor, până când va veni sămânța căreia i-a fost făcută promisiunea; și a fost decretată de îngeri prin mâna unui mediator. De aceia legea a fost profesorul nostru pentru a ne aduce la Cristos, ca să putem fi scuzați prin credință.” (Galateni 3:17, 19, 24) Nu era nici o alternativă pentru evreii din Egipt. Dacă ar fi avut primii născuți scăpați și dacă ar fi fost ei înșiși răscumpărați din Egipt și deveniți poporul lui Dumnezeu, atunci ei trebuiau să intre în acel legământ al legii. Ascultarea lor față de regulamentul paștelui ar fi semnul că ei și-au însușit obligațiile acelui legământ al legii.
16 Noaptea celei de-a paisprezecea zi a primei luni a noului lor calendar a fost, fără îndoială, o ocazie solemnă pentru evrei, deoarece viețile întâiului lor născut iubit erau puse în pericol. Cu toate acestea, această situație serioasă nu avea să le îndepărteze bucuria de a găsi siguranță și salvare pentru întâiul lor născut sub sângele mielului și de a ști că supunerea lor forțată față de Egipt se va termina în dimineața următoare și ei aveau să mărșăluiască ca oameni liberi ai lui Iehova. Fără îndoială, evreii au descoperit o legătură între faptul că primul lor născut va fi scutit de moarte și faptul că moartea mielului va fi acceptată în schimb. Ei trebuie să fi înțeles că mielul nu era exact egal cu o creatură umană și, prin urmare, nu se echilibra în mod egal cu o creatură umană, prin urmare că mielul era de fapt simbolic și stătea pentru sau în locul mijlocitorului lor, Moise. Moartea mielului a ilustrat sau a fost folosită în locul morții lui Moise. Este adevărat că Moise nu a fost un prim născut; Aaron și sora lui Miriam erau amândoi mai în vârstă decât Moise. (Ex. 2:4; 7:7) Cu toate acestea, în calitate de strănepot al lui Levi, Moise a fost un levit. Dumnezeu i-a poruncit lui Moise: „Și să-mi iei pe leviți pentru mine (Eu sunt Domnul) în locul tuturor întâiilor născuți dintre copiii lui Israel”. (Numeri 3: 41) Moise ca levit a fost inclus în acest schimb și, prin urmare, a fost folosit ca înlocuitor pentru primul născut. Mielul a ilustrat un astfel de înlocuitor, iar Moise l-a ilustrat pe Isus.

87



15 Martie, 1933
TURNUL DE VEGHE
87


17 Îndreptățirea lui Moise prin credință l-a făcut în ochii lui Dumnezeu fără pată la fel ca și mielul pascal. El însuși, sub inspirație, a declarat că el a fost un tip al marelui profet care va veni, Cristos Isus, Mielul lui Dumnezeu. (Deut. 18:15) Deși legea, începând cu acest Paște, a fost stabilită ca un învățător pentru a-i aduce pe evrei la Cristos, totuși ei nu au putut să înțeleagă atunci că mielul de Paște era un tip al Mai Marelui Moise, care este Isus Cristos. Sub numele „Iehova” Dumnezeu a început legământul legii. Prin urmare, evreii ascultători, ucigând și mâncând mielul în casă, în spatele sângelui său, alergau de fapt la acel nume Iehova, Turnul lor Înalt, pentru siguranță, mai degrabă decât pentru a înălța mielul ucis. Evreii trebuie, desigur, să recunoască numirea de către Dumnezeu a mielului și folosirea lui. În plus, cina pascală era o „sărbătoare pentru Iehova”. A fost o mărturie a scopului său de a-și justifica numele.
18 Primii născuți ai Israelului au fost îndatorați în mod special Domnului, pentru că ei au fost în mod special cei pentru care a fost acceptată moartea mielului pascal potrivit voinței lui Dumnezeu. Cu toată dreptatea, atunci, acești întâi născuți ar trebui să-i fie poporul special și răscumpărat, peste care numele său să fie chemat, un popor pentru numele său. Aceasta este arătat în mod expres în cerința de acum înainte pentru fiecăre nou născut. În schimbul cruțării întâilor născuți din Egipt el a luat tribul lui Levi pentru ai fi moștenirea, acest trib găsindu-și reciproc moștenirea lor în Iehova. (Numeri 3:12,13; 18:20) În acest sens acești nou născuți îi ilustrează pe membri credincioși ai corpului lui Cristos, care este biserica, „biserica întâilor născuți, care sunt scriși în cer”. (Evrei 12:23) Întâii născuți ai israeliților au fost îndatorați părinților lor pentru îndeplinirea regulamentelor paștelui în mod ascultător în numele întâilor lor născuți. Aceasta nu înseamnă că noii născuți antitipici sunt dependenți de credința și obediența părinților lor sau a altora pentru păstrare și salvare. Aceasta arată că interesele întregului Israel au fost legate în mod inseparabil de întâii născuți și că întâii născuți au reprezentat întreaga națiune. Dacă părinții nu ar fi ucis mielul în numele întâilor lor născuți, ei ar fi rupt legâmântul chiar de la început, întâii lor născuți ar fi murit și nici unul dintre Israeliți nu ar fi fost salvați și ar fi continuat în sclavie și ar fi murit în Egipt. Întâii născuți și toți ceilalți din națiune, având acum un interes comun, întreaga națiune a devenit asemenea unui nou născut; după cum Iehova i-a spus lui Faraon: „Israel este fiul meu, chiar primul meu născut.” (Exodul 4:22) Cel care efectiv oferă și ucide adevăratul miel în numele bisericii întâilor născuți este Iehova Dumnezeu Tatăl ceresc, care a dat „Mielul lui Dumnezeu, care înlătură păcatul lumii”. - Ioan 1:29.
19 Ce a fost făcut cu mielul în Egipt a prefigurat ce va fi făcut cu „Mielul lui Dumnezeu”, Isus, pe când va fi pe pământ în mijlocul Egiptului antitipic, lumea în care Satan, tiranicul Faraon, asuprește
poporul lui Dumnezeu, sfidează pe Iehova și îi provoacă numele și puterea; „Egipt, unde de asemenea a fost crucificat și Domnul nostru.” (Revelația 11:8) Asemenea mielului pascal, Isus a fost, ca și prăjit în căldura încercărilor de foc până la limită, dar păstrându-și întregimea și integritatea până la capăt. În timp ce mielul pascal era prăjit fără ruperea vreunui os, tot așa „nici un os al lui [Isus] nu a fost rupt” când a fost crucificat pe lemn. (Exodul 12:46; Psalmul 34:20; Ioan 19:31-36) Cei din lume care acum primesc beneficiile morții sale trebuie să declare public credința în aranjamentul lui Dumnezeu respectând sângele lui. Prin urmare, adică, ei îl stropesc pe stâlpii laterali și cel deasupra ai ușii caselor lor. Ei trebuie să se hrănească prin hrănirea din el și astfel să se întărească pentru marșul-afară din organizația Diavolului. Nici o urmă de fermentație de păcat nu poate fi tolerată în timp ce ei se hrănesc cu el. Lucrurile asemenea ierburilor amare experiențate de ei în lumea lui Satan nu trebuie să-i descurajeze, ci să le ascuțească aprecierea fața de credincioșie, integritate, lipsă de păcat și față de meritul „Mielului lui Dumnezeu”, și să-i facă să se hrănească cu el cu atât mai mult cu cât li se întărește determinarea să-și mențină integritatea față de Iehova. Numai în acest fel pot ei să țină ferm începutul legământului lor de sacrificiu cu Domnezeu și să-l țină credincios. (Psalmul 50:5) Ei trebuie să fie circumciși, circumcizia lor fiind „aceea a inimii, în spirit și nu în literă”. (Romani 2:29) Continuând credincios până la sfârșit, aceștia sunt cruțați de la moartea care lovește „întâii născuți” ai organizației lui Satan, moartea a doua. Moartea pe care o experiențează cei credincioși este, din grația lui Dumnezeu prin Mielul său, o moarte sacrificială sub legământ și după ce sunt treziți la „prima înviere”, atunci „peste aceștia a doua moarte nu are nici o putere”. - Revelația 20:6
20 Paștele a fost o zi când Dumnezeu și-a justificat numele prin cruțarea întâilor născuți prin sânge, dar lovind întâii născuți ai Egiptului și astfel umilind mândria și puterea Egiptului și judecându-i dumnezeii, iar națiunea aleasă să poată fi salvată de întâia născută putere a lumii a lui Satan, Egipt. Prin urmare Dumnezeu a decretat ca acea zi să fie „pentru o comemorare” să fie ținută ca o „sărbătoare pentru Iehova”. (Exod 12:14, A.R.V.) Era o zi pentru a comemora actele de justificare și faima Dumnezeului al cărui nume este Iehova.


„ÎN AMINTIREA MEA”
21 În obediență iubitoare față de decretul Tatălui său ceresc, Isus a celebrat paștele comemorativ cu discipolii săi. Imediat după el a stabilit comemorarea morții sale ca Mielul lui Dumnezeu în justificarea numelui lui Iehova. Știind importanța zilei Isus nu putea să se refere la reducerea de la glorie, laudă și mulțumiri cuvenite lui Iehova, Tatăl său, prin a spune apostolilor săi credincioși: „Aceasta să faceți în amintirea mea.” El pur și simplu direcționa mințile lor spre direcția corectă, nu înapoi la uciderea primul miel de paște în Egipt

88



88
TURNUL DE VEGHE
BROOKLYN, N. Y.


și omul Moise pe care l-a simbolizat, dar înainte spre adevăratul Mielul de răscumpărare, însuși. Cu umilința minții el îi direcționa spre partea vitală și indespensabilă pe care el o împlinea prin voia lui Dumnezeu în justificarea numelui lui Iehova. El îi ajuta astfel să înțeleagă cât de minunată a fost iubirea lui Iehova, cât de perfectă a fost exprimarea altruismului său în furnizarea unui asemenea Miel prețios, chiar singurul său Fiu iubit. Percepând această inegalabilă exprimare a iubirii, face pe cineva să laude pe Iehova zicând: „Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru darul său de nespus.” (2 Corinteni 9:15) Isus a fost un martor credincios și adevărat arătând respect agenților și aranjamentelor lui Iehova și prin urmare el însuși nu s-ar fi putut pune în mod corect afară din ilustrație. Dacă cineva iubește, se închină și laudă pe marele Iehova în mod suprem, cineva nu poate ignora și pune deoparte numirile și aranjamentele, anume, că Isus este marele său ofițer executiv, „calea, adevărul și viața.” Nimeni nu trebuie să se aghețe pe o parte în trecut, ci trebuie să gândească, să creadă și să acționeze potrivit aranjamentelor lui Dumnezeu pentru prezent și viitor. Acel cineva trebuie să accepte și să se hrănească din cel pe care Iehova îl furnizează la marea masă de paște. Isus este instrumentul ales al lui Iehova pentru justificarea numelui său; prin urmare este voința lui Iehova ca întrega creație să-l onoreze și să i se închine. - Evrei 1:6
22 Comentariul lui Luca cu privire la prima cină comemorativă spune: „Și el a luat pâine, a dat mulțumiri, a frânt-o și le-a dat spunând, Acesta este corpul meu care este dat pentru voi: faceți aceasta în amintirea mea.” (Luca 22:19) Fiind timpul paștelui, era la îndemândă doar pâine nedospită pentru a fi folosită de Isus, potrivit decretului lui Dumnezeu. Absența fermentului a ilustrat pe mai deparde lipsa de păcat a umanității lui Isus, integritatea sa păstrată perfect în carne, chiar dacă corpul său a fost frânt într-o manieră blestemată pentru păcatele altora. Isus a spus: „Luați, mâncați; acesta [în simbol] este corpul meu care se frânge pentru voi.” Pâinea nedospită literală a fost mâncată cu gura discipolilor, dar acest mâncat a fost doar simbolic cu privire la mâncatul mai important, anume, o hrănire din prețiosul merit dătător de viață al umanității perfecte a lui Isus, cel frânt în sacrificiu pentru ca omenirea condamnată să poată primi viață. Nici o altă cale pentru om nu este posibilă pentru a obține viață. (Faptele Apostolilor 4:12) Cuvintele sale spuse înainte de aceasta aruncă lumină cu privire la înțelesul din restul discursului său: „Eu sunt pâinea vie care a venit din cer: dacă cineva mănâncă din această păine, va trăi pentru totdeauna: și pâinea pe care o voi da este carnea mea, pe care o voi da pentru viața lumii.” (Ioan 6:51) Din moment ce toți imitatorii lui Isus sunt prin natură o parte a „lumii”, ei, ca și toți ceilalți din lume, trebuie să se hrănească din și să fie susținuți prin meritul vieții Salvatorului omenirii. Aceasta fac Creștinii, nu doar în noaptea comemorării, ci pe tot parcursul fiecărui an al sejurului petrecut aici în carne. La timpul potrivit toată omenirea care primește viață va mânca „Păinea vieții”.
CUPA
23 Mielul de paște pe care l-au mâncat evreii din Egipt a fost scurs de sângele său. Legământul veșnic al lui Dumnezeu cu Noe a cerut aceasta. ”Carnea cu viața ei, care este sângele ei, să nu o mâncați.” (Genesa 9:4) Dar la cina comemorativă Isus a putut folosi sângele strugurelui și a făcut aceasta pentru a ilustra un adevăr important. „De asemenea cupa de după cină, spunând, Această cupă este noul testament în sângele meu, care este vărsat pentru voi.” (Luca 22:20) „Aceasta faceți, de câte ori beți din el, în amintirea mea.” (1 Corinteni 11:25) El le-a oferit la toți cupa: „Și el a luat cupa, a dat mulțumiri și le-a dat-o spunând, Beți toți din ea: pentru că acesta este sângele meu a noului testament, care este vărsat pentru mulți pentru iertarea păcatelor.” (Matei 26:27,28) Isus a spus așa știind că legea lui Iehova a declarat: „Viața cărnii este în sânge: și Eu mi l-am dat pe altar pentru voi pentru a face o ispășire pentru sufletele voastre: pentru că sângelele este cel care poate face ispășire pentru suflet.” - Leveticul 17:11.
24 Ca și purificator de păcat, sângele lui Isus este ceea în ce el ne spală pe noi de păcatele noastre. (Revelația 1:5) Dar aici la comemorare Isus a ilustrat sângele său ca ceva de băut și imitatorii săi credincioși, față de care este plăcerea bună a Tatălui său de a le da regatul, trebuie să-l bea. La comemorare, vinul ilustrează într-un mod simplu sângele lui Isus pe temeiul pe care noul testament sau legâmânt este făcut și prin care iertarea păcatelor este acordată Creștinilor și tuturor celor care vin sub noul testament. Dar a bea din acel vin simbolizează ceva mai mult decât iertarea păcatelor. Simbolizează moartea din care există o înviere spre o viață mai plină.
25 Se ajunge la această concluzie luând împreună a cuvintele lui Iehova și Logosului său: „Îmi voi înclina chiar fața împotriva acelui suflet care mănâncă sânge și-l voi tăia din poporul său.” (Leviticul 17:10) Această poruncă, împotriva băutului sângelui, a fixat o pedeapsă de moarte. Dar Isus în armonie totală cu voință lui Iehova a poruncit discipolilor săi să bea sângele său, sub simbolul vinului și de asemenea în mod figurativ. Cu privire la băutul figurativ el a spus: „Adevărat, adevărat vă spun, că dacă nu mâncați carnea Fiului omului și nu beți sângele său, nu aveți viață în voi. Cine mănâncă carnea mea și bea sângele meu are viață eternă; și Eu îl voi ridica la ultima zi. Pentru că carnea mea este carne într-adevăr și sângele meu este o băutură într-adevăr. Acela care mănâncă carnea mea și bea sângele meu locuiește în mine și Eu în el.” (Ioan 6:53-56) Isus arată astfel că cei care îi beau sângele sunt cei în unitate cu el și prin urmare în unitate cu Tatăl său pentru că el și Tatăl său sunt una. Rețineți, de asemenea, că Isus a declarat că el îi va ridica pe aceștia în ultima zi, arătând prin urmare că „viața în voi” va fi câștigată prima dată după moarte din care va fi din nou o ridicare. Expresia sa „viața în voi” o arată a fi imortalitate, „coroana vieții,” o condiție de viață

89



15 MARTIE, 1933
TURNUL DE VEGHE
89


care „nu va fi rănită de moartea a doua”. (Ioan 5:26; 1 Corinteni 15:53, 54; Rev. 2:10,11) Viața nemuritoare este dată doar celor care în acest fel se hrănesc din Isus și beau din sângele lui.
26 Vărsarea sângelui lui Isus a presupus mare suferință asupra lui. Pavel spune: „Cupa binecuvântării [simbolizată de cupa de vin memorială] pe care o binecuvântăm, nu este comuniunea sângelui lui Cristos?” (1 Corinteni 10:16) Prin urmare a bea sângele lui Cristos și a o absorbi pentru a face parte din noi înșine, înseamnă a avea parteneriat cu Isus în ceea ce presupune sângele lui vărsat, anume, suferind chiar până la moarte. Cupa fiind un recipient a unei cantități limitate de vin, ilustrează foarte bine înghițitura pe care Iehova a voit-o și numit-o doar pentru Isus și membrilor corpului său să o bea. „Pentru că este mai bine, dacă așa e voia lui Dumnezeu, ca să suferiți pentru fapte bune decât pentru fapte rele. Pentru că Cristos a suferit odată pentru păcate, cel drept pentru cei nedrepți.” (1 Petru 3:17,18) „Este o vorbă fidelă [prin urmare una care nu poate fi pusă deoparte]: Căci dacă vom fi morți cu el, vom și trăi cu el: dacă suferim, vom și domni cu el.” (2 Timotei 2:11,12) Suferința lui Isus și felul morții sale s-au întâmplat din cauza activității sale persistente ca „martorul credincios și adevărat” al Tatălui său Iehova. Prin urmare imitatorii săi credincioși care calcă pe urmele sale nu pot „bea sângele său” cu adevărat decât dacă „știu ... pătășia suferințelor sale, fiind făcută conform morții sale”; și aceasta înseamnă activitate ca un martor credincios și slujitor al lui Iehova până la capăt, iar aceasta în mijlocul unei lumi înstrăinate de Dumnezeu. (Filipeni 3:10) Credincioșia lor în slujire ca martori ai lui Iehova atrage focul inamicului împotriva lor. Martorii lui Iehova trebuie să se aștepte și să primească persecuție și suferință atât timp cât există organizația lui Satan.


CINE POATE SE POATE ÎMPĂRTĂȘI?
27 Doar cei unsprezece apostoli credincioși au celebrat prima comemorare. Isus nu a vrut să se înțeleagă că doar apostolii săi ar trebui să observe pe mai departe comemorarea în ziua morții sale, aceiași zi ca și vechiul paște. Într-adevăr, potrivit înregistrării, el nu le-a spus nimic cu privire la observarea comemorării de către alții în anii următori. Dar Pavel, scriind biserici lui Dumnezeu la Corint, deci altora decât celor doisprezece apostoli ai Mielului, se afirmă: „Pentru că Eu am primit de la Domnul ceea ce Eu v-am furnizat vouă.”; iar apoi se referă la observarea comemorării. (1 Corinteni 11:23-26) Cine atunci, în afară de apostoli poate ține și împărtăși la comemorare? Acesta este important, pentru că comemorarea este poruncită asupra tuturor celor cărora ea se aplică.
28 În mod relevant cu privire la aceasta, Pavel spune în aceiași epistolă (1 Corinteni 10:16,17): „Cupa binecuvântării pe care o binecuvântăm, nu este comuniunea sângelui lui Cristos? Pâinea pe care o frângem, nu este comuniunea corpului lui Cristos? Pentru că noi, fiind mulți, suntem o
pâine și un corp; pentru că noi toți suntem părtași la acea pâine.” Apostolul nu numește aici cina memorabilă „comuniunea”, nici nu se referă direct la comemorare și emblemele ei; el se referă la lucrurile mai mari și reale care sunt simbolizate atât prin emblemele comemorării, cât și împărtășirea din ele. Acest argument al apostolului arată că cei care mănâncă și bea în mod potrivit la comemorare sunt cei care sunt în unitate în Cristos, într-un „singur corp”, robust fiind o singură pâine; prin urmare ei au parteneriat în anumite lucruri comune cu ei, dar nu comune cu cei din afara corpului lui Cristos. Ceea ce au în comun cu Cristos este o participare unită în lucrarea și suferințele lui Cristos, împreună cu Isus și unul cu altul. Cel ce bea sângele lui Isus ca simbol la comemorare ar trebui să țină consistentă ilustrația în mod credincios prin băutul sângelui lui Isus în mod figurativ, anume suferind cu el chiar până la moarte, păstrând unitate și integritate.
29 Introducerea epistolei lui Pavel arată de asemenea că cuvintele lui le-au fost adresate „celor care sunt sfințiți în Cristos Isus, numiți să fie sfinți”. Prin urmare sunt cei „chemați”, chemați la regat și ca sfinți în linie pentru el. Aceasta corespunde cu faptul că la comemorare Isus le-a spus celor ce sărbătoreau: „Voi sunteți cei care au continuat cu mine în ispitele mele. Și vă desemnez vouă un regat, așa cum Tatăl mi-a desemnat mie; ca să puteți mânca și bea la masa mea în regatul meu și să stați pe tronuri, judecând cele douăsprezece triburi ale lui Israel.” (Luca 22:28-30) Prin urmare, cei care celebrează potrivit sunt cei care sunt chemați la legâmântul pentru regat, care au răspuns la acea chemare și sunt în linie pentru regat. Apostolii au fost chemați și au răspuns, chiar dacă la acel timp nu au fost unși; dar potrivit asigurării lui Isus ei erau în linie pentru regat. Cei care au luat parte la paștele din Egipt nu au fost toți primi născuți, doar unul era în fiecare gospodărie; totuși aceasta nu ar putea fi interpretat să se înțeleagă că toți cei care pretind a fi în legământ cu Dumnezeu se poate împărtăși la comemorare chiar dacă nu face parte din corpul lui Cristos și nu este în linie pentru regat. Comemorarea paștelui nu a fost un tip a cinei memoriale instituită de Isus: nu era nici un băut de sânge la paște, nici literal, nici în simbolul vinului.
30 Imediat înainte de a se referi la „cupa binecuvântării” și la „pâinea pe care o frângem”, Pavel se referă la istoria Israelului carnal și i-a de acolo cazuri tipice de „pofta după lucruri rele”, „idolatri”, „fornicație”, „ispitirea lui Cristos” și „murmurare” și apoi adaugă, „De aceia, dragii mei iubiți, fugiți de idolatrie. Vorbesc ca unor oameni înțelepți; judecați voi ce spun.” Apoi el adaugă: „Nu puteți bea cupa Domnului și cupa diavolilor: nu puteți fi părtași la masa Domnului și la masa diavolilor.” (1 Corinteni 10:6-15, 21) Pavel se referă aici la o cupă și masă mai mari decât cupa și masa literală de la comemorare. Dacă cineva nu bea neîmpărțit cupa adevărată și nu mănâncă

90



90
TURNUL DE VEGHE
BROOKLYN, N.Y.


la masa adevărată, acela nu poate bea și mânca demn emblemele la comemorare. Corpul ales al lui Cristos nu poate, cu aprobarea lui Iehova, să împartă afecțiune și serviciu între regatul lui Dumnezeu și organizația lui Satan; trebuie să fie în unitate cu Cristos ca o pâine întreagă și nedospită. „Pentru că chiar Cristos paștele nostru este sacrificat pentru noi: prin urmare să ținem sărbătoarea, nu cu ferment vechi, nici cu fermentul ranchiunii și răutății; ci cu pâinea nedospită a sincerității și adevărului.” (1 Corinteni 5:7,8) Mâncatul pâinii dospite de paște a adus judecata de moarte. (Exodul 12:19) Cei credincioși, discernând corpul Domnului și examinându-se pe ei înșiși curățind afară necurăția și orice necircumcizie a inimii, vor evita prin urmare mâncatul și băutul nemeritat, mâncând și bând astfel judecată asupra lor. 1 Corinteni 11:28,29 nota marginală.
31 Fără îndoială sunt cei de pe pământ care și-au luat poziția pe partea lui Iehova, crezând în sângele vărsat al lui Cristos Isus și care și-au declarat scopul de a face voia lui Dumnezeu, dar care nu au răspuns chemării sale pentru regat și care nu sunt în linie pentru regat. Din aceasta reiese că aceștia nu „beau sângele său” și nu „cunosc ... părtășia cu suferințele sale, fiind făcuți asemenea în moartea sa.” Din moment ce aceștia nu sunt în unitate cu Cristos, ei nu ar putea celebra potrivit comemorarea prin băutul vinului simbolic al sângelui vărsat al lui Cristos Isus. În orice caz, întrucât toată omenirea, la timpul cuvenit, trebuie să se hrănească din meritul lui Cristos Isus, reprezentat de pâine, nu ar fi bine și potrivit pentru cei care cred în Cristos, dar care nu sunt în linie pentru regat să se împărtășească din pâine la comemorare, dar să nu se împărtășească din vin? Scripturile tac față de această întrebare și prin urmare nici un om nu ar avea autoritate să spună că un asemenea curs, mai sus menționat, ar fi potrivit. Din contră, dovada Scripturală este că pâinea și vinul simbolice au fost folosite de odată și în același timp. Nu există vreo autoritate Scripturală pentru separarea acestora în ceea ce privește comemorarea. Pâinea a fost frântă și mâncată, iar vinul băut doar de către cei unsprezece credincioși care au fost invitați în și au fost în linie pentru regat. Apoi pe mai departe cei care au ținut potrivit comemorarea potrivit cuvintelor apostolilor sunt cei care sunt în linie pentru regat. Aceștia alcătuiesc clasa miresei. Mireasa este cea care primește Mirele și se bucură la venirea sa și este clasa miresei cea cu care bea Cristos Isus vinul bucuriei după venirea la templu. Rămășița credincioasă încă pe pământ continuă să „arate pe mai departe moartea sa” chiar dacă Mirele a venit, pentru că ei știu că trebuie să moară cu el și să primească viață nemuritoare prin părtășia învierii sale. Alții nu mai sunt în această poziție. Mulți alții se pot bucura din cauza credința lor în corpul frânt și sângele vărsat al lui Cristos Isus ca mijloacele lor de salvare, și să se bucure de următorul fapt anume că regatul a
venit și că salvarea oamenilor va urma în scurt timp și că numele lui Iehova va fi pe deplin justificat; dar dacă ei nu sunt în linie pentru regat, ei nu „beau sângele său” și nu ar putea să arate pe mai departe moartea sa și să participe în bucuria sa, care sunt comune doar cu cei care sunt în unitate cu Cristos și Iehova. Aceștia, totuși, în timp ce se bucură de faptul regatului și de binecuvântările pe care le va aduce, pot participa activ în a proclama adevărul regatului, pentru că cuvintele lui Cristos Isus sunt: „Spiritul și mireasa zic, Vino ... și lăsați-l pe cel însetat să vină: și oricine dorește, lasați-l să ia fără plată apa vieții.” (Revelația 22:17) Este timpul pentru proclamarea numelui lui Iehova și a regatului său și este privilegiul tuturor care aud adevărul să ia parte la acest mesaj fericit și să-l vestească la alții. Aceștia au fost desemnați ca fiind clasa Ionadab și este potrivit de ai încuraja să participe la proclamarea mesajului regatului. Aceasta, totuși, nu este întrebarea implicată în ceea ce privește celebrarea comemorării.


„ÎMPLINIT ÎN REGAT”
32 În anul 1933, paisprezece Nisan începe „seara, la apusul soarelui”, Sâmbăta, 9 Aprilie; prin urmare comemorarea ar trebui ținută în acea seară cândva după ora șase. Acest an, ca niciodată înainte, ar trebui să fie o ocazie pentru apreciere iubitoare către Iehova pentru al său „dar de nespus” al Mielului și de dat mulțumiri și laude; o adevărată „sărbătoare pentru Iehova”. Rămășița credincioasă este acum în templu și vede profetic în viziunea lui Ezechiel, în care templul comemorării al marelui paște antitipic trebuie ținut. (Ezechiel 45:21-24) Iehova și-a declarat numele măreț și sfânt și nu doar că a dat rămășiței o apreciere și mai adâncă al acestui nume în anul trecut, ci le-a revelat de asemenea că numele său comemorativ este peste ei în măsura în care le-a dat noul nume, „martorii lui Iehova.” Mielul, odată ucis pe pământ în atitipicul Egipt este acum pe Muntele Sion, regatul nou-născut. El merge înainte „cucerind și să cucerească”, în justificarea numelui Tatălui său, iar martorii lui Iehova sunt socotiți ca fiind din cei „care urmează Mielul oriunde merge el” și care au scris pe frunțile lor numele Tatălui său. (Revelația 14:1-4) Asemenea Israeliților de la paștele din Egipt, aceștia celebrează acum comemorarea cu numele clarificat al lui Iehova în minte și inimă și prin urmare pot ține comemorarea ca o „sărbătoare pentru Iehova”. Ei au fugit la acel nume ca și la un turn tare.
33 Cu toate că este o un timp de contemplare serioasă, chiar dacă nu suntem o parte a lui, suntem încă în Egipt sau lumea lui Satan, iar „supraveghetorul”, prințul Gog, comite faptele deschise ale unei conspirații distructive împotriva rămășiței. (Ezechiel 38:1-16), prin urmare noi trebuie încă să mâncăm din Cristos ca paștele nostru și trebuie să-i „arătăm moartea”; mai mult decât atât, este de asemenea acum o ocazie de bucurie nemărginită.

91



15 MARTIE 1933
TURNUL DE VEGHE
91


Regatul lui Dumnezeu a venit. De asemenea și Justificatorul-Rege a venit la templu și este la sărbătoare chiar cum era el cu cei unseprezece apostoli credincioși în noaptea trădării sale în 33 d.C. Acum mâncatul pâinii poate fi împlinit în regatul lui Dumnezeu. Prin urmare acum este timpul pentru el, pootrivit promisiunii sale, să mănânce și să bea și să-i invite pe membri corpului său, încluzând „picioarele lui”, la banchetul roial: ”Pentru că vă spun, Eu nu voi mai mânca din acesta, până când va fi împlinită în regatul lui Dumnezeu. Pentru că vă spun, Eu nu voi mai bea fructul viei, până când va veni regatul lui Dumnezeu.” - Luca 22:16,18.
34 Ce abundență de pâine este acolo acum furnizată pe masa Domnului! Cum întărește inima, mărind-o cu iubire crescândă și devotament pentru Iehova și Regele său! Cel mai bun „fruct al viei” a fost rezervat ultimilor din cursul pământesc al bisericii, iar acum „face veselă inima” martorilor lui Iehova! (Psalmul 104:15) Prin urmare atât regatul cât și Regele sunt veniți, împreună la timpul bucuriei lui, iar cupa memorială acum simbolizează nu doar o poțiune de suferință la moarte, dar de asemenea poțiunea bucuriei, veseliei și încurajării în care a intrat acum, Regele care odată și-a vărsat sangele, și în care invită slujitorii buni și credincioși de pe pământ să intre. (Matei 25:21, 23) De asemenea pâinea simbolizează nu doar corpul lui Isus odată frânt, dar de asemenea unitatea existentă acum între toți cei care sunt „părtași [membri] ai acelei singure pâini” și unitatea tuturor membrilor corpului lui Cristos cu Capul lor acum prezent la templu. Ce putere de inimă împarte această unitate tuturor celor ce mănâncă cu vrednicie la comemorare! Este cu adevărat acum ziua salvării, salvarea care vine împreună cu justificarea veșnică a numelui comemorativ, IEHOVA. „Bucurați-vă în Iehova, voi cei drepți; și dați mulțumiri la comemorarea sfințeniei sale” „Cântați Domnului, O voi sfinții săi și dați mulțumiri la comemorarea sfințeniei sale.” - Psalmul 97:12, margine; 30:4, margine.


ÎNTREBĂRI PENTRU STUDIU BEREAN




EU VĂ SPUN
că de acum înainte nu voi mai bea din acest produs al viei până în ziua când îl voi bea nou cu voi în regatul Tatălui meu.
- Regele.

92



Pagină:The-feast-of-jehovah.pdf/12

93



Pagină:The-feast-of-jehovah.pdf/13

94



Pagină:The-feast-of-jehovah.pdf/14

95



Pagină:The-feast-of-jehovah.pdf/15

96



Pagină:The-feast-of-jehovah.pdf/16